ICCJ. Decizia nr. 3565/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3565/2010
Dosar nr. 3523/96/2007
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa civilă nr. 3209 din 20 decembrie 2007 Tribunalul Harghita a respins contestaţia formulată de reclamanta D.B.I. împotriva dispoziţiei din 2 octombrie 2007 emisă de Primarul oraşului Bălan. Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin notificarea din 14 august 2001 reclamanta a solicitat despăgubiri pentru terenul intravilan din comuna S., trecut ulterior în teritoriul Băla, în suprafaţă de 57.311 m.p., din care aproximativ 20.000 m.p. sunt ocupaţi de construcţii din anul 1952. Prin dispoziţia atacată Primarul oraşului Bălan a respins cererea reclamantei cu motivarea că imobilul pentru care se solicită despăgubiri nu a fost preluat de stat în mod abuziv şi că nu s-a făcut dovada că terenurile ar fi aparţinut antecesorului reclamantei, D.A. Verificând dispoziţia din 2 octombrie 2007 instanţa de fond a stabilit că reclamanta nu a solicitat terenurile din cărţile funciare în care era notat ca proprietar D.A., ci terenurile de sub nr. top CC, DD, EE, FF şi GG care se regăsesc în CF XX şi în care este notat Statul Român ca proprietar, fără a se dovedi că aceste terenuri au aparţinut autorului său, că acestea au fost trecute abuziv în proprietatea statului după 1954 şi că sunt identice cu terenurile din CF ZZ sau QQ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea ei şi admiterea contestaţiei formulate. În motivarea apelului a arătat că în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat acordarea măsurilor reparatorii fie prin restituire în natură, fie prin echivalent, deoarece terenurile notificate au fost preluate abuziv de Statul Român după 6 martie 1945.
Prin decizia 87/A din 16 iunie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins apelul reţinând că din CF nr. ZZ rezultă fără putinţă de tăgadă că terenul solicitat de reclamantă a fost expropriat în anul 1938, deci nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, desfiinţarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii, respectiv admiterii contestaţiei împotriva dispoziţiei din 2 octombrie 2007 a Primarului oraşului Bălan. În motivarea recursului arată că decizia atacată este dată cu aprecierea eronată a probatoriului administrat şi cu încălcarea vădită şi gravă a legii, constând în încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2), (4) şi (5) C. proc. civ. Susţine că prin dispoziţia contestată nu s-a făcut referire la faptul că dreptul de proprietate al antecesorului nu a fost dovedit sau că imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, astfel încât instanţa de fond nu putea să analizeze aceste aspecte decât cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. De asemenea, critică decizia recurată sub aspectul nepronunţării asupra acordării măsurilor reparatorii cu privire la terenurile în suprafaţă de 17.831 m.p. identificate cu nr. top HH, II, JJ, KK şi LL. Susţine că dispoziţia din 2 octombrie 2007 a intimatului-pârât este netemeinică, ceea ce atrage netemeinicia sentinţei Tribunalului Harghita şi a deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş.
Examinând recursul în limita criticilor promovate, ce se încadrează formal în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins.
Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt fondate, deoarece motivarea instanţei de apel nu este nici contradictorie, nici străină de cauză.
Pentru a fi contradictorie, este necesar ca hotărârea atacată să cuprindă argumente care să justifice altă soluţie decât cea pronunţată în cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.
De altfel, recurenta nici nu a dezvoltat acest aspect, mărginindu-se să-şi întemeieze recursul în drept şi pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează încălcarea vădită a prevederilor art. 129 alin. (2), (4) şi (5) C. proc. civ., constând în faptul că judecătorul nu şi-a îndeplinit rolul activ conferit de aceste texte de lege, rezolvând cauza dedusă judecăţii fără a cerceta fondul.
O asemenea critică nu poate fi primită. Din analiza deciziei pronunţate în apel rezultă că instanţa a cercetat pricina atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului prevăzut de art. 294-295 C. proc. civ., fără a identifica elemente de netemeinicie sau nelegalitate a sentinţei apelate.
De asemenea, a admis probele solicitate de apelanta-reclamantă, respectiv proba cu înscrisuri şi cu o expertiză topografică de identificare a parcelelor în litigiu şi a dispus comunicarea de date de la Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Miercurea Ciuc cu privire la temeiul înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea Statului Român. Din această perspectivă susţinerea recurentei referitoare la lipsa rolului activ al judecătorului apare ca vădit nefondată.
Recurenta a invocat, de asemenea, încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., constând în aceea că instanţa a analizat problema dovezii dreptului de proprietate al antecesorului său şi problema încadrării în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, deşi aceste aspecte nu sunt vizate de dispoziţia contestată, iar obiectul judecăţii l-ar constitui doar stabilirea caracterului abuziv al preluării imobilelor aparţinând autorului său, D.A.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii".
Prin contestaţia formulată la 26 octombrie 2007 reclamanta a solicitat anularea dispoziţiei Primarului oraşului Bălan şi înaintarea propunerii de despăgubiri cuvenite pentru terenurile ce au format proprietatea antecesorului său D.A., expropriate şi trecute în proprietatea statului.
Pentru a putea decide asupra contestaţiei întemeiate în mod expres pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 instanţa este obligată să stabilească, mai întâi, dacă imobilele în litigiu fac parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv în condiţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001. Or, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au stabilit, în urma probelor administrate, că imobilul înscris în CF ZZ a fost expropriat în anul 1938, în afara perioadei de referinţă stabilite de textul de lege mai sus indicat, astfel încât nu poate face obiectul reparaţiei prevăzute de Legea nr. 10/2001.
O asemenea analiză nu poate constitui în nici un caz încălcare a principiului disponibilităţii.
Nici critica referitoare la omisiunea de a se pronunţa asupra terenurilor în suprafaţă de 17.831 m.p. identificate cu numerele top HH, II, JJ, KK şi LL nu poate fi primită. Această suprafaţă a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert F.I. iar instanţa de apel, analizând probele administrate a constatat că terenul notificat nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecinţa menţinerii ca temeinice şi legale a hotărârilor pronunţate în fond şi apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul reclamantei D.B.I. împotriva deciziei nr. 87/A din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3566/2010. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3564/2010. Civil → |
|---|
