ICCJ. Decizia nr. 3357/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASATIE Ş1 JUSTITIE
SECTIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
Decizia nr.3357/2010
Dosar nr. 15843/95/2008
Şedinţa publica de la 31 mai 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. 15843/95 din 12 decembrie 2008 la Tribunalul Gorj, reclamanta Arsenie Constanta în contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Tg-Jiu, a solicitat anularea dispoziţiei nr. 3729 din 25 iulie 2001, prin care s-a respins notificarea având ca obiect restituirea in natura a unui imobil teren in suprafaţă de 224 m.p. situat în Târgu-Jiu, şi obligarea paratului să-i restituie in natura aceasta suprafaţa de teren.
În motivarea contestaţiei, petiţionara A.C. a arătat că la 25 iulie 2001, in numele mamei sale decedate, C.I.A. a solicitat in baza Legii nr. 10/2001 sa i se restituie in natura suprafaţa de 224 m.p. ce a fost expropriată de stat de la autoarea sa, prin Decretul 506/1968.
Prin dispoziţia nr. 3729 din 25 iulie 2001 emisă de Primarul Municipiului Tg-Jiu a fost respinsă cererea de restituire in natura sau de acordare de despăgubiri pentru teren, cu motivarea ca notificarea nu a fost formulata de o persoana îndreptăţită conform dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civila nr. 100 din 22 aprilie 2009 Tribunalul Gorj a admis cererea formulata in baza Legii nr. 10/2001 de reclamanta A.C. si a dispus anularea dispoziţiei nr. 3729 din 25 iulie 2001.
A fost obligată Primăria Municipiului Tg-Jiu prin Primar, sa restituie in natura suprafaţa de 204 mp teren, situata in Târgu-Jiu, învecinată la N- spaţiu verde pe lungimea de 14,53 m, la Sud - spatiu verde si blocul pe lungimea de 11,15 m., la Est – blocul si alee de acces pe lungimea de 13,94 m, la Vest - trotuar pe lungimea de 20,10 m si a obligat Primăria Municipiului Tg.-Jiu la 300 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut ca reclamanta A.C. este moştenitoarea legala in calitate de fiica a autorilor săi C.C.I. şi C.I.A., ambii decedaţi la data apariţiei Legii nr. 10/2001.
Prin notificarea înregistrata sub nr. 3729 din 25 iulie 2001 la Primăria Municipiului Tg-Jiu s-a solicitat restituirea suprafeţei de 224 m ce a fost expropriată de stat prin Decretul nr. 506/1968.
S-a reţinut ca notificarea apare formal ca fiind făcută de C.I.A., asta fiind decedata la data depunerii notificării, însă este semnata de moştenitoarea sa A.C., împrejurare necontestata si s-a interpretat ca fiind formulată de moştenitor in numele autorului sau decedat.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că autorii reclamantei au deţinut in Tg-Jiu suprafaţa de 715,52 m.p., iar prin act de donaţie aceştia au donat lui A.C. si reclamantei A.C. suprafaţa de 479,23 m.p.
Potrivit Decretului nr. 506/1968, poziţia 27 a fost expropriata si s-a trecut in proprietatea statului suprafaţa de 42.547 m.p. de la mai mulţi cetăţeni, la poziţia 27 apărând şi C.I., iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, s-a reţinut că imobilul teren în suprafaţă de 204 m.p. a aparţinut autorilor reclamantei şi poate fi restituit în natură.
Prin apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg. Jiu, hotărârea instanţei de fond a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Într-o prima critica s-a arătat că, deşi parte in litigiu a fost numai Primarul Mun. Tg. Jiu, in mod greşit prin sentinţa apelată a fost obligată şi Primăria Mun. Tg. Jiu să restituie in natura terenul solicitat şi a fost obligată la cheltuieli de judecată.
O a doua critică se referă la faptul că instanţa de fond a anulat notificarea nr. 3729 din 25 iulie 2001, în condiţiile în care dispoziţia emisă de Primarul Mun. Tg. Jiu poartă nr. 2693 din 12 noiembrie 2008.
Sub aspectul fondului se critică hotărârea instanţei de apel, pe motiv că notificarea nu a fost formulată de o persoana indreptatită, cu capacitate de exerciţiu, întrucât la data depunerii acesteia C.A. era decedata.
Se mai invocă împrejurarea că a fost reţinută calitatea de moştenitoare a reclamantei in baza actelor anexate la dosar, fără să se facă trimitere la cealaltă moştenitoare legala, C.S., sora reclamantei.
O ultimă critică se referă la faptul că, în cauză nu s-a făcut dovada proprietarii la data preluării terenului, iar in ceea ce priveşte restituirea in natura a bunului solicitat se susţine ca greşit s-au invocat dispoziţiile art. 10 pct. 3 din HG nr. 250 din 7 martie 2007, potrivit cărora sunt exceptate de la restituire terenurile amenajate ca spatii verzi din jurul blocurilor de locuit.
La termenul de judecata din 14 octombrie2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 293 alin. (1) teza a Il-a, intimata reclamanta a formulat cerere de aderare la apelul formulat de paratul Primarul Mun. Tg. Jiu, criticând sentinţa numai sub aspectul menţionării incorecte a numărului dispoziţiei a cărei anulare s-a solicitat ca fiind nr. 3729 din 25 iulie 2001, in loc de 2693 din 12 noiembrie 2008.
Prin Decizia nr. 244 din 14 octombrie 2009, a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât Primarul Municipiului Tg. Jiu împotriva sentinţei civile nr. 100 din 22 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj şi cererea de aderare la apel formulată de intimata-reclamantă A.C. A fost schimbată sentinţa, în sensul respingerii cererii reclamantei şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 2693 din 12 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Tg. Jiu.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, in sensul Legii nr. 10/2001 unitate deţinătoare este oraşul Tj Jiu, în patrimoniul căruia se afla terenul in litigiu. Aceasta persoana juridica în toate litigiile este reprezentata prin primar, potrivit art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Totodată, art. 21 alin. (4) din Legea 10/2001 republicata, precizează ca în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, restituirea in natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţita se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a Primarului General al municipiului Bucuresti, ori după caz, a preşedintelui Consiliului Judeţean.
Legea nr. 10/2001 stabileşte unele sarcini si in raport cu primăria, entitate inexistenta insa din punct de vedere juridic, aceasta fiind o structură aflată în subordinea primarului, situaţie în care se constată că soluţia primei instanţe de soluţionare a cauzei în contradictoriu cu primăria este legală.
Întemeiată s-a reţinut şi critica invocată de ambele părţi, potrivit căreia instanţa de fond menţionând in dispozitivul sentinţei ca se dispune anularea dispoziţiei nr. 3729 din 25 iulie 2001, număr sub care a fost înregistrata notificarea, iar nu a dispoziţiei emise ce poarta nr. 2693 din 12 noiembrie 2003, deoarece fiind vorba despre o eroare materială, conform art. 281 cod proc. civila, urmează a dispune îndreptarea sa.
Referitor la critica apelantului parat vizând faptul ca notificarea nu a fost formulată de o persoana îndreptăţita cu capacitate de exerciţiu s-a constatat ca este neîntemeiata.
Este adevărat că la data formulării notificării, 25 iulie 2001 autoarea intimatei-reclamante, respectiv C.I.A. era decedata, fiind evident ca aceasta nu mai putea depune nici o cerere, aşa incit reţinerea de către Primarul municipiului Tg. Jiu in cuprinsul dispoziţiei contestate ca notificarea ar fi fost formulată de o persoana neîndreptăţita, fara capacitate de exerciţiu, este nelegală.
Or, in condiţiile in care nu s-a contestat faptul ca notificarea este semnata de fiica autoarei, intimata reclamanta A.C., acest act trebuie interpretat ca fiind formulat de moştenitor in numele autorului sau decedat, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aşa cum judicios a reţinut instanţa de fond.
Cu privire la susţinerea apelantului parat, in sensul ca prin sentinţa pronunţată tribunalul nu s-a referit si la cealaltă fiica a autoarei, s-a reţinut că este lipsita de temei legal, intimata reclamanta fiind singura care, aşa cum s-a reţinut a depus notificare, după cum cererea de investire a instanţei in prezenta cauza s-a făcut numai de moştenitoarea A.C.
Ca neîntemeiate au fost reţinute criticile referitoare la restituirea terenului in natura.
Astfel, prin dispoz.art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 si art. 26 din Legea nr. 10/2001, s-a consacrat principiul restituirii in natura a imobilelor care intra sub incidenta acestei legi, art. 1 alin. (2) din acest act normativ arătând ca, numai în situaţia in care restituirea in natura nu este posibila, se stabilesc masuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, prin dispoz.art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se arata ca, in cazul in care restituirea in natura nu este posibila, destinatorul imobilului sau, după caz, entitatea investita potrivit legii cu soluţionarea notificării este obligata ca prin decizie sau dispoziţie motivata sa acorde persoanei îndreptăţite, in compensare, alte bunuri sau servicii, ori sa propună acordarea de despăgubiri in condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situaţiile in care măsura compensării nu este posibila, sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita.
Pornind de la prevederile legii s-a reţinut că instanţa de judecată investită cu o contestaţie în baza Legii nr. 10/2001 trebuie să verifice cu prioritate dacă principiul enunţat îşi găseşte sau nu aplicabilitatea, respectiv, dacă este posibilă restituirea în natură a bunului notificat.
Or, potrivit probelor administrate în cauză s-a reţinut că notificarea este semnata de reclamanta în calitate de moştenitoare a autoarei sale C.I.A., motiv pentru care este îndreptăţita sa solicite restituirea in natura a imobilului.
Totodată, potrivit art. 3 lit. a) din Legea 10/2001, pentru a putea solicita restituirea in natura a terenului, persoana care se considera îndreptăţita trebuie sa fi avut calitatea de proprietar al bunului la data preluării de către stat. Cu actul de vânzare cumpărare din 1946, acul de donaţie si decretul de expropriere, intimata reclamanta a dovedit îndeplinirea şi a acestei condiţii, rezultând fără niciun dubiu ca terenul în litigiu a aparţinut autorilor săi.
În raport de probele administrate şi de concluziile raportului de expertiză întocmit in cauza la care s-a anexat schiţa terenului, probe necontestate de către niciuna din părţi, s-a reţinut că terenul în litigiu, in suprafaţa de 204 m.p. situat in Tg. Jiu, este liber, neocupat de construcţii, situaţie în care într-adevăr poate fi restituit în natură.
În raport de vecinătăţile terenului evidenţiate prin raportul de expertiză, s-a apreciat că terenul nu este amenajat ca spaţiu verde în jurul blocurilor de locuit, neexistând impedimente care să împiedice restituirea în natură.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Tg. Jiu, care a criticat-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor se susţine că soluţia instanţei de fond este în vădită contradicţie cu actele de la dosar şi cu considerentele deciziei.
Recurentul recunoaşte că s-au rezolvat unele neconcordanţe considerate ca erori materiale săvârşite de către instanţa de fond.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, se arată că soluţia primei instanţe este greşită, deoarece dispoziţia nr. 2693 din 12 noiembrie 2008 prin care a fost soluţionată notificarea nr. 3729 din 25 iulie 2001 este emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 3 coroborat cu art. 22 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care notificarea nu a fost formulată de o persoană îndreptăţită în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Conform acestui articol persoana îndreptăţită solicită restituirea bunului prin notificare, ce cuprinde denumirea şi adresa persoanei notificate, elemente de identificare a persoanei îndreptăţite, elemente de identificare a bunului imobil solicitat şi valoarea estimativă a acestuia.
Astfel, cum corect s-a reţinut de către instanţa de apel, la data notificării, 25 iulie 2001, C.I.A., autoarea intimatei reclamante era decedată, fiind evident că nu putea depune notificare pentru restituirea bunului în litigiu.
La fel de evident este şi faptul că notificarea a fost semnată de intimata reclamantă din cauză A.C., împrejurare necontestată, situaţie în care s-a interpretat că cererea a fost formulată de moştenitoare în numele autorului său decedat, în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că este nefondată critica formulată sub acest aspect.
Nu poate fi susţinut faptul că reclamanta nu a dovedit că este proprietara bunului la data preluării acestuia de către stat, în condiţiile în care a dovedit că este moştenitoarea legală a autoarei sale, decedată în prezent şi de la care a rămas imobilul.
Susţinerea că, în cauză s-a ignorat existenţa surorii reclamantei ca moştenitoare, într-adevăr este lipsită de temei legal în condiţiile în care s-a dovedit că notificarea a fost formulată numai de A.C. şi că sora acesteia nu a formulat notificare în termenul prevăzut de lege, aceasta intervenind cu o cerere numai în anul 2008.
În plus, este evident că sora reclamantei nu a formulat o cerere în temeiul Legii nr. 10/2001, nu a parcurs procedura administrativă pe care legea o prevede şi, de fapt, nici nu a atacat dispoziţia emisă de pârât la instanţă.
În raport de această situaţie, aşa cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 10/2001, de cota cuvenită celorlalţi moştenitori care nu au formulat notificare beneficiază numai moştenitorul care a făcut demersurile pentru restituirea bunului, în speţă singura persoană îndreptăţită fiind reclamanta.
În fine, nefondată este şi critica referitoare la situaţia juridică a terenului, în condiţiile în care prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a concluzionat că terenul este liber, nu este ocupat de construcţii, situaţie în care poate fi restituit în natură, astfel cum a procedat instanţa de fond.
În cauză, nu s-a dovedit că terenul în discuţie ar fi amenajat ca spaţiu verde în jurul blocurilor de locuit, ceea ce ar face imposibilă restituirea în natură, iar simpla împrejurare prin care se indică vecinătăţile terenului nu este de natură a schimba destinaţia acesteia şi a confirma vreun impediment care să impună o soluţie contrară.
Reţinând că niciuna dintre criticile formulate prin motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., nu se regăsesc în raport de probele administrate în cauză, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtului Primarul Municipiului Tg. Jiu să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg. Jiu împotriva Deciziei nr. 244 din 14 octombrie 2009, a Curţii de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 31 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3379/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3159/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
