ICCJ. Decizia nr. 3677/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3677/2010
Dosar nr. 39458/3/200.
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 12 noiembrie 2007, reclamanţii T.M.E., M.V., M.L.C. şi M.L.E. au formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 310 din 2 octombrie 2007 emisă de intimata A.V.A.S., solicitând anularea deciziei şi obligarea intimatei A.V.A.S. să emită o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
In motivare s-a arătat că prin notificarea nr. 87/2001 contestatorii au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 10.871 mp teren situat în municipiul Blaj, judeţul Alba, preluat abuziv de stat prin Decretul nr. 115/1959, şi care a trecut în patrimoniul SC A. SA Blaj, care l-a intabulat în urma sentinţei civile nr. 1086 din 20 octombrie 1998 în Cartea Funciară nr. 3016, apoi l-a dezmembrat şi l-a înstrăinat în cea mai mare parte către alte autorităţi juridice, respectiv SC G.B. SA Braşov şi F.R.M.U.S.H. Blaj, astfel că în prezent situaţia terenului se prezintă astfel, potrivit raportului de expertiză topo extrajudiciară depus la dosar: drum acces comun - 1.602,64 mp; SC G.B. SA Braşov - 1.183,00 mp; F.R.M.U.S.H. Blaj -7.906,20 mp; SC A. SA Blaj - 179,20 mp.
S-a mai arătat că după cumpărarea terenurilor, fiecare dintre subdobânditori şi-a intabulat dreptul de proprietate.
Notificarea depusă la Primăria Municipiului Blaj a fost transmisă către cele două entităţi care au invocat buna lor credinţă în cumpărarea terenurilor potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că pretenţiile contestatorilor au fost îndreptate către SC A. SA care la rândul său, răspunzând Primăriei Blaj prin adresa nr. 66 din 8 mai 2003 la doi ani de la înstrăinarea în cea mai mare parte a terenului, a comunicat reclamanţilor că se face în prezent evaluarea terenului, urmând a se majora capitalul social, părţile sociale urmând să aparţină A.P.A.P.S. - (actuala A.V.A.S.).
Prin Decizia nr. 310 din 2 octombrie 2007, A.V.A.S. şi-a declinat competenţa de soluţionare a notificării contestatorilor, către SC A. SA Blaj, având în vedere prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată şi menţionând că este acţionar minoritar al SC A. SA cu 17,269% din capitalul social.
Or, arată contestatorii, suprafaţa de teren de 10.871 mp trece ca valoare de 200.000 Euro, iar procentul de 17,27% al A.V.A.S. nu acoperă valoarea terenului, spre a fi aplicabile prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi a permite restituirea în natură şi deci, excede competenţei de soluţionare a notificării de către SC A. SA, mai mult, cea mai mare parte a terenului a fost înstrăinată de către societate către alte entităţi, cu contracte de vânzare-cumpărare.
Pe cale de consecinţă, A.V.A.S. trebuia să soluţioneze notificarea prin propunere de despăgubiri, fiind aplicabile, dimpotrivă, prevederile art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, în condiţiile care SC A. SA este privatizată integral anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sau privatizată într-o măsură în care nu permite aplicarea art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Intimata A.V.A.S. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestaţiei.
S-a administrat proba cu înscrisuri: Decizia nr. 310/2007, notificarea, extras funciar de la Judecătoria Blaj, judeţul Alba, privind mai multe suprafeţe de teren, inclusiv din cele preluate la stat, Titlul de proprietate nr. 925/1376 din 13 iunie 1997 emis în baza Legii nr. 18/1991 pentru o suprafaţă de 3.871 mp, acte de stare civilă, situaţia în prezent a terenului de 10.871 mp pentru care s-a formulat notificare, astfel cum a fost prezentată de către contestatori şi confirmată de relaţiile obţinute la dosar cu privire la situaţia juridică a acestuia şi o expertiză topo extrajudiciară.
Din oficiu, prima instanţă a solicitat relaţii de la SC A. SA, pentru a clarifica situaţia privatizării sale şi a terenului în litigiu, fiind depuse lămuriri la dosar, în scris, în sensul că societatea s-a privatizat în anul 1999 integral, în urma vânzării de către F.P.S. a pachetului majoritar de acţiuni de 73,3001% către Turcu Iuliu Sabin, restul de 26,6999% aparţinând P.P.M. (604 persoane fizice), terenurile înstrăinate către SC G.B. SA Braşov de 1.183 mp. şi către F.R.M.U.S.H. Blaj de 7.906,20 mp având loc, cu acordul F.P.S., în 1999, anterior vânzării pachetului majoritar de acţiuni de către F.P.S. de 73,3001%) din capitatul social.
Potrivit relaţiilor SC A. SA, abia în anul 2002 s-a făcut o evaluare a terenului deţinut de societate, procedându-se la o majorare a capitatului social cu această valoare, practic la o restructurare a acţionariatului, acesta, potrivit şi extrasului de la registrul comerţului din 2006 ataşat la dosar, devenind astfel: T.I.S. - 69,6032% acţiuni; P.P.M. (604 Persoane fizice) - 25,3533% acţiuni; A.P.A.P.S. - 5,0435% acţiuni.
In baza probatoriului administrat, prin sentinţa civilă nr. 1682 din 11 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 39458/3/2007 s-a admis contestaţia, s-a anulat secizia nr. 310 din 2 octombrie 2007 şi A.V.A.S. a fost obligată să emită o dispoziţie motivată de soluţionare a notificării nr. 87/2001.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut că Decizia de declinare a soluţionării notificării pentru terenul de 10.871 mp. în favoarea SC A. SA Blaj este nelegală, aceasta nefiind unitatea deţinătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001 pentru această suprafaţă, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topo de la dosar, pârâta A.V.A.S. neinvocând calitatea sa de acţionar la vreuna din entităţile spre care s-a vândut cea mai mare parte a terenului ce a făcut obiectul notificării, anterior privatizării SC A. SA Blaj.
Iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 51 din 31 decembrie 1999 F.P.S. a vândut pachetul majoritar de acţiuni, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A.V.A.S. iar prin Decizia civilă nr. 299 din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti s-a respins apelul pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a constatat că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, în raport de probatoriul administrat în cauză - înscrisuri, relaţii privind situaţia juridică a terenului şi identificarea lui prin expertiză tehnică de specialitate, respectiv structura acţionariatului SC A. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, confirmată prin extrasul de la Registrul Comerţului privind reactualizarea acestor date în anul 2006.
Astfel, se constată că cea mai mare parte a terenului a făcut obiectul a două vânzări către alte entităţi, SC G.B. SA Braşov şi F.R.M. U.S.H. Blaj, anterior vânzării de către F.P.S. în anul 1999 a pachetului majoritar de acţiuni de 73,3001%, în deţinerea SC A. SA aflându-se în prezent doar suprafaţa de 179,20 mp, astfel cum a identificat expertiza topo.
Or, în anul 2002 când s-a evaluat terenul şi s-a procedat la o reaşezare a structurii capitalului social şi în raport de evaluarea terenului, structura acţionariatului s-a modificat faţă de anul 1999, după cum urmează: T.I.S. - 69,6032% acţiuni; P.P.M. (604 persoane fizice) - 25,3533% acţiuni; A.P.A.P.S. - reprezentant al statului - 5,0435% acţiuni.
Această din urmă structură de capital este înregistrată şi la Registrul Comerţului, potrivit extrasului din 2006 depus la dosar.
Curtea constată că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, SC A. SA constituia o societate integral privatizată, fiind excluse astfel prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind posibilitatea restituirii în natură a terenului de 10.871 mp, care impunea, pentru a atrage incidenţa acestor două texte de lege ca statul să fie acţionar majoritar ori minoritar, dar în această din urmă situaţie, valoarea acţiunilor deţinute de stat în capitatul social să fie cel puţin egală cu valoarea terenului.
Or, la acea dată - anul 1999 - terenul era parţial înstrăinat, în cea mai mare parte, iar cel deţinut nu era evaluat.
Instanţa de apel a mai reţinut că în urma evaluării terenului deţinut, A.P.A.P.S. ca reprezentant al statului (începând cu anul 2002), deţinea un procent de 5,0435% din capital care, în nici un caz nu acoperea valoarea terenului pentru care s-a formulat notificare de 10.871 mp, astfel cum au susţinut şi contestatorii în acţiunea în cauză.
Aspectele reţinute mai sus, în aprecierea instanţei, exclud incidenţa în speţă a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură, cel puţin parţial al terenului, astfel că în mod greşit susţine apelanta A.V.A.S., că SC A. SA este entitatea care urmează a emite dispoziţia motivată privind restituirea.
S-a constatat că este nefondată critica pârâtei A.V.A.S. cu privire la faptul că notificarea a avut ca obiect restituirea în natură a terenului, astfel că singura unitate deţinătoare nu ar putea fi decât societatea, întrucât contestatorii, dimpotrivă, au solicitat prin notificarea formulată (filele 9-10 dosar fond), restituirea în natură a terenului sau măsuri reparatorii prin echivalent.
Iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate - dispoziţii aplicabile [potrivit alin. (1) al art. 29] şi în cazul imobilelor înstrăinate, iar potrivit art. 29 alin. (3), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia implicată în privatizare - în speţă A.V.A.S. (fostă F.P.S.), care va avea în vedere şi prevederile art. 26 alin. (1) din lege.
Din probele administrate rezultă că este neîntemeiată şi menţionarea în cuprinsul deciziei contestate de către A.V.A.S. că ar fi deţinut o cotă de 17,269% din capitatul social, susţinere nedovedită în cauză cu înscrisuri pertinente, nici la fond şi nici în apelul declarat.
Prin urmare, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001 A.V.A.S. este entitatea chemată să soluţioneze notificarea contestatorilor, urmând a emite o dispoziţie corespunzătoare, motivată, de propunere a măsurilor reparatorii pentru terenul în litigiu, prezentele considerente fiind menite să clarifice, să modifice şi să complinească considerentele reţinute de către grima instanţă, în sentinţa apelată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea hotărârii, sub următoarele aspecte: prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile exprese ale art. 21 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel făcând astfel o interpretare şi aplicare greşită a legii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a examinat cauza potrivit principiului tantum devolutum quantum apellantum şi a faptului că nu au fost produse probe cu privire la cota de 17,269 % din capitalul social.
Notificarea reclamanţilor vizează acordarea măsurilor reparatorii în condiţiile legii speciale fie prin restituirea în natură, fie prin acordarea de despăgubiri.
Faţă de starea de fapt rezultată din actele de la dosar, instanţa de apel a făcut o legală interpretare a raporturilor juridice prin prisma incidenţei dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, faţă de dispoziţiile legale sus evocate, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 299 A din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3680/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3675/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
