ICCJ. Decizia nr. 3120/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3120/2010
Dosar nr. 304/36/2008
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 23 mai 2006, reclamanţii C.I. şi C.M. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar, Primarul Municipiului Constanţa şi Consiliul Local Constanţa, obligarea pârâţilor la restituirea în natură a imobilului compus din teren şi construcţie situat în Constanţa.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că imobilul revendicat a fost dobândit de reclamanţi prin titlul de proprietate nr. 16236 din 29 aprilie 1975 transcris sub nr. 8072 din 10 mai 1975, că a fost preluat abuziv în proprietatea statului şi că pârâţii nu au dat curs notificării prin care au solicitat restituirea imobilului conform Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 416 din 19 februarie 2007 Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâţii să restituie reclamanţilor, în natură, construcţia compusă din două camere, două holuri, baie şi bucătărie, în suprafaţă de 62,79 mp, situată în Constanţa, şi a respins cererea de restituire a terenului aferent construcţiei în suprafaţă de 66 mp, ca nefondată.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâţi a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 176/C din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Constanţa, în considerentele căreia s-a reţinut că imobilul în litigiu a fost naţionalizat în baza Decretului-lege nr. 92/1950 şi se încadrează în categoria celor preluate abuziv, în accepţiunea art. 2 lit. a) şi i) din Legea nr. 10/2001, pentru că în raport de data preluării actul normativ menţionat nu era aplicabil speţei de faţă.
Prin Decizia nr. 8031 din 27 noiembrie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâţi, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
În motivare s-a reţinut, că instanţele nu au administrat un probatoriu concludent pentru a lămuri modalitatea preluării imobilului în legătură cu care s-a formulat cererea de restituire, data preluării şi calitatea de proprietari a notificatorilor.
Astfel, deşi din adresa nr. 10130 din 3 octombrie 2006 a R.A.E.D.P.P. Constanţa rezultă că imobilul a fost preluat iniţial în baza Decretului nr. 92/1950 pe numele lui B.A., niciuna din probele administrate nu lămureşte împrejurarea în care acesta a trecut din nou, la 1 octombrie 1976, în proprietatea statului.
Soluţia de restituire în natură, deşi corectă în măsura în care s-ar fi dovedit caracterul de preluare abuzivă, nu poate fi fundamentată pe relaţiile confuze primite de la R.A.E.D.P.P. Constanţa, care în adresa nr. 466 din 29 noiembrie 1996, a precizat că imobilul a trecut în proprietatea statului la 1 octombrie 1976, în proporţie de 100% în baza Decretului nr. 92/1950 fără a menţiona care era situaţia părţii de imobil cumpărată de soţii C. la data acestei a doua preluări.
A mai constatat instanţa supremă, că se impune a se stabili cum a fost posibil şi în ce temei legal ca după dobândirea titlului de proprietate din 1975 apartamentul să fie preluat de stat, la aproximativ 3 ani de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu O.J.C.V.L. Constanţa şi dacă această preluare nu a fost consecinţa nerespectării clauzelor contractului de împrumut nr. 80/1973 încheiat cu C.E.C. Constanţa, împrumut garantat prin instituirea ipotecii asupra imobilului astfel dobândit.
În sensul dispoziţiilor stabilite prin Decizia de casare instanţa de apel a solicitat relaţii de la C.E.C. Constanţa cu privire la modalitatea de recuperare a creditului acordat reclamanţilor prin contractul de împrumut nr. 80 din 24 noiembrie 1973.
Urmare a acestui demers au fost depuse la dosar adresele nr. 10076 din 29 aprilie 2008, nr. 14192 din 10 iunie 2008, nr. 17966 din 17 iulie 2008, nr. 18849 din 28 iulie 2008 şi nr. 20301 din 8 august 2008 a C.E.C.B., sucursala Constanţa, şi încheierea nr. 164 din 25 august 2008 a O.C.P.I. Constanţa prin care s-a radiat ipoteca asupra imobilului din litigiu.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale prin Decizia nr. nr.195/C din 17 septembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local Constanţa şi Primarul Municipiului Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 416 din 19 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa în contradictoriu cu reclamanţii C.I. şi C.M.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Probele dosarului nu au confirmat preluarea imobilului în litigiu în temeiul Decretului nr. 92/1950 şi nici ca urmare a nerespectării clauzelor contractului de împrumut nr. 80 din 24 noiembrie 1973 încheiat cu C.E.C. Constanţa, în cadrul unei eventuale proceduri de executare silită a acestei convenţii, garantată prin ipoteca înscrisă sub nr. 1323-1324 din 22 mai 1974 în Registrul de transcripţiuni al notariatului de Stat Constanţa.
Din adresele nr. 17966 din 17 iulie 2008 şi nr. 20301 din 8 august 2008 ale C.E.C.B., sucursala Constanţa, rezultă că împrumutul acordat reclamanţilor prin contractul nr. 80 din 24 noiembrie 1973 a fost achitat integral, nefiind necesară declanşarea procedurii de executare silită.
Curtea, a reţinut că imobilul dobândit de reclamanţi prin titlul de proprietate nr. 16236 din 29 aprilie 1975 transcris la Notariatul de Stat al judeţului Constanţa sub nr. 8072 din 10 mai 1975 a trecut în proprietatea statului în absenţa oricărui titlu sau temei legal de preluare.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenţii au susţinut că instanţa de apel a lăsat nesoluţionată problema modului în care imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului şi persoana care era proprietar la momentul preluării.
În aceste condiţii, recurenţii-pârâţi apreciază că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel încât se impune admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi al respingerii acţiunii ca nefondată.
La data de 30 aprilie 2009 S.G. a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat recurenţilor-pârâţi Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar.
În motivarea cererii sale, intervenienta a susţinut că în baza contractului de locaţiune nr. 4179 din 25 mai 2005 încheiat cu R.A.E.D.P.P. Constanţa deţine imobilul în litigiu în calitate de chiriaş, iar reclamanţii au trecut la executarea silită a deciziei civile nr. 195/C din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa solicitând executorului judecătoresc restituirea în natură a imobilului, cu consecinţa evacuării sale din locuinţă, deşi nu există nicio dispoziţie expresă în acest sens, justificându-şi interesul în formularea cererii de intervenţie.
Verificând legalitatea hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de către pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar cât şi cererea de intervenţie în interesul recurenţilor formulată de S.G. sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Situaţia de fapt a fost pe deplin lămurită în concordanţă cu îndrumările instanţei supreme stabilite prin Decizia nr. 8031 din 27 noiembrie 2007 şi cu probele administrate.
Astfel, din adresele nr. 10076 din 19 aprilie 2008, nr. 14192 din 10 iunie 2008, nr. 17966 din 17 iulie 2008, nr. 18849 din 18 iulie 2008 şi nr. 20301 din 8 august 2008 a C.E.C. B., sucursala Constanţa, a contractului de împrumut nr. 80 din 24 noiembrie 1973 încheiat cu C.E.C. Constanţa şi a titlului de proprietate nr. 16236 din 29 aprilie 1975 transcris la Notariatul de Stat al judeţului Constanţa sub nr. 8072 din 10 iulie 1975 rezultă fără nici o putinţă de tăgadă că reclamanţii-intimaţi C.I. şi C.M. sunt proprietarii imobilului preluat în mod abuziv.
Probele dosarului nu au confirmat preluarea imobilului ca urmare a nerespectării clauzelor contractului de împrumut nr. 80 din 24 noiembrie 1973 încheiat cu C.E.C. Constanţa, eventual în cadrul unei proceduri de executare silită şi nici din alte motive.
În lipsa unui act întocmit de autorităţile de la acea vreme, există prezumţia că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv. Prezumţia fiind relativă, aceasta putea fi răsturnată prin probe contrare.
Aşa fiind, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia lui se afla în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi liberi de orice sarcini.
Este nefondată şi cererea de intervenţie în interesul alăturat recurenţilor-pârâţi formulată de intervenienta S.G., dat fiind că din adresa nr. 41 din 6 ianuarie 2010 emisă de R.A.E.D.P.P. Constanţa, rezultă că începând cu data de 1 ianuarie 2010 a încetat locaţiunea nemaiavând astfel un drept locativ asupra imobilului din litigiu.
În consecinţă, recursul declarat în cauză de pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Va respinge ca nefondată cererea de intervenţie formulată de S.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de intervenţie formulată de intervenienta S.G. în interesul pârâţilor.
Respinge recursul formulat de pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar împotriva deciziei nr. 195 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3124/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3117/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
