ICCJ. Decizia nr. 3044/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3044/2010
Dosar nr. 9785/1/2009
Şedinţa publică din 17 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, secţia civilă, – prin sentinţa civilă nr. 110 din 6 mai 2009 a admis acţiunea formulată de reclamanta U.S.M., în contradictoriu cu pârâţii : Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu şi Prefectura Gorj, şi, pe cale de consecinţă: a stabilit că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele demolate: clădirea din cărămidă compusă din două corpuri cu şase încăperi, cămară, hol închis, balcon la partea de demisol compus din şase magazii şi hol în suprafaţă construită de 223 mp; terenul în suprafaţă de 1803 mp situat in Târgu Jiu, compus din 2 parcele: 884 mp curţi, construcţii şi 989 mp livadă; a respins acţiunea faţă de pârâtele Primăria Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu, Prefectura Gorj şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001, dovedită cu certificatul de moştenitor. S-a apreciat, de asemenea, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a imobilului în litigiu, se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent.
S-a mai reţinut, că reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a terenului şi construcţiei, proprietatea autorului S.D.T., în temeiul Decretului de naţionalizare nr. 92/1950.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 251 din 14 octombrie 2009, a respins apelul declarat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj, împotriva sentinţei civile nr. 380/3195/2005, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U.S.M. şi intimaţii-pârâţi: Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Târgu-Jiu, Consiliul Local Târgu-Jiu şi Prefectura Gorj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilele demolate şi menţionate în acţiunea introductivă.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj, criticând-o ca fiind nelegală – invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Acţiunea de faţă nu mai are obiect, întrucât Decizia nr. 68/2006 de respingere a notificării reclamantei a fost atacată tardiv de reclamantă, acţiunea de respingere fiind irevocabilă.
- Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu exista ca instituţie în acea perioadă, iar reclamanta nu este moştenitoarea clădirii unde funcţionează recurenta, deoarece clădirea actuală a fost construită pe amplasamentul respectiv de către Statul Român, după demolarea vechii clădiri.
- Recurenta a mai susţinut că greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
Prin notificarea formulată în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, reclamanta I.V.S. a declanşat procedura administrativă prealabilă, solicitând despăgubiri pentru imobilul ce a aparţinut părinţilor săi, situat în municipiul Târgu-Jiu, precum şi restituirea în natură a terenului liber de construcţii.
Reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, în condiţiile Legii nr. 10/2001, cu certificatul de moştenitor şi actele de stare civilă depuse la dosar. În acest sens, se reţine că autorul S.D.T. a avut două fiice, respectiv I.V.S. şi S.M.C., aceasta din urmă a decedat fără a lăsa moştenitori.
Nu poate fi reţinută critica recurentei Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj, în sensul că această cauză nu mai are obiect, întrucât prin Decizia civilă nr. 8787 din 10 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca tardivă, contestaţia formulată de reclamanta U.S.M., împotriva deciziei nr. 68/2006 emisă de recurentă, întrucât această hotărâre a fost pronunţată înaintea deciziei nr. 5789 din 18 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a dispus casarea deciziei instanţei de apel şi soluţionarea pe fond a cauzei.
Nefondate sunt şi criticile recurentei referitoare la pretenţiile reclamantei privind clădirea în care funcţionează recurenta, devreme ce, chiar prin notificare, antecesoarea reclamantei a solicitat despăgubiri pentru construcţiile demolate, iar instanţa de apel a reţinut corect din rapoartele de expertiză, că la data efectuării acestora, construcţiile în litigiu nu mai existau fizic.
Critica recurentei privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., referitoare la plata cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată.
Fundamentul aplicării acestor dispoziţii rezidă tocmai în culpa procesuală. Or, în cauză a fost dovedită culpa recurentei, aceasta având calitate procesuală pasivă, ca entitate deţinătoare, astfel că în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Aşadar, faţă de cele reţinute se va reţine că recursul nu este fondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj împotriva deciziei nr. 251 din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3046/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 3040/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
