ICCJ. Decizia nr. 3068/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3068/2010
Dosar nr. 14526/3/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 28 ianuarie 2004, reclamanţii R.S.C.M. şi SC I. SRL au chemat în judecată pe pârâţii S.E., C.E., E.P., R.N., ş.a., solicitând obligarea acestora de a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă totală de 6,75 ha, situat în Voluntari, tarlaua 18, parcela A 373, judeţul Ilfov. S-a solicitat, totodată, radierea intabulării dreptului de proprietate asupra terenului de 33.750 mp pe numele pârâtului A.O.F., anularea actelor de vânzare-cumpărare ulterioare, precum şi a actului de dezmembrare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au evaluat bunul imobil revendicat la 1.050.000.000 ROL.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin încheierea pronunţată la 18 ianuarie 2006, în dosarul nr. 985/3/2004, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competentă soluţionare Judecătoriei Buftea, având în vedere valoarea obiectului litigiului, necontestată de pârâţi, şi dispoziţiile art. II pct. 1 şi 4 din Legea nr. 219/2005.
Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 1084 din 2 martie 2009, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Buftea a avut în vedere faptul că acţiunea este evaluabilă în bani, iar valoarea terenului stabilită de reclamanţi şi necontestată de pârâţi este de 53 milioane euro.
S-a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 181 C. proc. civ., întrucât valoarea terenului a fost stabilită doar în mod probatoriu de către reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, urmând ca valoarea de circulaţie să fie stabilită definitiv printr-un raport de expertiză.
La solicitarea instanţei, reclamanţii au indicat valoarea de circulaţie a bunului la aproximativ 53 milioane Euro, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul S.F.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, cauza a fost reînregistrată pe rolul Secţiei a III-a civile sub nr. 14526/2009.
La termenul din 22 mai 2009, tribunalul, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale materiale.
Prin sentinţa civilă nr. 733 din 22 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Bucureşti, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că valoarea pretenţiilor ce fac obiectul acţiunii, indicată prin cererea introductivă şi necontestată de pârâţi este sub 500.000 lei, fiind incidente dispoziţiile art. 1 pct. 1 şi ale art. 181 C. proc. civ.
S-a considerat că precizarea repetată a valorii obiectului acţiunii la un interval mare de timp faţă de momentul introducerii acţiunii, este lipsită de relevanţă pentru stabilirea competenţei instanţei investite cu soluţionarea cauzei, putând reprezenta, cel mult, indicarea modificărilor intervenite în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect, inerentă în situaţia fluctuaţiilor existente pe piaţa imobiliară.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 47 din 3 noiembrie 2009, a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, reţinând, în esenţă, că reclamanţii au precizat în cererea de chemare în judecată că valoarea imobilului în litigiu este de 105.000 RON, valoare ce atrage, potrivit dispoziţiilor art. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., competenţa materială a judecătoriei.
S-a considerat că stabilirea unei valori mai mari a imobilului în litigiu, prin expertiza de specialitate efectuată în cauză, nu atrage, potrivit dispoziţiilor art. 181 C. proc. civ., competenţa tribunalului.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs, în termenul legal, pârâţii B.G.O. şi N.C.
Prin motivele de recurs depuse de recurentul N.C. s-a criticat sentinţa atacată ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv revendicarea unei suprafeţe de teren de 6,75 ha situate în Voluntari, judeţul Ilfov, în mod corect Judecătoria Buftea a pus în vedere reclamanţilor să precizeze valoarea reală a terenului.
S-a arătat că judecătoria a avut, astfel, în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 147/1997, considerând că valoarea indicată prin acţiune este derizorie.
Recurenţii au susţinut că indicarea valorii obiectului litigiului ca fiind de 53 milioane Euro nu reprezintă o modificare a cuantumului valoric, ci o indicare reală a acestuia, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 181 C. proc. civ.
S-a mai arătat că, în sprijinul acestei valori, reclamanţii au depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciar, cu valoare de înscris, singurul în raport de care se poate stabili competenţa soluţionării cauzei, până la momentul efectuării unei expertize tehnice judiciare.
Examinând criticile invocate de recurenţi raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile pârâţilor sunt nefondate pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul acesteia şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
Aşa cum rezultă din cuprinsul acţiunii introductive, reclamanţii şi-au îndeplinit această obligaţie, apreciind, în mod provizoriu, valoarea terenului revendicat la suma de 1.050.000.000 ROL, sumă necontestată de pârâţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 181 C. proc. civ., instanţa investită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
Competenţa materială a instanţei se determină după valoarea bunului, menţionată în cererea introductivă.
Faptul că, după trecerea unui interval mare de timp, reclamanţii au precizat valoarea obiectului cererii ca fiind de aproximativ 53 milioane euro, aducând ca argument o expertiză tehnică extrajudiciară efectuată în luna octombrie 2007, cu privire la un alt imobil din aceeaşi zonă, este lipsit de relevanţă pentru stabilirea competenţei.
Practica judiciară a statuat că nici stabilirea ulterioară, pe baza unei expertize judiciare a unei valori reactualizate a obiectului cererii, nu atrage competenţa altei instanţe.
Or, reclamanţii au precizat iniţial valoarea obiectului cererii la 105.000 RON, aceasta nefiind contestată de pârâţi, astfel că, în mod corect, soluţionând conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., a constatat că, în speţă, competenţa materială revine judecătoriei.
Dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legea nr. 146/1997, invocate de recurenţi, deşi nu au relevanţă pentru stabilirea competenţei, precizează că evaluarea pretenţiilor în raport de care se calculează taxele judiciare de timbru, se face pe cale de expertiză, dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părţi, numai dacă această valoare este contestată sau apreciată ca vădit derizorie.
În speţă, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile, cu atât mai mult cu cât evaluarea reclamanţilor făcută prin acţiune nu a fost contestată de pârâţi, iar în cauză precizarea ulterioară a cuantumului pretenţiilor deduse judecăţii nu s-a făcut ca urmare a efectuării unei expertize judiciare, ci a uneia extrajudiciare, cu privire la un alt teren decât cel revendicat.
Pentru toate aceste considerente, se va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii B.G.O. şi N.C. împotriva sentinţei civile nr. 47 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3087/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3057/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
