ICCJ. Decizia nr. 3117/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3117/2010
Dosar nr. 533/98/2006
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 15 mai 2006 şi înregistrată sub nr. 533/98/2006 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, reclamanţii P.G., P.D. şi B.A.R. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să stabilească o justă despăgubire pentru terenul proprietatea reclamanţilor în suprafaţă totală de 16.266,98 mp situat în Municipiul Feteşti, tarlaua 194/3, parcela 2, număr cadastral 1530-trup 1.
Prin sentinţa civilă nr. 379 F din 26 martie 2007, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a admis, în parte, cererea reclamanţilor, a luat act că aceştia sunt de acord cu exproprierea terenului proprietate personală şi s-a stabilit ca justă despăgubire cuvenită reclamanţilor pentru acesta valoarea de 30 Euro/mp.
Statul Român prin C.N.A.D.N.R SA a fost obligat să plătească reclamanţilor în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii contravaloarea terenului în suprafaţă de 16.266,98 mp în Euro, la cursul oficial leu/Euro al B.N.R precum şi la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată de 140 lei RON onorariu expert şi onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 16.266,98 mp situat în Municipiul Feteşti, tarlaua 194/3, parcela 2, număr cadastral 1530-trup 1, suprafaţă pentru care depune la dosarul cauzei acte justificative, respectiv, certificatul de moştenitor nr. 74 din 13 iunie 2000 autentificat de notar public S.I. Aci teren, fiind amplasat în imediata apropriere a autostrăzii Bucureşti - Cernavodă, a fost inclus în planul de expropriere conform Legii nr. 198/2004.
Comisia de analiză constituită în baza acestei legi a stabilit o despăgubire cuvenită reclamanţilor în sumă de 75.117,60 lei, despăgubire pe care aceştia o apreciază injustă.
Tribunalul a mai reţinut că reclamanţii au fost de acord cu exproprierea terenului lor, contestând doar cuantumul despăgubirilor acordate şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, a constituit comisia de experţi şi potrivit dispoziţiilor art. 27 din aceeaşi lege comparând rezultatul expertizei cu oferta făcută de expropriator şi cu pretenţiile reclamanţilor a apreciat că o justă despăgubire a reclamanţilor pentru terenul expropriat reprezintă valoarea de 30 Euro/mp la cursul oficial leu/Euro B.N.R. din ziua plăţii ce va fi plătit în condiţiile art. 30 din Legea nr. 33/1994, adică într-un termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Statul Român a formulat apel susţinând că, deşi, la termenul de judecată din data de 26 februarie 2007 a invocat în faţa instanţei de fond nulitatea raportului de expertiză întocmit în cauză deoarece, pe de o parte, potrivit dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ., comisia de experţi desemnată în cauză avea obligaţia de a convoca părţile, apelantul-pârât nu a primit o astfel de convocare, iar pe de altă parte, au fost nesocotite dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza întocmită în cauză a fost efectuată doar de către doi experţi, cel de al treilea expert nefiind informat şi chemat la expertiză, tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la motivele de nulitate invocate, astfel că raportul de expertiză efectuat în cauză este lovit de nulitate.
Hotărârea instanţei de fond, mai arată apelantul, este nelegală întrucât din motivarea acesteia nu reies argumentele care au format convingerea intimă a judecătorului cu privire la soluţia pronunţată.
Prin Decizia civilă nr. 456 A din 05 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 3797 din 26 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a schimbat sentinţa apelată în parte în sensul că despăgubirile de expropriere sunt în cuantum de 48.858.076 lei Rol, conform raportului de expertiză din 11 mai 2009.
A obligat Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamanţilor în termen de cel mult 30 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a prezentei hotărâri suma de 48.858.076 lei Rol. S-a menţinut dispoziţia instanţei de fond referitoare la acordul reclamanţilor cu privire la expropriere. A fost dat în debit apelantul-pârât cu suma de 3.500 lei reprezentând onorariu de expert.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele: în speţa dedusă judecăţii stabilirea despăgubirii juste, prealabile pe care o solicită reclamanţii şi care a putut constitui temeiul măsurii exproprierii, singura probă relevantă a fost expertiza care a fost întocmită, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 de către o comisie formată din trei experţi: unul numit de către instanţă, unul de către reclamant şi unul de către pârât.
Întrucât Curtea a dispus refacerea expertizei cu respectarea dispoziţiilor legale precitate, s-a constatat că toate criticile enunţate în motivele de apel şi care vizează efectuarea expertizei şi respectiv, corectarea acesteia, în funcţie de anumiţi parametri cum ar fi cel relativ la „drumuri (D)", „amplasamentul terenului în localitate (A)", „dotarea utilitară", „ponderea suprafeţei terenului construibil faţă de toată suprafaţa terenului evaluat", „coeficientul privind regimul de înălţime construibil", „coeficientul privind starea terenului", „coeficientul special de respingere datorită unor cauze complexe", „suprafaţa adecvată sau nu, în cadrul urban, în funcţie de utilizarea şi poziţia specifică a terenului", au fost întemeiate şi au condus la admiterea apelului şi implicit, recunoaşterea corecţiilor rezultate din efectuarea noului raport de expertiză.
Expropriatorul, Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a respectat prevederile art. 3 şi ale art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 şi a adus la cunoştinţa reclamanţilor cuantumul despăgubirilor ca fiind suma de 75.117,60 lei RON, cuantum contestat de reclamanţi care au înţeles să sesizeze instanţa de judecată pentru a statua asupra justei despăgubiri.
In aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 33/1994 precum şi pe cele ale Legii nr. 198/2004, procedând la analiza ofertei efectuate de către expropriator şi a valorii reţinută prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată în apel, precum şi faptul că reclamanţii nu pot fi expropriaţi decât după o justă şi prealabilă despăgubire, Curtea a dispus obligarea apelantului - pârât la plata sumei de 48.858.076 lei, aceasta reprezentând cuantumul despăgubirilor pentru expropriere la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv data consemnării despăgubirilor pentru expropriere în contul intimaţilor - reclamanţi.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi reclamanţii P.G., P.D. şi B.A.R.
Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a susţinut următoarele critici de nelegalitatea deciziei recurate:
Hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea greşită a legii, fiind incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; de asemenea s-au încălcat prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994, ce prevede modalitatea prin care va fi stabilită despăgubirea în funcţie de rezultatul expertizei efectuate asupra obiectivului supus exproprierii.
Se susţine astfel că valorile reţinute în cadrul raportului de expertiză întocmit în faza de judecată a apelului sunt de 46.636.033 lei (la momentul raportului de evaluare iniţial) şi 48.858.076 lei vechi (la momentul consemnării despăgubirilor pentru expropriere pe numele intimaţilor), valoare ce reprezintă suma cu mult inferioară faţă de valoarea oferită de expropriator drept cuantum al despăgubirilor.
Se consideră că, chiar şi în situaţia în care instanţa ar fi trecut peste împrejurarea depunerii aceloraşi rapoarte de expertiză constatatorul anterior, efectuat fără deplasarea la faţa locului şi fără convocarea părţilor, nu s-ar fi putut acorda drept despăgubiri decât o valoare cel puţin egală cu cea oferită de expropriator şi nu una evident inferioară.
Recurenţii-reclamanţi au criticat Decizia recurată deoarece, admiţând proba cu expertiză tehnică, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile obligatorii privind constituirea comisiei de experţi; expertiza a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 198/2004 şi Legii nr. 33/1994; evaluarea experţilor este superficială şi nu arată metodele de evaluare folosite, iar suma stabilită este mult mai mică decât cea oferită de expropriator, fiind încălcare prevederile art. 17 din Legea nr. 33/1994.
Se invocă în drept incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Recursurile declarate de recurenţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi reclamanţi sunt fondate sub aspectul încălcării de către instanţa judecătorească a dispoziţiilor art. 25-27 din Legea nr. 33/1994 cu privire la modalitatea în care s-a stabilit despăgubirea.
Dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică prevăd că instanţa va compara rezultatul expertizei cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi, despăgubirea acordată de instanţă neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat. Art. 25 din aceeaşi lege prevede modalitatea de stabilire a comisiei de experţi constituite pentru stabilirea despăgubirilor, iar prin art. 26, modalitatea de calcul al cuantumului acestora.
Criticile formulate atât de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cât şi de recurenţii-reclamanţi sunt justificate deoarece suma stabilită de instanţă este mult mai mică decât cea oferită de expropriator.
In aceste condiţii, greşit instanţa de apel a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată în sensul stabilirii despăgubirilor pentru expropriere la valoarea cuantificată prin raportul de expertiză din 18 mai 2009.
Cum în faza procesuală a recursului nu se poate administra proba cu expertiză tehnică, conform dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ., prezentele recursuri se privesc a fi fondate, impunându-se în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. casarea deciziei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti pentru a se efectua o nouă expertiză tehnică de specialitate pentru evaluarea corespunzătoare dispoziţiilor legale incidente a valorii despăgubirilor pentru expropriere.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va analiza şi celelalte critici invocate de recurenţi în cadrul recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr. 456 A din 05 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii B.A.R., P.D., P.G. şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 456/A din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV - a civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3120/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3112/2010. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
