ICCJ. Decizia nr. 3384/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3384/2010
Dosar nr. 1112/44/2008
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 23 ianuarie 2006, reclamantul C.S.S. a chemat în judecată pârâtul Primarul municipiului Galaţi, contestând legalitatea dispoziţiei nr. 2224/SR din 28 noiembrie 2005 prin care s-a propus acordarea parţială de despăgubiri, în temeiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005 cu privire la imobilul situat în Galaţi.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat că o parte din teren poate fi restituit în natură, dispoziţia emisă fiind nelegală întrucât a fost dată, fără a se dovedi că terenul este afectat de lucrări de sistematizare.
Prin sentinţa civilă nr. 1711 din 26 octombrie 2006, Tribunalul Galaţi a respins contestaţia, reţinând că în urma expertizei dispusă şi efectuată în cauză, a rezultat că terenul nu poate fi restituit în natură, astfel că, în temeiul art. 16 din Legea nr. 247/2005-Titlul VII, contestaţia este nefondată.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel reclamantul care a susţinut că situaţia de fapt reţinută de instanţă este străină dosarului cauzei, potrivit concluziilor raportului de expertiză, suprafaţa de 112,50 mp din terenul situat în Galaţi fiind liberă, neafectată de lucrări de utilităţi publice.
Prin Decizia nr. 62/A pronunţată la 28 februarie 2007, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul, a schimbat sentinţa nr. 1711 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galaţi, a admis contestaţia şi a anulat în parte dispoziţia ce face obiectul contestaţiei de faţă, obligând Primăria municipiului Galaţi să emită dispoziţie de restituire în natură a suprafeţei de 112,50 mp, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză şi să acorde despăgubiri pentru 97,10 mp.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din suprafaţa totală de 209,60 mp ce face obiectul prezentului dosar, doar aceea de 97,10 mp este ocupată de instalaţii subterane ce deservesc domeniul public, pe restul suprafeţei, astfel cum este configurată în anexa nr. 2 la raportul de expertiză (fila 65-68 dosar fond) nefiind amplasate construcţii sau instalaţii aparţinând domeniului public, astfel că potrivit art. 1 alin. (1), art. 2, art. 9 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, această suprafaţă poate fi restituită în natură, măsurile reparatorii prin echivalent fiind prevăzute de lege, doar ca o modalitate subsidiară de reparaţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arătând că a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, faţă de împrejurarea că terenul nu a fost corect individualizat.
Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că din suprafaţa solicitată a fi restituită şi stabilită de Primăria Galaţi, ca fiind aferentă unei alei pietonale, (domeniu public) terenul propus de expert a fi restituit în natură către reclamant, conform planului de situaţie anexa 2 din raport este situat pe aleea de acces la blocurile H şi pe trotuar.
Pe suprafaţa ce nu poate fi restituită în natură şi care urmează a fi restituită prin echivalent, s-a constatat existenţa a două cămine de vizitare, aferente traseelor de utilităţi publice (apă-canal) care joncţionează din cele stradale şi, care alimentează blocul de locuinţe H existent în vecinătate.
Ca atare, dat fiind faptul că imobilul propus spre restituire în natură se află în vecinătatea blocului H, există riscul ca această suprafaţă de teren să fie traversată de reţele de utilitate publică.
In raport de această situaţie de fapt şi de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, terenul nu poate fi restituit.
Recurentul a solicitat efectuarea unei alte expertize de specialitate, pentru identificarea cu precizie a terenului şi a arătat că Primăria nu poate fi obligată la plata despăgubirilor, ci poate emite doar dispoziţii de acordare de titluri de valoare nominală.
Potrivit art. 13 din lege, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 428 din 24 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi prin primar împotriva deciziei civile nr. 62/A din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Pentru a stabili asupra celor de mai sus, instanţa de casare a apreciat că reclamantul a formulat două notificări pentru imobil, una înregistrată sub nr. 229/N/2001 prin care a solicitat restituirea în natură şi alta cu nr. 3134/2001, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri.
Prin dispoziţia nr. 696 din 05 aprilie 2004 a fost soluţionată prima notificare, dispunându-se restituirea în natură a imobilului, teren şi construcţie, fără a se indica suprafaţa de teren restituită, menţionându-se doar că imobilul se identifică în planul de situaţie şi procesul-verbal de punere în posesie, în acesta din urmă fiind făcută menţiunea că, suprafaţa totală de teren restituită reclamantului este de 412 mp, din care 276,70 mp este ocupată de construcţii.
S-a reţinut prin dispoziţia de mai sus că titlul de proprietate îl constituie actul de partaj voluntar nr. 1846/1946, în care nu se face însă o descriere şi identificare a imobilului din fosta str. P. nr.2, actuală Pieţei T. nr. 2, fiind necesar a se verifica actul anterior prin care autorul reclamantului a dobândit imobilul, respectiv cel cu nr. 952/1915.
Având în vedere că, faţă de situaţia dată, expertul nu a realizat o operaţiune concretă de identificare a terenului, conform actelor de proprietate, mărginindu-se să facă trimiteri la planuri de situaţie din anul 1975, nu rezultă modul în care s-a stabilit că diferenţa de teren ce a fost restituită reclamantului prin dispoziţia nr. 696/2004 este de 209 mp.
Astfel, s-a stabilit că se impune efectuarea unei noi expertize a imobilului, având ca obiective: identificarea suprafeţei de teren ce a fost restituită reclamantului prin dispoziţia de mai sus, identificarea suprafeţei nerestituită şi stabilirea situaţiei de fapt şi de drept a terenului, prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (3), (4) şi art. 8 din Legea nr. 10/2001, referitoare la gradul de ocupare funcţională a terenului şi se vor face verificări dacă există instalaţii subterane care traversează această suprafaţă.
Prin Decizia civilă nr. 159/A din 14 mai 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1711 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Galaţi, reţinând următoarele:
Imobilul solicitat a fi restituit are o suprafaţă de 750 mp, din care 372 mp construcţii, prin dispoziţia nr. 696/SR din 5 aprilie 2004, Primăria municipiului Galaţi dispunând restituirea în natură a imobilului în suprafaţă de 412,90 mp, din care 276,70 mp, construcţii.
Conform noului raport de expertiză efectuat după casare şi răspunsului la obiecţiunile formulate de pârâta Primăria municipiului Galaţi, rezultă din măsurătorile făcute, că imobilul deţinut de reclamant are o suprafaţă de 498,46 mp, restituit prin dispoziţia menţionată.
Deşi iniţial, suprafaţa totală a imobilului a fost de 732,57 mp prin deschiderea str. P., aceasta s-a diminuat cu 8,20 mp, astfel că din suprafaţa de 724,37 mp a rămas nerestituită suprafaţa de 225,91 mp.
Expertul a propus restituirea în natură a suprafeţei de 139,69 mp, deşi pe acest teren, în subteran se află instalaţii de utilizare gaze, reţele de apă şi canalizare, conform adreselor nr. 19498 din 25 februarie 2009 şi nr. 18186 din 23 februarie 2009 emise de D.R.E.D.A.C. Galaţi (filele 36-38 dosar), planşe fotografice si schiţele anexate.
Constatându-se că terenul este afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv parcare auto şi suterane, acesta nu poate fi restituit în natură şi faţă de împrejurarea că unitatea deţinătoare nu are bunuri sau servicii, care să poată fi acordate în compensare, pârâta a emis dispoziţia prin care a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.S., criticând hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în sensul că aceasta a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) precum şi art. 21 alin. (1) din Legea nr.10/2001.
Deşi este indicat generic acest motiv de nelegalitate, în susţinerea acestuia sunt făcute referiri la probele administrate, în sensul că nu s-au prezentat înscrisuri sau documente privitoare la existenţa subterană aferentă terenului în litigiu a unor instalaţii de gaze, reţele de apă şi canalizare, invocarea existenţei acestora fiind realizată prin obiecţiunile la raportul de expertiză, instanţa de apel concluzionând eronat asupra imposibilităţii restituirii în natură.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi, în rejudecare admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată.
Recursul este nul.
Din conţinutul şi modul de expunere al criticilor, nu rezultă că reclamantul ar fi invocat motive de nelegalitate, astfel că deşi a indicat formal motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referirile sale din recurs vizează „aprecierea probelor", aspecte legate de netemeinicia deciziei atacate.
Ca atare, prin prisma criticilor expuse, instanţa nu poate realiza o încadrare a motivelor de recurs, în conţinutul nelegalităţii, recursul nefiind motivat cu respectarea exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ştiut fiind că motivul incident art. 304 pct. 10 a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005.
Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
Cum aceste exigenţe nu au fost îndeplinite în cauză, deşi reclamantul a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face posibilă încadrarea în textele invocate, văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi având în vedere că, în speţă nu au fost identificate motive de ordine publică, nefiind dezvoltate critici care să poată fi încadrate în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cum în mod formal susţine reclamantul, în sensul art. 306 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul C.S. împotriva deciziei nr. 159/A din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3385/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3383/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
