ICCJ. Decizia nr. 3307/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3307/2010
Dosar nr. 1275/84/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1633 din 12 septembrie 2008, Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată acţiunea formulata de reclamantul D.I.T., împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, având ca obiect plata de către pârât a despăgubirilor civile în cuantum de 660.000 Euro.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că repararea bănească a daunelor morale se poate solicita în considerarea valorilor nepatrimoniale ce aparţin personalităţii umane - demnitatea şi onoarea.
S-a reţinut ca, in prezent, reclamantul este arestat pentru comiterea unor fapte penale, situaţie în care acţiunile acestuia cu caracter infracţional au determinat lezarea valorilor patrimoniale şi morale ale părţilor vătămate.
Faptele reclamantului constituie o abatere de la regulile de convieţuire socială, iar cercetarea penală şi arestarea acestuia s-au impus din nevoia imperioasă de a se restabili raportul dintre comportamentul concret al persoanei in cauza şi valorile sociale încălcate sau nesocotite, acestea desfăşurându-se într-un termen rezonabil, ţinând cont de complexitatea infracţiunilor, aria de desfăşurare şi comportamentul reclamantului.
Având în vedere că reclamantul nu a dovedit că ar fi fost supus unui tratament necorespunzător, de natură să îi lezeze propriile valori morale şi umane, s-a apreciat ca acţiunea formulată este nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 75 R din 11 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.I.T.Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul D.I.T. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 666.000 Euro, pe motiv că este cardiac şi diabetic, boli survenite din cauza stresului la care a fost supus în perioada detenţiei şi arestării sale preventive.
La termenul de judecata din 15 decembrie 2008, instanţa de apel a pus în discuţia reclamantului natura civilă sau penală a demersului său judiciar, ocazie cu care acesta a precizat că înţelege să se judece în cadrul unui proces civil, pentru pretenţii în sumă de 666.000 Euro.
La cererea apelantului-reclamant, instanţa a încuviinţat în probaţiune, întocmirea unor adrese către Tribunalul Sălaj, Penitenciarul Satu Mare şi Penitenciarul Gherla, pentru ca acestea sa comunice instanţei actele din care să rezulte starea de sănătate a apelantului.
Tribunalul Sălaj prin adresa din 28 ianuarie 2009, a comunicat că dosarul nr. 6134/337/2007 şi ordonanţa de reţinere din 03 octombrie 2008 a reclamantului D.I.T. au fost înaintate la data de 23 ianuarie 2009 la Curtea de Apel Cluj.
Penitenciarul Satu Mare a comunicat, prin adresa nr. 17049 din 3 februarie 2009, că persoana privată de libertate D.I.T. a fost transferată la Penitenciarul Gherla în data de 29 ianuarie 2009, astfel că nu poate comunica nicio copie după scrisorile medicale din dosarele solicitate.
Penitenciarul Gherla cu adresa nr. U/17238/PGCJ din 30 ianuarie 2009 a comunicat xerocopia fişei medicale a persoanei private de libertate D.I.T., sosit în acest penitenciar la data de 29 ianuarie 2009.
Din „scrisorile medicale" aflate la dosarul cauzei - f. 33-35, a rezultat că apelantul suferă de diabet zaharat insulino-dependent, ca i s-a făcut epicriza, investigaţii medicale, respectiv ca a fost internat în Spitalul Judeţean Cluj la data de 26 noiembrie 2007. Din certificatul medico-legal eliberat la data de 27 noiembrie 2007 a reieşit că apelantul a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale. Din Decizia nr. 499 din 27 februarie 2006, emisă de Cabinetul de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă Dej, a rezultat că apelantul suferea de neuropatie diabetică, ischemie silenţioasă, gastrită cronică şi hipermetropie mică cu astigmatism OD, fiind încadrat în gradul III de invaliditate.
Prin urmare, s-a concluzionat in sensul ca, din probele aflate la dosarul cauzei, a rezultat că apelantul este o persoană suferindă - din cauza unor boli dobândite anterior arestării lui preventive - si ca, în perioada detenţiei, a beneficiat de asistenţă medicală corespunzătoare, asigurată de reţeaua sanitara penitenciară.
S-a apreciat ca nu se poate reţine vinovăţia statului în ceea ce priveşte bolile de care suferă apelantul, prejudiciul cauzat acestuia ca urmare a stării lui de suferinţă şi nici raportul de cauzalitate dintre presupusa fapta ilicită a paratului şi prejudicial pretins, cu consecinţa antrenării răspunderii Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, în temeiul dispoziţiilor art. 998 C. civ.
De asemenea, s-a reţinut ca instanţa investita nu poate reţine în sarcina paratului, starea de stres la care susţine apelantul că a fost supus, fără să o dovedească insa, urmare a arestării lui pentru săvârşirea infracţiunilor cu privire la care a fost trimis în judecată.
În ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, precum şi la celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, prevăzute de Constituţia României şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, despre care apelantul afirmă că nu i-ar fi fost respectate în procesul penal, a considerat ca instanţa civilă nu este competentă să se pronunţe - măsurile cu caracter penal luate împotriva apelantului pot fi atacate de acesta numai in fata instanţelor penale.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs, la data de 30 aprilie 2009, reclamantul D.I.T., prin care a criticat-o sub următoarele aspecte:
In expunerea de motive a cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că a fost trimis în judecată în baza unor acte false - întocmite de poliţie în mod nelegal - in acest sens, fiind prezentat în mod detaliat conţinutul înscrisurilor care au constatat faptele acestuia de către organele de poliţie şi cu care recurentul-reclamant nu este de acord.
A precizat ca in timpul procesului au fost folosite declaraţiile a doi martori mincinoşi - declaraţiile fiind prezentate in cuprinsul cererii - faţă de care recurentul-reclamant şi-a manifestat în mod expres dezacordul.
Instanţa de judecată nu i-a permis audierea tuturor martorilor din dosar, la fel cum nu i-a încuviinţat audierea tuturor părţilor vătămate.
Poliţia a exercitat abuzuri asupra sa încă de la data reţinerii, deşi acesta suferea de boli care necesitau cu pregnanţă un tratament medicamentos şi alimentar adecvat, dovada concretă în acest sens fiind că a fost internat în spital, la secţia de terapie intensivă.
Toate aceste considerente trebuiau reţinute de instanţă pentru a aprecia asupra suferinţelor fizice şi psihice pe care recurentul-reclamant le-a îndurat în perioada detenţiei.
La termenul de judecata din 27 mai 2010, Înalta Curte a invocat si a pus in discuţia părţilor, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile exprese ale art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv conţinutul explicit al expunerii de motive a cererii de recurs.
Înalta Curte va constata nulitatea recursului, pentru considerentele ce urmează:
In calea de atac extraordinara a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care concretizează aspecte de nelegalitate in legătura cu hotărârea atacata (aspecte de ordin procedural si/sau substanţial).
Scopul acestei căi de atac este, esenţialmente, de control al legalităţii hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă ca orice susţinere care releva, o expunere detaliata a istoricului cauzei penale instrumentate cu privire la persoana recurentului-reclamant, in parte, a cauzei civile de faţă, o expunere a propriilor doleanţe faţă de modul de instrumentare a unui dosar de cercetare penală, faţă de conţinutul reglementarilor legale incidente in cauza, fără ca aceasta sa fie particularizata cadrului procesual de investire ori etapei procesuale ori considerentelor deja redate in cuprinsul hotărârii judecătoreşti contestate - obiect al recursului, pretinse erori ale instanţei penale in încuviinţarea, administrarea şi aprecierea probelor existente in cauza, toate cu consecinţe in planul configurării situaţiei de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanţei de recurs.
Instanţele anterioare au prezentat situaţia de fapt a dosarului pendinte, expunând in mod concret si pertinent considerentele pentru care au ajuns la concluzia ca recurentul-reclamantul nu poate beneficia de suma pretinsa cu titlu de despăgubire civila, in raport de situaţia de fapt relevata de probele administrate in cauza, apreciate in mod corespunzător de aceste instanţe, in contextul condiţiilor impuse de instituţia răspunderii civile delictuale.
In cuprinsul cererii de recurs nu sunt vizate considerentele instanţei de apel care au configurat in mod corect situaţia de fapt a cauzei pendinte, respectiv modul de aplicare si interpretare a dispoziţiilor legale incidente - care constituie temeiul juridic al pretenţiei recurentului-reclamant, ci, aşa cum s-a arătat anterior, doar o formala si nepertinenta înşiruire de elemente de fapt relevate, in opinia recurentului-reclamant, de probele administrate in cauza, si care ar avea relevanta in cauza, fără ca acestea sa poată fi opuse chestiunilor deja dezlegate de instanţele anterioare, in scopul îndreptării acestora in calea de atac promovata.
Este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut sancţiunea nulităţii, atât pentru nemotivarea cererii de recurs, cat si pentru situaţia in care cererea se motivează, însa criticile nu pot fi încadrate in nici una din ipotezele de nelegalitate enumerate de norma procedurala susmenţionată.
Noua formulare a textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părţile au beneficiat de o judecată în primă instanţă şi una în apel (ambele judecăţi de fond), finalizata prin configurarea situaţiei de fapt a dosarului si cu o rezolvare judiciara definitiva a conflictului existent intre părţile cu interese contrare.
O situaţie de nelegalitate, în esenţă, pentru a fi analizată în recurs trebuie susţinută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greşit, la situaţia de fapt pe deplin stabilită în faţa instanţelor anterioare.
În faţa unei instanţe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, şi aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de sistemului dublului grad de jurisdicţie, calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curtea in conformitate cu dispoziţiile art. 306 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva deciziei nr. 75 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3315/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 3287/2010. Civil → |
|---|
