ICCJ. Decizia nr. 3675/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3675/2010
Dosar nr. 10573/118/2007
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 241 din 17 martie 2009 a Tribunalului Constanţa s-a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor C.H. şi I.B. împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în baza notificărilor nr. 232 şi 235 din 13 februarie 2001 prin B.E.J. D.V., reclamanţii C.H. şi I.B. au solicitat restituirea imobilului situat în Constanţa, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Pentru a solicita măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 trebuie îndeplinite două condiţii: că imobilul a fost preluat în mod abuziv şi că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite.
În cauza dedusă judecăţii s-a făcut dovada că imobilul a fost preluat în mod abuziv, dar reclamanţii nu îndeplinesc a doua condiţie, de persoane îndreptăţite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii C.H. şi I.B. iar prin Decizia civilă nr. 257 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa s-a admis apelul s-a schimbat în tot hotărârea instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâţilor să restituie reclamantelor în natură imobilul compus din teren şi construcţie situat în Constanţa, numai pentru locuinţele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 şi suprafeţele de teren aferente acestora.
Au mai fost obligaţi pârâţii să propună acordarea de despăgubiri pentru construcţiile înstrăinate şi terenul aferent acestora conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
În baza art. 22 din Legea nr. 10/2001 reclamanţii apelanţi au declanşat procedura administrativă notificând Primăria Municipiului Constanţa, conform notificărilor nr. 232 şi 235 din 13 februarie 2001 în baza cărora au solicitat restituire în natură a imobilului situat în Constanţa, compus din 2 corpuri de casă şi teren în suprafaţă de 536 mp, imobil care a fost preluat în mod abuziv.
Potrivit art. 1 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condiţiile acestei legi.
In cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabil măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent d deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, în acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominal folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti.
Conform art. 2 alin. (1) lit. a) şi i) din Legea nr. 10/2001, în sensul acestei leg prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg imobilele naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, (asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi cele naţionalizate fără titlu valabil şi orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Sunt îndreptăţite, în înţelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora şi moştenitorii persoane fizice îndreptăţite.
Aşadar, pentru a beneficia de măsuri reparatorii conform dispoziţii legale mai sus menţionate, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii preluarea imobilului să fi fost abuzivă şi calitatea de proprietar a imobilul preluat abuziv, respectiv de moştenitor al proprietarului.
Proprietatea imobilului în litigiu a aparţinut lui C.A., tatăl defunctului C.A.S., astfel cum rezultă din adresa emisă de Direcţia Arhivelor Naţionale Constanţa, proprietatea acestui imobil fiind dobândită C.A. conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 423 şi transcris la Tribunalul Constanţa la 10 martie 2007. După decesul aceşti moştenirea a fost transmisă fiului său C.S.
La data de 15 septembrie 1990 C.S., prin testament vizat spre neschimbare, lasă toată averea soţilor A.N. şi A.S.
A.S. decedează la data de 23 mai 1995 şi ulterior şi soţia acestuia, A.N. care la data de 16 iulie 1997 lasă toată averea sa p testament autentificat sub nr. 1524 la B.N.P. D.C. reclamanţi apelanţi, făcând în acest mod dovada calităţii procesuale active adică persoane îndreptăţite astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950, pag. 39, poz. 263 fiind consemnat imobilul, proprietatea C.A., astfel că imobilul se încadrează în categoriile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, ca fiind preluat în mod abuziv.
Având în vedere cele menţionate se constată că în speţă sunt îndeplinite le două condiţii pentru ca reclamanţii să beneficieze de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 10/2001, de persoane îndreptăţite şi calitatea de proprietar la data preluării a persoanei care a formulat notificarea, respectiv de moştenitor al proprietarului.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 1, art. 7 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă principiul prevalentei restituirii în natură, în sensul că nobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Prin urmare, dacă prin notificare persoanele îndreptăţite în accepţiunea Legii nr. 10/2001 solicită restituirea în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent, unitatea deţinătoare sau entitatea investită cu soluţionarea cererii este obligată să verifice cu prioritate posibilitatea restituirii în natură a bunului şi numai în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
În speţa de faţă, conform raportului de expertiză efectuat se constată că au ost înstrăinate două apartamente din imobilul în litigiu şi anume:
- corpul 1 - contract de vânzare-cumpărare nr. 28798 din 27 decembrie 1996 încheiat de R.A.E.D.P.P. Constanţa cu M.F.S. pentru apartamentul situat la parter, compus din trei camere, hol, baie, bucătărie, scară în suprafaţă de 103, 17 mp, individualizat conform schiţei anexe la raportul de expertiză cu figura geometrică ABCDEFGHIJKLM ;
- curte, cu contract de vânzare-cumpărare nr. 28298 din 27 februarie 2004, în suprafaţă de 74 mp;
- corpul 1 - contract de vânzare-cumpărare nr. 28731 din 6 iunie 1996 încheiat de R.A.E.D.P.P. Constanţa cu C.L. pentru apartamentul situat la parter, compus din cameră, baie, bucătărie, în suprafaţă de 24,87 mp şi curte 59,86 mp, în baza Legii nr. 112/1995, individualizat în schiţa anexă la raportul de expertiză cu forma geometrică APOMML RSTUVZ.
Celelalte spaţii din imobil fiind ocupate de chiriaşi, pot fi restituite reclamanţilor şi pentru spaţiile înstrăinate pot beneficia de despăgubiri prin echivalent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa prin primar şi Consiliul Local Constanţa, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamanţilor.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel se susţine că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în condiţiile în care nu s-a făcut dovada decesului lui C.A., cum nu s-a probat nici calitatea lui C.S. de descendent legal al autorului iniţial.
În aceeaşi idee, se mai susţine că nu s-a probat nici calitatea de moştenitori testamentari a soţilor A. raportat la C.S.
Recurentul învederează şi aspecte legate de modalitatea în care ulterior decesului lui A.S. din 22 mai 1997, masa succesorală a revenit intimaţilor reclamanţi C.H. şi I.B..
Se mai critică hotărârea instanţei de apel şi faţă de lipsa calităţii procesual pasive a Municipiului Constanţa şi a Consiliului Local Constanţa.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 şi art. 3.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, sunt îndreptăţite în înţelesul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Formularea „persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora", prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 are semnificaţia că în Cadrul procedurii administrative, sarcina probei deţinerii proprietăţii incumbă persoane care pretinde dreptul, potrivit principiului „actori incumbit probatio".
Potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001 de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Din perspectiva dispoziţiilor legale sus evocate şi a actelor depuse la filele 28 – 33 şi 57 – 58 dosarul instanţei de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare a legii atât în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilului obiect al notificării cât şi a calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Criticile recurenţilor sunt astfel nefondate şi nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa prin primar şi Consiliul local Constanţa împotriva deciziei nr. 257 C din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă minori şi familie, litigii de muncă asigurări sociale, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3677/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3674/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
