ICCJ. Decizia nr. 3305/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3305/2010
Dosar nr. 32546/2/2005
Şedinţa publică din 27 mai 201.
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 698 din 28 iunie 2005 pronunţată în dosar nr. 1920/2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantele M.D. şi M.G., în contradictoriu cu pârâta Municipiul Bucureşti, prin primarul general.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele considerente de fapt şi de drept:
Reclamantele M.D. şi M.G. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului teren, situat in Bucureşti, sector 5, în suprafaţă de 478 mp.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 şi art. 44 din Constituţia României, art. 66 şi art. 68 din Legea nr. 215/2001, art. 10, art. 11, art. 20 şi art. 51 din Legea nr. 10/2001, art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997, art. 480-481 C. civ., reclamantele au arătat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind expropriat în baza unui act normativ nepublicat, respectiv, Decretul prezidenţial nr. 365 din 22 noiembrie 1995, cât şi cele ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, text de lege care dispune că bunurile preluate de stat, fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 3613 din 28 aprilie 2005, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut în motivarea sentinţei că, în cazul în care se solicită examinarea legalităţii măsurii exproprierii, şi în raport cu aceasta, recunoaşterea dreptului de proprietate şi restituirea imobilului - competenţa de soluţionare, potrivit art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ., revine tribunalului.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 1920/2005.
Prin Decizia civilă nr. 118/A, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantele-reclamante M.D. domiciliată în Bucureşti, sector 3 şi M.G. domiciliată în Bucureşti, sector 3 împotriva sentinţei civile nr. 698 din 28 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. 1920/2005, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primarul general, cu sediul în Bucureşti, sector 5.
Împotriva decizii instanţei de apel au formulat cerere de recurs la data de 28 martie 2006 M.D. şi M.G., prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Decizia civilă nr. 118/A din 21 martie 2006 a fost pronunţată la al doilea termen de judecata, în lipsa reclamanţilor ce nu şi-au putut exercita dreptul la apărare.
Pe data de 22 martie au depus o cerere la dosarul cauzei, de amânare sau lăsare a dosarului la ultima strigare, deoarece apărătorul lor mai avea o cauză la Tribunalul Giurgiu în data de 24 martie.
Ulterior, au aflat că şedinţa de judecată avusese deja loc pe data de 21 martie.
Faţă de aceasta situaţie, recurentele au susţinut că s-au încălcat dispoziţiile art. 89 şi urm. C. proc. civ., precum şi prevederile art. 108 alin. (2) şi (3), deoarece încălcarea de către instanţa de apel a ordinii de drept şi a ordinii publice şi neregularitatea actelor de procedură sunt evidente.
Prin încheierea de şedinţă din data de 29 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantele M.M. şi M.G. împotriva deciziei civile nr. 118/A din 21 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Din oficiu, instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepţiei perimării recursului la termenul de judecată din 27 mai 2010.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
În speţă, recursul dedus judecăţii a rămas în nelucrare începând cu data de 29 martie 2007 şi niciuna din părţile litigante nu a înţeles să ceară, în termenul mai sus arătat, continuarea judecăţii.
Aşa fiind, cum de la momentul suspendării judecăţii recursului ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părţi a trecut mai mult de 1 an, Înalta Curte urmează a constata că a intervenit perimarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantele M.D. şi M.G. împotriva deciziei nr. 118/A din 21 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3287/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3272/2010. Civil → |
|---|
