ICCJ. Decizia nr. 3649/2010. Civil. Marcă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3649/2010
Dosar nr. 25359/3/2008
Şedinţa publică din 11 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 25359/8/2008 la data de 27 iunie 2008, reclamanta SC O.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii I.I., I.M. şi (O.S.I.M. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune a mărcii „O.S." nr. 56435 încheiat la data de 23 noiembrie 2005 între I.M. în calitate de cedent şi I.I. în calitate de cesionar, obligarea O.S.I.M. la radierea înscrierii cesiunii contractului de cesiune a mărcii „O.S." nr. 56435 din Registrul Naţional al Mărcilor.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că interesul său în promovarea cererii este motivat fie de o parte de existenţa unei plângeri penale formulate de I.I. (actualul titular al mărcii „O.S." nr. 56435) împotriva lui D.C. asociat unic al reclamantei SC O.S. SRL.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1469 din 30 septembrie 2008 - a admis în parte cererea, a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat la data de 23 noiembrie 2005 între I.M., în calitate de cedent şi I.I., în calitate de cesionar, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea O.S.I.M. la radierea înscrierii cesiunii, dispunându-se şi obligarea pârâţilor la 39 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că, contractul de cesiune fiind perfectat de părţi cu titlu gratuit este supus regulilor de formare prevăzute de Codul civil pentru contractul de donaţie, caz în care pentru însăşi validitatea convenţiei, sub sancţiunea nulităţii, este cerută forma autentică a actului încheiat. Lipsa formei autentice a contractului de cesiune cu titlu gratuit este sancţionată cu nulitatea absolută, iar actul juridic încheiat între părţi nu a îmbrăcat forma autentică, motiv pentru care s-a constatat nulitatea absolută a acestuia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel paraţii invocând ca motive de nelegalitate şi netemeinicie, lipsa interesului legitim al reclamantei în promovarea acţiunii vizând constatarea nulităţii actului prin care s-a transmis un drept real de proprietate intelectuală asupra unei masuri între pârâţi; s-a mai susţinut, de asemenea şi inadmisibilitatea acţiunii, în condiţiile neexercitării acţiunii prealabile prevăzute de art. 80 alin. (2) din Legea nr. 84/1998. Pe fond s-a reţinut că, contractul dintre părţi are caracterul convenit de acestea, conform art. 969 C. civ., instanţa neputând interpreta caracterul actului juridic decât în conformitate cu voinţa părţilor. Cum legea specială nu face nici o menţiune cu privire la existenţa unei anumite forme ad validitatem a contractelor referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra unei măsuri, aceasta urmează regimul prevăzut pentru orice tranzacţie comercială, respectiv forma scrisă.
Singura condiţie ad validitatem constă în înregistrarea cesiunii la O.S.I.M. şi publicarea acestei cesiuni în Buletinul Oficiului de Proprietate Industrială.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, prin Decizia civilă nr. 81 A pronunţată la 23 aprilie 2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţi.
In considerentele deciziei s-a reţinut că intimata-reclamantă are interes şi calitate procesuală activă pentru promovarea cererii de chemare în judecată, interes ce îndeplineşte toate însuşirile legale pentru a nu pune în mişcare în mod inutil aparatul judiciar, aceasta urmând lămurirea situaţiei juridice reale, actuale a mărcii „O.S.", situaţie ce a înregistrat o dinamică accentuată.
S-a mai reţinut de asemenea că excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de apelanţi, nu sunt fondate şi că a fost corect soluţionată pe fond.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii I.I., I.M., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 3041 şi art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ.
Intimata SC O.S. SRL a răspuns la motivele de recurs prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurenţii I.I. şi I.M. au depus la dosar declaraţii autentificate prin care arată că renunţă la judecata recursului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat următoarele:
Principiul disponibilităţii procesuale conferă părţilor dreptul de a se desista de la judecată ori de a renunţa la dreptul subiectiv, iar pârâtului posibilitatea de a achiesa la pretenţiile reclamantului sau chiar la hotărârea pronunţată împotriva sa.
De asemenea, părţile pot pune capăt procesului civil printr-o tranzacţie.
In sistemul nostru procesual, desistarea reclamantului îmbracă două forme: renunţarea la judecată şi renunţarea la dreptul subiectiv dedus judecăţii.
Toate incidentele menţionate se înfăţişează ca acte de dispoziţie ale părţilor. De aceea ele trebuie făcute de partea în cauză sau prin mandatar cu procură specială.
Renunţarea se poate produce în orice moment procesual şi în orice proces civil.
Cu toate acestea, dacă renunţarea la judecată intervine după comunicarea cererii, instanţa la cererea părţii potrivnice, va obliga la cheltuieli de judecată.
Renunţarea la judecată este reglementată de dispoziţiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ.
In cauza pendinte, recurenţii-pârâţi, după comunicarea cererilor de recurs contra intimatei-reclamante, prin declaraţii autentificate făcute personal sau prin mandatar cu procură specială au arătat că renunţă la judecata cererilor de recurs.
Or, având în vedere principiul disponibilităţii procesuale, precum şi prevederile art. 246 alin. (1) C. proc. civ. care disciplinează că renunţarea se poate produce în orice moment procesual, deci şi în faza recursului, cum este în speţa supusă analizei, instanţa va lua act de retragerea recursurilor declarate de pârâţii I.I. şi I.M. împotriva deciziei civile nr. 81/A din 23 august 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Având în vedere că renunţarea prin declaraţii autentificate, s-a făcut după comunicarea cererilor de recurs, se va face şi aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursurilor declarate de pârâţii I.I. şi I.M. împotriva deciziei nr. 81/A din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a 9-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 3674,70 lei cheltuieli de judecată către intimata SC O.S. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3652/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 3646/2010. Civil → |
|---|
