ICCJ. Decizia nr. 3292/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3292/2010
Dosar nr. 10093/1/2008
Şedinţa din 26 mai 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 august 2006, reclamanţii A.I. şi E.P.A. au chemat în judecată pârâţii Primăria şi Primarul Municipiului Huşi, solicitând în contradictoriu cu aceştia, restituirea în natură a imobilului situat în Huşi, construcţie şi teren aferent, imobil ce a fost preluat abuziv de stat în baza Decretului nr. 111/1951.
Prin sentinţa civilă nr. 2354 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Vaslui a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor, motivându-se că nu s-a făcut dovada preluării abuzive de stat a bunului solicitat, care nu este deţinut de acesta şi nici nu l-a transmis actualilor săi deţinători.
Dispoziţiile acestei sentinţe au fost menţinute în calea de atac a apelului declarat de reclamanţi, apel respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 115 din 5 septembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva acestei hotărâri, comunicată la data de 25 septembrie 2007 către procuratorul reclamanţilor s-a declarat recurs la data de 30 octombrie 2007, cu depăşirea termenului de recurs de 15 zile de la comunicare, astfel cum este prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs reclamanţii, prin procurator S.L., au solicitat repunerea în termenul legal de recurs, întrucât în perioada 21 septembrie 2007-15 octombrie 2007 mandatarul lor a lipsit din ţară, fiind plecat la fiul său stabilit în Franţa, anexând în acest sens biletul de călătorie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la cererea de repunere în termenul legal de declarare a recursului, a reţinut că, potrivit art. 103 C. proc. civ., neexercitarea căii de atac a recursului trebuia să fie demonstrată de o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, iar în 15 zile de la încetarea împiedicării trebuia declarat recursul, arătându-se totodată şi motivele împiedicării.
Curtea, analizând lucrările dosarului a constatat că este dovedită doar împrejurarea că la momentul comunicării hotărârii atacate mandatarul recurenţilor nu se afla în ţară, nu şi aceea privind durata deplasării şi implicit imposibilitatea exercitării căii de atac în condiţiile prevăzute de art. 103, alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte, faţă de nedovedirea momentului încetării împiedicării şi a neconformării recurenţilor vis-a-vis de articolul invocat, a respins prin Decizia civilă nr. 6166 din 22 octombrie 2008, atât cererea de repunere în termenul de recurs, cât şi recursul reclamanţilor, prin procurator, ca tardiv, declarat împotriva deciziei civile nr. 115 din 5 septembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva deciziei civile nr. 6166 din 22 octombrie 2008 a Înaltei Curţi, reclamanţii, prin procurator S.L., au formulat cerere de revizuire, solicitând desfiinţarea acesteia, repunerea în termenul declarării recursului şi admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 115 din 5 septembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, ca fiind în termen, şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată. S-a invocat de mandatarul recurenţilor imposibilitatea declarării recursului datorită faptului că, în luna septembrie 2007 fiul său a suferit o intervenţie chirurgicală în Franţa, astfel încât a fost nevoit să fie alături de el căci nu se putea deplasa.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2354 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Vaslui a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor de restituire a imobilului din Huşi, hotărâre menţinută şi de Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 115 din 5 septembrie 2007.
Decizia Curţii de Apel a fost comunicată în 25 septembrie 2007, iar recursul împotriva acesteia s-a declarat la 30 octombrie 2007. Prin Decizia Înaltei Curţi nr. 6166 din 22 octombrie 2008 s-a respins ca tardiv recursul reclamanţilor, declarat prin procurator, şi cererea de repunere în termenul de recurs.
Împotriva deciziei Înaltei Curţi mandatarul reclamanţilor a formulat cerere de revizuire ce urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs legiuitorul a impus o condiţie specială în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
Or, instanţa de recurs evocă fondul atunci când reapreciază dovezile administrate în cauză de instanţele ierarhic inferioare, precum şi temeiurile de drept incidente, schimbând deci situaţia de fapt stabilită de instanţele ale căror hotărâri au fost casate, pronunţând o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele şi curţile de apel rejudecă fondul după casare. per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
În speţă, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs, prin care s-a respins recursul ca tardiv, neevocându-se deci fondul cauzei.
Temeiul juridic al cererii de revizuire invocat este art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar înscrisul nou, datat 27 octombrie 2008, îl reprezintă un răspuns din partea Clinicii Medicale „La Gravette", din Franţa, prin care se certifică faptul că, S.A., fiul mandatarului reclamaţilor a suferit o intervenţie chirurgicală în luna septembrie 2007.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".
Statuând că se poate cere revizuirea pentru motivul mai sus arătat legiuitorul s-a referit la acele înscrisuri care, nefiind cunoscute, nu au putut fi verificate de instanţa care a judecat, fapt care a permis săvârşirea unei erori de fapt involuntare ce se impune a fi corectată şi care este de natură să conducă la schimbarea soluţiei pronunţată.
Textul de lege menţionat nu poate fi invocat cu succes pentru a obţine rejudecarea unui proces sub motiv că revizuentul ar fi omis să verifice el însuşi, să facă dovada în faţa instanţei, în speţa de faţă, a imposibilităţii exercitării unei căi de atac, atâta timp cât mandatarul revizuenţilor putea procura înscrisul invocat şi-l puteau înfăţişa instanţei.
Înscrisul nou, invocat de mandatarul reclamanţilor, atestă intervenţia chirurgicală a fiului său, suferită în cursul lunii septembrie 2007. Însă, Decizia instanţei de apel a fost comunicată la 25 septembrie 2007, iar recursul a fost declarat de procurator la 30 octombrie 2007. Chiar dacă am admite faptul că în perioada 21 septembrie 2007-15 octombrie 2007 procuratorul a lipsit din ţară pentru a fi alături de fiul său în intervenţia chirurgicală la care acesta a fost supus în Franţa, nu trebuie să omitem perioada de după 15 octombrie 2007, perioadă în care acesta a rămas în pasivitate, neconformându-se dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., respectiv obligaţiei de a declara recurs în 15 zile de la data încetării împiedicării.
Mai mult, reclamanţii, ştiind de imposibilitatea declarării recursului de către mandatarul lor care era în străinătate, puteau exercita calea de atac personal sau prin alt mandatar.
Faţă de considerentele expuse mai sus, înscrisul considerat nou de mandatarul revizuenţilor nu mai are nicio relevanţă în soluţionarea speţei câtă vreme recursul este tardiv, chiar dacă am admite că în perioada septembrie-octombrie 2007 procuratorul revizuenţilor a fost plecat din ţară, aceştia aveau posibilitatea de a declara recurs personal sau prin alt mandatar, mai ales că aceştia au fost reprezentaţi în celelalte cicluri procesuale de avocat B.R., iar la termenul din 26 mai 2010 au fost apăraţi de avocat C.E.
Aşa fiind, cum în cazul dedus judecăţii, se constată că nu sunt întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 322 şi ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin prezenta cerere de revizuire atacându-se hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs, prin care s-a respins recursul ca tardiv, neevocându-se deci fondul cauzei, şi nefiind vorba despre înscrisuri noi doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 6166 din 22 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de A.(I.)I. şi E.(I.)P.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 331/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3290/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
