ICCJ. Decizia nr. 3265/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3265/2010
Dosar nr. 3817/105/2009
CAMERA DE CONSILIU
Şedinţa de la 25 mai 201.
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 4070 din 14 mai 2004 a declinat în favoarea Tribunalului Prahova soluţionarea acţiunii formulate la 7 august 2008 de F.N.F.M.C. împotriva S.N.T.F.M. C.F.R.M. pentru obligarea pârâtei la stabilirea, actualizarea şi acordarea retroactiv a primei ocazionate de Ziua Feroviarului pe anii 2004 - 2008 inclusiv, drept ce rezultă din contractele colective de muncă încheiate între părţi.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că reclamanta în cauză nu este F.N.F.M.C. ci aceasta a formulat cerere în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat indicaţi în listele aferente şi depuse la dosarul cauzei, şi prin precizările făcute a arătat că acţionează în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003.
S-a apreciat că indiferent de modalitatea în care se realizează reprezentarea - fie că derivă din mandat fie că derivă din lege - reclamant şi titular al drepturilor procesuale şi al drepturilor deduse judecăţii este cel reprezentat şi nu persoana reprezentantului.
S-a interpretat astfel că din modul de redactare a textului art. 28 din Legea nr. 54/2003, care foloseşte sintagma „din partea celor în cauză" şi „cel în cauză", calitatea de reclamanţi o au membrii de sindicat şi nu organizaţiile sindicale care acţionează în numele lor, cum este şi cazul în speţă - drepturile invocate fiind ale membrilor de sindicat şi nu ale organizaţiei sindicale.
Ca urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, competenţa de soluţionare a cauzei s-a apreciat că aparţine instanţei în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul reclamanţii care sunt în realitate membri de sindicat şi care domiciliază în judeţul Prahova.
Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 1682 din 13 octombrie 2009 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform art. 22 C. proc. civ.
În motivarea soluţiei Tribunalul Prahova a constatat că acţiunea a fost formulată de Federaţie în calitate de reclamantă şi nicidecum de membrii acesteia în nume propriu.
Observând că reclamanta îşi are sediul în Bucureşti sector 1 în temeiul art. 284 alin. (2) C. muncii a constatat că este competentă să judece cauza instanţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul reclamanta.
Analizând conflictul negativ de competenţă Înalta Curte constată următoarele:
Acţiunea cu care Tribunalul Bucureşti a fost sesizat la 7 august 2008 a fost formulată de F.N.F.M.C. reprezentată de preşedinte P.G. care a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M.C.F.R.M. pentru obligarea acesteia la plata unor drepturi băneşti ce rezultă din contractele colective de muncă încheiate între reclamantă şi pârâtă.
În precizarea făcută de reclamantă F.N.F.M.C. prin avocat formulată la 30 octombrie 2008 cu privire la perioada pentru care se solicită plata drepturilor băneşti (din 2005) este păstrat acelaşi cadru procesual şi anume acţiunea formulată de reclamantă în nume propriu şi nu în calitate de reprezentantă a angajaţilor care de altfel nici nu apar în cuprinsul acţiunii, ci într-un tabel depus la dosar ulterior, la solicitarea instanţei.
Temeiul, indicat în acţiunea introductivă de instanţă îl reprezintă Legea nr. 54/2003 şi Codul Muncii, iar potrivit precizărilor ulterioare, art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/2003, art. 217 alin. (1), art. 236 pct. 4, art. 239, art. 241 alin. (1) şi art. 243 C. muncii; art. 7 alin. (2), art. 11 alin. (1) pct. a, şi art. 30 din Legea nr. 130/1996, precum şi art. 67, alin. (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006, şi respectiv art. 64 alin. (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008.
Din aceste texte rezultă fără îndoială calitatea în care reclamanta formulează acţiune - ca persoană juridică independentă conform art. 217 alin. (1) C. muncii - în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege în exercitarea atribuţiilor conferite de această lege organizaţiilor sindicale.
Împrejurarea că art. 28 alin. (1) menţionează în mod expres cu titlu exemplificator (al acţiunilor la care organizaţiile sindicale sunt abilitate) şi pe acela de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de mandat expres din partea acestora, nu reduce dreptul persoanei juridice de sine stătătoare la acţiuni în justiţie numai în calitate de reprezentantă a membrilor de sindicat.
Dreptul reclamantei ca persoană juridică de a sta în proces în nume propriu rezultă din însăşi calitatea sa de persoană juridică independentă.
Textele, invocate ca temei al acţiunii, din Codul Muncii din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă precum şi din contractele colective încheiate denotă, şi acestea, calitatea în care reclamanta a formulat acţiunea, aceea de parte contractantă la negocierile de încheiere a contractelor respective şi ale căror efecte se produc potrivit dispoziţiilor normative arătate.
Se constată aşadar că acţiunea, atât pe fondul cererii cât şi în forma în care a fost realizată are ca reclamantă Federaţia Naţională Feroviară Mişcare Comercială care acţionează în nume propriu şi nu în reprezentarea membrilor de sindicat, şi că legitimarea procesuală îi este recunoscută expres prin art. 28 din Legea nr. 54/2003, care dă această calitate organizaţiei sindicale şi nu titularului dreptului material.
Ca urmare, cu respectarea dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii - cererile privind conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau domiciliul reclamantul - Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3267/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3249/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
