ICCJ. Decizia nr. 642/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 642/2010
Dosar nr. 805/97/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamantele C.E. şi O.C.L. au chemat în judecată C.N.A.D.R. SA şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constate că suprafaţa expropriată pentru construcţia autostrăzii Deva - Orăştie este de 21.002 m.p., şi nu de 16.642 m.p. (cât s-a reţinut prin deciziile de expropriere) şi să se dispună exproprierea pentru această suprafaţă;
- să se constate că valoarea despăgubirilor acordate în cuantum de 228.768 lei nu este reală şi că suma cu care urmează să fie despăgubite reclamantele este de 303.704 lei, echivalentul a 86.198,2 euro şi să fie obligată pârâta să achite această sumă;
- să fie obligată pârâta să achite contravaloarea pomilor fructiferi existenţi pe parcela expropriată cu nr. cadastral 253, parcela nr. top 240/2, ce se va stabili prin expertiză de specialitate;
- să fie obligată pârâta C.N.A.D.R. SA să plătească, aferent sumei de 228.768 lei, care nu a fost achitată în termenul legal, rata inflaţiei şi dobânda legală începând cu 15 octombrie 2006 şi până la achitarea integrală a sumei;
- să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt moştenitoarele legale ale defunctului lor tată C.A. şi ale bunicii materne, defuncta O.C.
Din titlul de proprietate emis pe numele tatălui reclamantelor au fost expropriate patru imobile, iar din titlul de proprietate emis pe numele bunicii materne, trei imobile, dar la fiecare parcelă, mai puţin la nr. cadastral 253, parcela 340/2, au rămas capete de terenuri care nu mai pot fi folosite, impunându-se exproprierea totală şi despăgubirea reclamantelor, în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.
Au mai susţinut că, deşi terenurile sunt învecinate, preţul este diferit, ceea ce a dus la diminuarea despăgubirilor acordate.
De asemenea, cuantumul despăgubirilor pentru nr. cadastral 253 parcela 340/2 este calculat pentru o suprafaţă cu 1188 m.p. mai mică decât în realitate şi la un preţ inferior categoriei de folosinţă.
S-a mai arătat că pe parcela 340/2 nr. cadastral 253 există pomi fructiferi pentru care reclamantele nu au fost despăgubite.
Prin sentinţa nr. 196 din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamante şi a fost obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA, în calitate de expropriator, să plătească reclamantelor, pe lângă suma de 228.768 lei stabilită cu titlu de despăgubiri şi consemnată pentru terenurile expropriate, despăgubiri după cum urmează: pentru suprafaţa neexpropriată de 41 mp din parcela 342/65 nr. cadastral 186/1; pentru suprafaţa neexpropriată de 272 m.p. din parcela 342/2 nr. cadastral 177/1; pentru suprafaţa neexpropriată de 34 mp din parcela 342/38 nr. cadastral 220/2; pentru suprafaţa neexpropriată de 3 mp din parcela nr. 342/34 nr. cadastral 619, preţul pe m.p. fiind similar cu cel al suprafeţelor expropriate din parcelele sus - menţionate.
A fost obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA, să plătească echivalentul în lei la data executării al sumei de 14.535 euro, reprezentând contravaloarea a 100 de pomi fructiferi aflaţi pe nr. cadastral 253 parcela 340/2.
A fost respinsă în rest acţiunea faţă de Statul Român, prin C.N.A.D.R.
A fost respinsă acţiunea faţă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Primăria comunei Turdaş pentru lipsa calităţii procesuale de folosinţă.
A dispus restituirea către reclamante a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu provizoriu pentru expertiză, achitată la CEC Sucursala Deva cu chitanţa din 10 septembrie 2008.
A fost obligat pârâtul prin C.N.A.D.R. la cheltuieli de judecată de 6.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantele sunt moştenitoarele legale ale defuncţilor C.A. (tatăl reclamantelor) şi O.C. (bunica maternă a acestora).
Pentru construcţia autostrăzii Deva - Orăştie, tatăl reclamantelor a fost expropriat cu patru imobile - teren, iar bunica reclamantelor cu trei imobile teren.
Pârâta C.N.A.D.R. nu a contestat restul rămas neexpropriat din suprafaţa totală a fiecărei parcele, astfel cum a fost expus de reclamante.
Astfel, tribunalul a constatat că pe restul de teren rămas neexpropriat nr. cadastral 177/1 de 272 m.p. (titlu de proprietate C.A.), din nr. cadastral 220/2 de 34 mp şi din nr. cadastral 619 de 3 m.p. (titlu de proprietate O.C.) cuprinde suprafeţe care fac imposibilă folosirea acestora de către reclamante.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru restul neexpropriat s-a încuviinţat, la solicitarea reclamantelor, efectuarea unei expertize în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, probă la administrarea căreia s-a renunţat, reclamantele solicitând exproprierea totală a parcelelor, despăgubirile solicitate circumscriindu-se preţului pe m.p. stabilit pentru partea expropriată.
Cu privire la restul de teren neexpropriat de 272 m.p. din numărul cadastral 177/1, de 34 m.p. din nr. cadastral 220/2 şi de 3 m.p. din nr. cadastral 619, în temeiul art. 18 din Legea nr. 198/2004 şi art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, tribunalul a stabilit că expropriatorul are obligaţia să plătească reclamantelor despăgubiri la acelaşi preţ pe mp ca şi cel al suprafeţei expropriate din parcelele respective.
Cu privire la parcelele cu nr. cadastral 252/1, parcela 340/1 s-a constatat că a rămas o suprafaţă neexpropriată de 763 m.p., iar din nr. cadastral 211/2 a rămas o suprafaţă neexpropriată de 2059 mp, iar întinderea suprafeţelor rămase permite cultivarea acestora.
S-a mai reţinut că nr. cadastral 253 parcela 340/2 are suprafaţa tabulară de 9400 m.p., însă din măsurătorile efectuate cu prilejul întocmirii documentaţiei pentru expropriere a rezultat că are o suprafaţă reală de 8212 m.p., astfel că în mod corect despăgubirile au fost acordate pentru suprafaţa reală.
Tot cu privire la această suprafaţă de teren, s-a constatat că la calcularea despăgubirilor s-a avut în vedere categoria de teren fâneaţă, şi nu teren arabil extravilan, cum au solicitat reclamantele, deoarece în titlul de proprietate terenul figura la categoria fâneţe, nefiind modificată categoria de folosinţă.
Prin Decizia civilă nr. 32/ A din 27 februarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român să plătească reclamantelor, pe lângă suma de 228.768 lei despăgubiri şi pentru: suprafaţa neexpropriată de 70 m.p. din parcela cu nr. top. 342/65/2 şi nr. cadastral 186/2; suprafaţa neexpropriată de 279 m.p. din parcela cu nr. top. 342/2/2 şi nr. cadastral 177/2 şi suprafaţa neexpropriată de 56 m.p. din parcela cu nr. top. 342/38/1 şi nr. cadastral 220/1, preţul pe m.p. fiind similar cu cel al suprafeţelor din parcelele sus – menţionate.
Au fost menţinute dispoziţiile de acordare de despăgubiri pentru suprafaţa de 3 m.p. din parcela nr. 342/34.
Au fost păstrate în rest dispoziţiile sentinţei.
A fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost obligat pârâtul intimat să plătească reclamantelor apelante suma de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că, potrivit documentaţiei cadastrale întocmite cu ocazia procedurilor de expropriere:
- nr. cadastral 186, parcela cu nr. top. 342/65, are o suprafaţă reală de 221 m.p., iar corpul 342/65/2 rămas în urma exproprierii în proprietatea reclamantelor are o suprafaţă de 70 m.p. (fila 245 dosar fond) şi nu de 41 m.p. cum a reţinut prima instanţă;
- nr. cadastral 177, parcela cu nr. top 342/2 are o suprafaţă totală de 3031 m.p., din care 2752 m.p. au fost expropriaţi, rămânând în proprietatea reclamantelor corpul cu nr. top 342/2/2 cu suprafaţa de 279 m.p. (f. 160 dosar fond) şi nu 272 m.p. cum reţine prima instanţă;
- nr. cadastral 220, parcela cu nr. top 342/38 are o suprafaţă totală de 404 m.p., din care 348 m.p. au fost expropriaţi, rămânând parcela cu top 342/38/1 de 56 m.p. în proprietatea reclamantelor (f. 125 dosar fond), prima instanţă reţinând greşit că suprafaţa rămasă ar avea doar 34 m.p.
De asemenea, documentaţia cadastrală relevă faptul că parcelele cu numerele cadastrale 186/1, 177/1 şi 220/2 sunt cele expropriate, trecute în proprietatea statului, iar parcelele cu suprafeţe mici rămase, şi cu privire la care se impune exproprierea totală sunt 186/2, 177/2 şi 220/1.
În consecinţă, hotărârea primei instanţe va fi schimbată sub aceste aspecte în sensul celor reţinute.
S-a mai reţinut că, în urma exproprierii nr. cad. 252-parcela nr. top 340/1 a rămas o suprafaţă neexpropriată de 1843 m.p., iar din nr. cad. 211-parcela cu nr. top 342/115 a rămas suprafaţa reală de 2014 m.p., apreciindu-se că suprafeţele rămase sunt mari şi pot asigura practicarea agriculturii în condiţii de eficienţă, iar expropriatorul nu poate fi obligat să suporte costul exproprierii unor suprafeţe cu întindere mare ce nu-i sunt utile.
S-a constatat că nr. cadastral 211 parcela cu nr. top 342/115 a fost dezmembrat în 3 parcele însă, cele rămase în proprietatea reclamantelor au o întindere care permite realizarea lucrărilor agricole în condiţii de eficienţă.
Nici împrejurarea că parcelele rămase sunt locuri înfundate, fără cale de acces nu poate justifica exproprierea totală a acestora atâta timp cât reclamantele au posibilitatea de a solicita crearea unor servituţi de trecere şi de a valorifica despăgubirile constând în costul instituirii acestora printr-o acţiune distinctă împotriva expropriatorului, dacă va fi cazul.
În mod corect prima instanţă a stabilit despăgubirile pentru parcela cu nr. cadastral 253 - parcela cu nr. top 340/2 în raport de actele pe care comisia de evaluare şi-a întemeiat constatările la data întocmirii documentaţiei în condiţiile în care din titlul de proprietate rezultă cu evidenţă că această parcelă are categoria de fâneaţă şi nu de teren agricol, depoziţiile martorilor administrate în faţa primei instanţe nefiind relevante sub acest aspect.
Solicitarea reclamantelor de acordare a unei despăgubiri în cuantum de 6 euro/m.p. este lipsită de fundament, întrucât din memorandumul de finanţare încheiat între Guvernul României şi Comisia Europeană nu rezultă că Statul Român s-ar fi obligat să achite celor expropriaţi 6 euro/m.p., această sumă fiind una estimativă.
Instanţa de fond a constatat corect şi faptul că reclamantele nu sunt îndreptăţite la rata inflaţiei şi la dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de despăgubiri în contextul în care dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că plata despăgubirilor se face de expropriator în termen de 30 zile de la data solicitării pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
S-a mai reţinut, că în art. 19 din Legea nr. 198/2004, art. 12 din Legea nr. 184/2008, cât şi în OG nr. 228/2008, se prevede că dispoziţiile acestor acte normative se completează cu dispoziţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, deci inclusiv cu art. 24 din ultimul act normativ menţionat, astfel că instanţa de fond a procedat corect atunci când a considerat că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 33/1994 şi a dat eficienţă acestor dispoziţii legale expropriind în totalitate parcelele cu nr. cadastrale enumerate în cererea de aderare la apel formulată de pârâtul Statul Român.
Capetele de teren pentru care prima instanţă a dispus exproprierea totală au suprafeţe mici care nu mai pot fi folosite şi exploatate agricol: 279 m.p., 70 m.p., 56 m.p. şi 3 m.p., aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 33/1994 fiind pe deplin justificată cu privire la acestea.
A mai apreciat instanţa de apel că nu se justifică aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 247 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum susţine pârâtul, în condiţiile în care litigiul impune analiza unei documentaţii cadastrale vaste, a mai multor hotărâri emise de expropriator şi o multitudine de obiecţii aduse acestora de către reclamantele expropriate şi având în vedere că, la fond, apărătorul reclamantelor s-a prezentat la termenele de judecată şi a susţinut prin toate mijloacele procedurale interesele reclamantelor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele C.E. şi O.C.L., pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA şi M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin recursul lor, recurentele- reclamante au indicat art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi au arătat că, prin acţiunea introductivă au solicitat exproprierea totală şi pentru nr. cadastrale 252 - parcela nr. top 340/1 cu o suprafaţă reală, rezultată din măsurătorile cadastrale, de 6280 m.p., din care s-a expropriat suprafaţa de 4427 m.p. – rămânând neexpropriată suprafaţa de 843 m.p. şi nr. cadastral 211 – parcela nr. top 342/115 cu o suprafaţă reală ce rezultă din măsurători de 2539 m.p., din care s-a expropriat suprafaţa de 577 m.p., rămânând neexpropriată suprafaţa reală de 2014 m.p., în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, care prevede că acţiunea formulată în baza prevederilor acestui articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Au susţinut reclamantele că aceste terenuri au suprafeţe mici, că sunt două coproprietare şi că nu pot face ulterior o sistare de indiviziune şi nici nu pot fi înstrăinate, având în vedere şi modul în care este situată construcţia autostrăzii. De asemenea, aceste suprafeţe nu pot fi exploatate agricol în mod rentabil, cu utilaje agricole moderne.
În ceea ce priveşte capetele de teren situate la nord, spre râul Mureş, s-a susţinut că acestea nu au nici o cale de acces, nemaiputând fi exploatate în viitor, fiind locuri înfundate.
Motivarea instanţei de apel că pentru aceste terenuri se poate solicita crearea unor servituţi de trecere este neconformă cu dispoziţiile art. 27 alin. ultim din Legea nr. 33/1994 şi cu dispoziţiile art. 41 din Constituţia României.
Astfel, recurentele apreciază că această motivare este neconformă şi cu situaţia reală a imobilelor şi că au solicitat exproprierea totală a acestor capete de teren pentru că acestea nu pot fi folosite, precum şi pentru a se evita eventualele litigii ulterioare cu Statul Român şi cu alţi 50-80 de proprietari de terenuri pentru crearea unor servituţi de trecere.
De asemenea, s-a susţinut că, în ceea ce priveşte cele două numere cadastrale, a fost expropriată numai suprafaţa reprezentând lăţimea autostrăzii de 26 m, fără a fi dispusă exproprierea suprafeţelor necesare construirii şanţurilor şi canalelor de scurgere, precum şi a parapetelor de protecţie, astfel că acestea vor fi edificate tot pe capetele de teren ce rămân în proprietatea reclamantelor, iar în situaţia în care se vor face exproprieri în acest sens, suprafaţa de teren se va micşora considerabil.
În plus, la solicitarea privind exproprierea totală şi a acestor capete de teren s-a avut în vedere că, odată cu începerea lucrărilor pentru construirea autostrăzii, aceste terenuri vor fi afectate de utilajele care se vor folosi şi vor fi degradate.
Motivarea instanţei de apel că nu poate fi obligat expropriatorul să suporte costul exproprierii unor suprafeţe de teren cu întindere mai mare care nu îi sunt utile contravine dispoziţiilor art. 41 din Constituţia României şi art. 24 alin. ultim din Legea nr. 33/1994, nefăcându-se verificări privind situaţia reală a celor două imobile şi dacă aceste capete de teren mai pot fi utile proprietarilor.
S-a mai susţinut, că în mod greşit s-au acordat despăgubiri pentru categoria de folosinţă trecută în titlul de proprietate pentru nr. cadastral 253-parcela nr. top 340/2 cu o suprafaţa reală din măsurători de 8212 m.p., deoarece din probele administrate rezultă că acest teren face parte din categoria terenului agricol pentru care trebuia să se plătească, ca şi pentru restul terenului expropriat, preţul de 4,1 euro/m.p.
În ceea ce priveşte respingerea solicitării reclamantelor de obligare a Statului Român la plata sumei de 6 euro/m.p., conform memorandumului de finanţare încheiat între Guvernul României şi Comisia Europeană, motivarea instanţei de apel este foarte succintă, iar recurentele reclamante apreciază că aceasta este o obligaţie asumată de Statul Român.
Ultimul motiv de recurs formulat de reclamante priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor art. 8 şi art. 9 alin. ultim din Legea nr. 198/2004 cu privire la soluţia respingerii cererii privind obligarea pârâtului Statul Român la rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă sumei de 228.768 lei.
M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a indicat ca temei legal al criticilor formulate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestora a arătat că, deşi este evident că ambele instanţe au apreciat că exproprierea parţială nu este posibilă, optând pentru cea totală, acestea s-au pronunţat doar asupra obligării la despăgubiri a Statului Român, prin C.N.A.D.R. SA, omiţând exproprierea suprafeţelor de 70 m.p. (parcela 342/65/2 nr. cadastral 186); de 279 m.p. (parcela 342/2/2 nr. cadastral 177/2) şi, respectiv de 56 m.p. (parcela 342/38/1 nr. cadastral 220/1).
Pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, conform cărora dispoziţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile şi litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 198/2004, dar numai în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor.
Astfel, se arată că procedura de expropriere a imobilelor afectate de construcţia de autostrăzi este guvernată de Legea nr. 198/2004 şi HG nr. 941/2004, acte normative care derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, iar prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile în speţă.
S-a susţinut că, în cazul în care expropriatorul ar proceda la exproprierea unor suprafeţe de teren care nu sunt utile proiectului şi care nu se regăsesc înăuntrul limitelor de expropriere, acesta ar comite o ilegalitate, în sensul că ar utiliza fonduri publice fără a exista un temei legal şi o justificare documentată.
În mod greşit instanţa a dispus obligarea Statului Român la exproprierea restului de teren rămas neexpropriat în suprafaţă de 3 mp, deoarece, conform documentaţiei cadastrale, rezultă că imobilul cu nr. cadastral 619, parcela A342/34, are o suprafaţă în acte de 148 m.p. şi rezultată din măsurători de 165 m.p., care a fost integral supusă exproprierii, aşa cum reiese şi din Hotărârea nr. 417 din 05 ianuarie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Turdaş, prin care s-a dispus exproprierea unei suprafeţe de 165 m.p.
S-a mai arătat, că Decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., apreciindu-se că, faţă de dificultatea relativ scăzută a cauzei şi faţă de contribuţia minoră a avocatului reclamantelor, era necesară aplicarea acestui text de lege.
Examinând recursurile declarate, în limita criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce priveşte termenul de declarare a recursului de către reclamanta O.C.L., se constată că, deşi aceasta a declarat recurs cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., având în vedere că cererea sa de recurs este comună cu cea a reclamantei C.E., iar aceasta a declarat recurs în termen legal, operează prevederile art. 48 alin. (2) C. proc. civ. privitoare la coparticiparea procesuală activă, în sensul că efectele exercitării căii de atac a recursului în termenul legal de către unul din coparticipanţii - reclamanţi la proces îi va folosi şi celuilat.
Prin urmare, examinând recursul declarat de reclamante, ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată că este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. ultim din Legea nr. 33/1994, în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părţi de teren sau din construcţie, iar proprietarul cere instanţei exproprierea totală, instanţa va aprecia, în raport cu situaţia reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar, va dispune exproprierea totală.
În speţă, recurentele - reclamante au solicitat instanţei exproprierea totală şi pentru nr. cadastrale 252 - parcela nr. top 340/1 cu o suprafaţă reală, rezultată din măsurătorile cadastrale, de 6280 mp, din care s-a expropriat suprafaţa de 4427 m.p. – rămânând neexpropriată suprafaţa de 843 mp şi nr. cadastral 211 – parcela nr. top 342/115 cu o suprafaţă reală ce rezultă din măsurători de 2539 mp, din care s-a expropriat suprafaţa de 577 m.p., rămânând neexpropriată suprafaţa reală de 2014 mp, susţinând că faţă de suprafeţele mici ale terenurilor rămase neexpropriate, având în vedere şi starea de indiviziune, la sistarea căreia aceste suprafeţe vor fi şi mai mult micşorate pentru fiecare proprietar în parte, aceste terenuri nu vor putea fi exploatate agricol în mod rentabil, cu utilaje agricole moderne.
S-a mai susţinut, că pentru capetele de teren rămase neexpropriate situate în partea de nord, spre râul Mureş, nu mai există căi de acces, acestea fiind locuri înfundate şi că a fost expropriată numai o suprafaţă care reprezintă strict lăţimea autostrăzii de 26 m, fără a se lua în considerare necesitatea construirii şanţurilor şi canalelor de canalelor de scurgere, precum şi a parapetelor de protecţie, pentru acestea trebuind să fie expropriate noi suprafeţe din cele rămase.
Or, instanţa de apel nu a stabilit situaţia reală a acestor suprafeţe de teren, ceea ce impune verificări de fapt, pentru a stabili dacă se impune exproprierea totală a acestora.
Astfel, se constată că prin hotărârile pronunţate nu a fost lămurită pe deplin situaţia de fapt a celor două suprafeţe de teren rămase neexpropriate pentru care recurentele - reclamante solicită exproprierea totală, instanţa neavând elementele necesare pentru a verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi pentru a stabili cuantumul despăgubirilor.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt se impune efectuarea de verificări privind situaţia reală a celor două imobile, inclusiv prin efectuarea unei expertize topo de specialitate, prin care să se identifice cele două suprafeţe de teren neexpropriate şi să se stabilească dacă există căi de acces care să le deservească, precum şi dacă mai pot fi folosite potrivit destinaţiei avute.
Critica privind categoria de folosinţă în funcţie de care au fost acordate despăgubiri pentru nr. cadastral 253-parcela nr. top 340/2 este neîntemeiată, întrucât instanţa de apel în mod corect a stabilit că relevanţă în acest sens are menţiunea cuprinsă în titlul de proprietate, şi nu depoziţiile martorilor.
Cât priveşte susţinerea că motivarea instanţei de apel cu privire la plata unei sume de 6 euro/mp la care Statul Român s-ar fi obligat conform memorandumului de finanţare încheiat între Guvernul României şi Comisia Europeană este succintă, aceasta nu constituie o critică de nelegalitate, întrucât nu poate fi invocată nemotivarea deciziei, instanţa de apel răspunzând clar şi concis la acest aspect.
De asemenea, se constată că instanţele de fond şi de apel au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 8 şi art. 9 alin. ultim din Legea nr. 198/2004, reţinând că reclamantele nu sunt îndreptăţite la rata inflaţiei şi la dobânda legală aferentă sumei stabilite cu titlu de despăgubiri, deoarece potrivit dispoziţiilor legale plata despăgubirilor se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirilor, iar reclamantele nu au fost expropriate şi lipsite de proprietate decât după momentul consemnării despăgubirilor.
Recursul declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este fondat, urmând a fi admis în consecinţă.
Astfel, se constată că, într-adevăr, prin Decizia instanţei de apel s-a dispus obligarea pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri către reclamante şi pentru suprafeţele neexpropriate de 70 m.p., 279 mp şi 56 m.p., fără însă a se pronunţa cu privire la exproprierea acestor suprafeţe.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 24 ultimul alineat din Legea nr. 33/1994, instanţa, constatând că exproprierea în parte nu este posibilă, trebuia să dispună exproprierea totală a parcelelor cu nr. top. 342/65/2 şi nr. cadastral 186/2, cu nr. top. 342/2/2 şi nr. cadastral 177/2 şi cu nr. top. 342/38/1 şi nr. cadastral 220/1.
Recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. S.A. nu este fondat.
În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. ultim din Legea nr. 33/1994, în mod corect ambele instanţe reţinând aplicabilitatea lor, atâta timp cât unul din petitele acţiunii se referă exact la situaţia prevăzută în acest text de lege, respectiv cazul când expropriatorul cere exproprierea numai a unei părţi de teren, iar proprietarul cere instanţei exproprierea totală.
Legea nr. 198/2004 nu derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, câtă vreme la art. 18 din Legea nr. 198/2004 se prevede că „dispoziţiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994", iar HG nr. 941/2004, despre care recurentul susţine că asigură, împreună cu Legea nr. 198/2004, cadrul normativ aplicabil în cauză, a fost abrogată de Hotărârea nr. 434/2009 la data de 11 mai 2009.
Celelalte critici formulate de pârât, întrucât vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză şi nu se circumscriu niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar sancţiunea este aceea a neanalizării lor.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 şi art. 312 (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA şi va admite recursurile declarate de reclamantele C.E. şi O.C.L. şi M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei civile nr. 32/ A din 27 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriu în sensul celor mai sus expuse şi se va ţine seama de toate mijloace de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantele C.E. şi O.C.L. şi M.P. - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei nr. 32/ A din 27 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.R. SA împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 678/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3747/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
