ICCJ. Decizia nr. 3039/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3039/2010
Dosar nr. 9942/99/2008
Şedinţa publică din 17 mai 2010
Asupra cauzei cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 486 din 23 martie 2009 a Tribunalului Iaşi, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Iaşi şi a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 10/2001 Iaşi, prin reprezentanţi legali, excepţie invocată din oficiu.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta B.E. împotriva Dispoziţiei nr. 2234 din 10 noiembrie 2008, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi prin reprezentanţi legali, dispoziţie ce a fost anulată, a fost admisă cererea formulată de B.E. şi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Iaşi, zona Tătăraşi în suprafaţa de 950 mp, constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că:
Instanţa a constatat că cele două pârâte Primăria Municipiului Iaşi şi Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Iaşi nu au calitate procesuală în cauză, deoarece reclamanta a solicitat anularea unei dispoziţii emisă de Primarul Municipiului Iaşi, în temeiul Legii nr. 10/2001, acesta fiind singurul pârât care trebuie citat în cauză.
Faţă de aceste împrejurări, s-a reţinut ca admisibilă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Iaşi şi a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 10/2001 Iaşi.
Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, aceasta prin actele depuse dovedindu-şi calitatea de persoană îndreptăţită şi preluarea abuzivă a terenului notificat.
Instanţa a reţinut că reclamanta este fiica defunctei S.A., conform certificatului de moştenitor nr. 1543/1993 din 14 octombrie 1993, emis de fostul notariat de Stat Judeţean Iaşi, fiind unica moştenitoare a acesteia, cu o cotă de 1/1 din succesiune, conform art. 669 C. civ.
Defuncta S.E., mama reclamantei, a moştenit terenul în suprafaţă de 2528 mp de la defunctul Z.C., potrivit certificatului de moştenitor nr. 717 din 08 iulie 1977, emis de fostul Notariat de Stat Judeţean Iaşi, S.A. având calitate de fiică şi unic succesor, deoarece soţia Z.E. şi fii Z.P. şi Z.I. au declarat că renunţă la moştenire, conform declaraţiilor înregistrate sub nr. 42/1977 şi nr. 40/1977.
De altfel, numitul Z.I. are şi o declaraţie olografă din care rezultă că renunţă la succesiunea rămasă de pe urma tatălui său în favoarea surorii sale, S.A., mama reclamantei, iar Z.C., de la care provine terenul în suprafaţă de 2528 mp situat în Iaşi, teren dobândit prin cumpărare, prin actul autentic nr. 3933/1920, emis de Tribunalul Iaşi şi transcris la nr. 2792/1920, este bunicul reclamantei.
Faptul că din teren s-a preluat abuziv o parte, există dovada prin Decizia nr. 630 din 18 noiembrie 1982, privitor la donaţiile oferite statului, deoarece este îndeobşte cunoscut că în toate situaţiile de acest fel, nimeni nu a oferit de bună voie bunul său statului şi fără despăgubire.
Prin apelul declarat de pârât s-a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâtul a susţinut că, greşit s-a reţinut faptul că în proprietatrea autorilor reclamantei s-a aflat terenul în suprafaţă de 950 mp, deoarece conform actelor dosarului rezultă că reclamanta, în calitate de moştenitoare a numitei S.A., ar putea beneficia de măsuri reparatorii numai pentru 708,91 mp, teren din care a primit în natură, prin reconstituirea dreptului de proprietate, 601 mp în baza Legii nr. 118/1991, rămânând o diferenţă de 107,91 mp.
S-a mai criticat împrejurarea că suprafaţa de teren a fost calculată în condiţiile în care nu s-a dat relevanţă deciziei de acceptare a donaţiei, ci certificatului de moştenitor nr. 717 din 08 iulie 1972.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 127 din 01 iulie 2009, a respins apelul formulat de Primarul Municipiului Iaşi şi a păstrat sentinţa instanţei de fond.
Instanţa de apel, a reţinut în esenţă că, proprietatea notificată de către intimata-reclamantă B.E., ce a aparţinut numiţilor Z.C. şi Z.E., proprietate dobândită în 1920 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3933 25 septembrie 1920 şi transcris sub nr. 2772/1920, cuprindea teren clădit şi neclădit în suprafaţă de 2528 mp, situat în Iaşi.
Intimata B.E., născută Z., ca unica moştenitoare a defunctei S.A. (mama sa), a moştenit ½ din terenul în suprafaţă de 2528 mp de la defunctul Z.C., conform certificatului de moştenitor nr. 717 din 08 iulie 1977.
În aceste condiţii, s-a concluzionat că instanţa de fond corect a reţinut calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru fosta proprietate Z., proprietate preluată de stat în baza Decretului nr. 281/1975, respectiv 950 mp teren şi 467,20 mp preluaţi în baza deciziei nr. 630/1982.
Deaorece, intimata reclamantă a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru 601 mp teren, corect a fost obligat Primarul Municipiului Iaşi să acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru 950 mp., prin aplicarea art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut corect suprafaţa de teren fostă proprietatea Z. conform actelor autentice de dobândire a certificatelor de moştenitor, acte ce dovedesc suprafeţele avute şi a căror forţă probantă este superioară deciziei nr. 630/1982, emisă de autoritatea care a preluat abuziv donaţia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Iaşi, pe care a criticat-o pentru nelegalitate , invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Critica vizând nelegalitatea hotărârii se referă la faptul că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în speţă a art. 2 alin. (1) lit. c), teza II din Legea nr. 10/2001 republicată.
Într-o primă critică, se susţine că instanţa de apel a interpretat greşit unul dintre motivele de apel invocate, şi anume pe cel referitor la lipsa caracterului abuziv al preluării pentru suprafaţa de 467,20 mp, care a fost donată statului de către autoarea notificatoarei, prin actul de donaţie autentificat sub nr. 5771 din 13 decembrie 1982, emis de Notariatul de Stat Judeţean Iaşi şi transcris sub nr. 7355 din 13 decembrie 1982.
Se arată că, în expunerea motivelor reprezentând criticile aduse hotărâri instanţei de fond, s-a invocat faptul că această instanţă nu a verificat dacă Decizia de acceptare a donaţiei a fost urmată sau nu de încheierea actului de donaţie în formă autentică, potrivit art. 813 C. civ., în vederea încadrării imobilului notificat în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi a acordării beneficiului legii; de asemenea, a fost menţionat faptul că, în situaţia în care s-a încheiat act de donaţie în formă autentică, se consideră că imobilul nu a fost preluat abuziv, fiind necesară depunerea unei hotărâri judecătoreşti, defintivă şi irevocabilă, de anulare sau constatare a nulităţii donaţiei; în fine, a fost indicat numărul de transcriere a actului autentic, 7355 din 13 decembrie 1982, acesta fiind depus în copie şi instanţa de apel interpretând greşit actul dedus judecăţii a schimbat înţelesul acestuia, şi a pronunţat o hotărâre nelegală.
O a doua critică, se referă la faptul că iniţial proprietatea notificată a aparţinut numiţilor Z.C. şi E., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3933 din 25 septembrie 1920 şi prin actul de vânzare autentificat de Tribunalul Judeţean Iaşi, transcris la nr. 2772 din 22 septembrie 1920.
Deşi din actele indicate nu rezultă întinderea exactă a proprietăţii dobândite, din certificatul de moştenitor nr. 717 din 08 iulie 1977, rezultă că terenul a fost iniţial în suprafaţă de 2528 mp, iar din suprafaţa de 467,20 mp, exact jumătate din această suprafaţă constituie masa succesorală rămasă după defunctul Z.C., diferenţa fiind expropriată.
Mai arată recurentul că, prin Decretul nr. 281 din 26 decembrie 1975, proprietatea numiţilor Z.P., Z.I. şi S.A. a fost expropriată, suprafaţa imobilului fiind de 950,62 m, contrar celor menţionate în certificatul de moştenitor nr. 717/1977, din care rezultă că suprafaţa expropriată ar fi fost de 2060,80 mp.
Se mai susţine că, din actele dosarului nu rezultă cotele de proprietate care reveneau fiecărui coproprietar expropriat, rezultând numai faptul că numiţi Z.P. şi Z.I. deţineau jumătate din imobilul expropriat, ca moştenitori ai numitei Z.E., cealaltă jumătate aparţinând numitei S.A., ca moştenitoare a numitului C.Z., E. şi C.Z., fiind coproprietarii iniţiali ai imobilului notificat de intimata-reclamantă.
Într-o critică subsidiară, recurentul invederează ca în cazul în care se trece peste criticile enunţate, referitoare la lipsa caracterului abuziv al preluării terenului în suprafaţă de 467,20 mp, să se reţină că intimata, ca moştenitoare a numitei S.A., poate beneficia de ½ din suprafaţa de 2528 mp, respectiv de 1264 mp.
Mai mult, în condiţile în care dovada preluării se reţine a fi făcută numai pentru suprafaţa totală de 1417, 82 mp (950,62 mp preluaţi prin expropriere şi 467,20 mp preluaţi prin Decizia nr. 630/1982), intimata având drept de ½ din imobil, să se reţină dreptul său de a obţine măsuri reparatorii numai pentru 708,91 mp.
Examinând recursul din prisma criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., instanţa îl reţine ca nefondat, pentru considerentele de mai jos:
Conform actelor existente la dosarul cauzei, s-a făcut dovada calităţii de moştenitor, cât şi dovada preluării abuzive a terenului în litigiu.
Intimata-reclamantă B.E. a dovedit că proprietatea notificată a aparţinut antecesorilor săi, dobândită prin acte de vânzare-cumpărare.
De fapt, este unica moştenitoare a defunctei S.A., mama sa, care la rândul său a moştenit o cotă de ½ din terenul în suprafaţă de 2528 mp, de la defuntul Z.C.
De asemenea, corect s-a reţinut că măsurile reparatorii stabilite i se cuvin pentru fosta proprietate Z., care a fost preluată de stat în baza Decretului nr. 281/1975 (suprafaţa de 950 mp teren) şi suprafaţa de 467,20 mp preluaţi în baza deciziei nr. 630/1982, deci preluarea a fost abuzivă.
Din cuprinsul criticilor se reţine că recurentul aduce în discuţie un act de donaţie care nu a făcut obiectul analizei în acest dosar, în condiţiile în care s-a analizat numai contestaţia împotriva dispoziţiei emisă de Primarul Municipiului Iaşi.
Intimata, ca unică moştenitoare a defunctei S.A., a dobândit dreptul de ½ din terenul în suprafaţă de 2528 mp, conform certificatului de moştenitor nr. 717 din 08 iulie 1977.
Pentru suprafaţa de 601 mp s-a făcut dovada reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, parte din suprafaţa la care reclamanta este îndreptăţită.
Instanţa de apel corect a dat eficienţă dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 obligând recurentul-pârât să acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 950 mp, suprafaţă preluată prin Decretul nr. 281/1975, în mod abuziv.
Faţă de aceste considerente, criticile formulate de către recurent sunt nefondate, hotărârea instanţei de apel fiind pronunţată cu aplicarea corectă a legii potrivit celor enunţate anterior, astfel că recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
D E CI D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi împotriva deciziei nr. 127 din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3040/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3035/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
