ICCJ. Decizia nr. 3087/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3087/2010
Dosar nr. 8022/271/2006
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1717 din 3 martie 2008, Judecătoria Oradea a admis în parte cererea modificată formulată de reclamantele L.M. şi L.V. împotriva pârâţilor P.M., P.A.G., F.S., S.D., B.E.I., T.M. şi T.C. A obligat pe pârâţii P.M. şi P.A.G. să plătească reclamantei de rândul 2 suma de 727,35 lei cu titlu de cheltuieli comune, pe S.D. la plata sumei de 727,35 lei, pe B.E.I. la plata sumei de 727,35 lei cu titlu de cheltuieli comune şi la repararea peretelui apartamentului aflat în proprietatea sa ce se află în curtea interioară a imobilului situat administrativ în Oradea, iar pe T.M. şi T.C. la plata sumei de 727,35 lei cu titlu de cheltuieli comune. A compensat în întregime cheltuielile de judecată. A respins ca nefondate celelalte pretenţii.
Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin Decizia nr. 57/A din 19 februarie 2009 a respins apelul declarat împotriva sentinţei judecătoriei de către reclamanta L.V., cererea de aderare la apel formulată de reclamanta L.M. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de L.L. în interesul apelantei L.V.. A admis ca fondat apelul declarat de pârâţii T.M., T.C., B.E.I. şi S.D. în contradictoriu cu pârâţii P.M., P.A.G. şi F.S. împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
- A obligat pe pârâtele S.D. şi B.E.I. să plătească reclamantei L.V. suma de 484 lei cu titlu de cheltuieli comune şi nu 737,35 lei;
- A obligat pe pârâţii T.M. şi T.C. să plătească reclamantei L.V. suma de 484 lei cu titlu de cheltuieli comune şi nu 737,35 lei.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Împotriva deciziei pronunţată de tribunal au declarat recurs reclamantele L.M. şi L.V., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
La termenul de judecată din data de 25 iunie 2009, recurenta-reclamantă L.V. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 137/2008, în raport cu prevederile art. 21 alin. (1)-(3), art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 52 alin. (3), art. 51 alin. (1), art. 115 alin. (6), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126/2/5 teza 1, art. 148/2/4 şi altele din Constituţia României, cu trimitere expresă la art. 136 din Legea nr. 304/2004.
La aceeaşi dată, recurenta-reclamantă L.V. a solicitat a se lua act de excepţia de neconstituţionalitate invocată, arătând că în situaţia în care se va respinge sesizarea Curţii Constituţionale cu respectiva excepţie, înţelege, ca anticipat, să declare recurs în termen de 48 ore de la pronunţarea încheierii.
Prin încheierea din 19 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 137/2008 invocată de recurenta – reclamantă L.V., arătându-se că excepţia nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii.
Constatându-se că s-a declarat recurs anticipat, s-a suspendat, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., judecata cauzei şi s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru competenta soluţionare a recursului declarat împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce se vor prezenta în continuare.
Procedând potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a se pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii care face de prisos cercetarea recursului sub celelalte aspecte.
În speţă, anterior pronunţării de către Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin încheierea din 19 noiembrie 2009, asupra excepţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 137/2008, recurenta-reclamantă L.V. a declarat recurs, la termenul din 25 iunie 2009, prin chiar înscrisul prin care a ridicat excepţia menţionată.
Din analiza dispoziţiilor care reglementează recursul, respectiv cele cuprinse la art. 299 şi urm. C. proc. civ., se reţine că recursul este inadmisibil şi atunci când este exercitat cu depăşirea sau încălcarea limitelor legale în care se poate declara de părţi, adică în cazuri şi condiţii neprevăzute de lege.
În cauza dedusă judecăţii, reclamanta L.V. a declarat recurs cu 4 luni înainte ca instanţa de judecată să se fi pronunţat, prin încheiere, asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
Astfel, la data de 25 iunie 2009, data declarării recursului, în cauză, nu exista pronunţată o soluţie care să poată fi atacată cu recurs, pentru parte nenăscându-se dreptul exercitării respectivei căi de atac.
Prin urmare, reclamanta nu putea exercita un drept eventual, anticipând soluţia care va fi pronunţată.
Pentru considerentele de mai sus, recursul declarat de reclamantă înainte ca instanţa judecătorească competentă să pronunţe o soluţie asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată, se vădeşte ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta L.V. împotriva încheierii din 19 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3116/2010. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3068/2010. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
