ICCJ. Decizia nr. 3680/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3680/2010
Dosar nr. 12469/3/2008
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 28 martie 2008, reclamanta C.E., a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care ce se va pronunţa să se subroge pârâtei în mod direct şi întrucât nu mai este posibilă restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, sect. 6 să se acorde în compensare alte bunuri sau servicii sau să se propună acordarea de despăgubiri de către Autoritatea Naţională pentru restituirea proprietăţilor prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în subsidiar să fie obligată pârâta să elibereze dispoziţia privind soluţionarea dosarului nr. 28549 din 2 august 2002 privind construcţia demolată situată la aceeaşi adresă.
In motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a formulat notificare pentru dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate privind imobilul demolat de la adresa de mai sus, în termen legal iar de-a lungul timpului a efectuat nenumărate demersuri pentru care nu a primit niciun răspuns.
In drept au fost invocate dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Constituţia României, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, HG nr. 498/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 232 din 18 februarie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti să emită o dispoziţie privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul - construcţie situat în Bucureşti, sect. 6, ţinând seama de valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva sentinţei a declarat apel Municipiul Bucureşti pentru următoarelor motive: a) instanţa a ignorat dispoziţiile Legii nr. 247/2005 obligând Municipiul Bucureşti să ţină seama, la momentul emiterii dispoziţiei motivate de valoarea stabilită în raportul de expertiză; b)conform art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005 valoarea imobilului se stabileşte de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; c) în raport de dispoziţiile legale instanţa nu putea decât să oblige pârâtul să înainteze dosarul către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Decizia civilă nr. 556 din 6 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul pârâtului, reţinând următoarele:
Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 astfel cum a fost modificată - notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 se predau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor însoţite de deciziile emise de entităţile investite cu soluţionarea notificărilor, conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor.
Instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile legale menţionate, ci le-a aplicat, obligând Municipiul Bucureşti să emită o decizie în baza Legii nr. 10/2001 şi să stabilească în această decizie valoarea despăgubirilor la nivelul stabilit prin expertiza efectuată în cauză, deoarece conform textului de lege discutat, Municipiul Bucureşti trebuie să facă o propunere motivată de acordare a despăgubirilor.
Prin faptul că instanţa s-a pronunţat atât asupra dreptului reclamantei, cât şi asupra cuantumului despăgubirilor - în baza unei expertize achitată de reclamantă (care nu ar fi avut această obligaţie în cazul în care cererea sa ar fi fost soluţionată de Municipiul Bucureşti, instituţie care, conform Legii nr. 247/2005 pentru a face o propunere de despăgubiri trebuia să dispună efectuarea unei expertize, pe spezele sale) instanţa a soluţionat ea însăşi notificarea, iar ceea ce s-a dispus împotriva Municipiului Bucureşti nu reprezintă decât obligarea la îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, în sensul de a emite Decizia, astfel cum a fost obligată, cu propunerea de despăgubiri la nivelul sumei stabilită de instanţă şi de a trimite această decizie(care este deja motivată prin hotărârea instanţei) Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Atribuţiile Comisiei Centrale şi cum va proceda aceasta ulterior nu reprezintă obiectul prezentului apel care a analizat numai obligaţiile legale ale Municipiului Bucureşti.
Împotriva menţionatei decizi pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a declarat şi motivat în termenul legal recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici - pe care, le-a dedus aproape identic şi instanţei de apel - respectiv:
Se susţine, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii, întinderea şi cuantumul despăgubirilor, că acestea se stabilesc de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Arată pârâtul că în raport de dispoziţiile invocate, respectiv legea nr. 247/2005, art. 16, capitolul 5 din Titlul VII dispoziţia contestata urmează a fi analizata de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnata ce va efectua procedura de specialitate si va întocmi raportul de evaluare pe care îi va transmite Comisiei Centrale, raport ce conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri.
In baza acestui raport Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite titlu de despăgubire până la concurenta sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse doar în cazul deciziilor/ordinelor emise in temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001 în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs si a dispoziţiilor legale incidente,Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamanta a investit instanţa cu o acţiune, în condiţiile încălcării de către unitatea învestită cu soluţionarea notificării, ce nu a fost soluţionată până în prezent.
Ori potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, titularul notificării are deschisă calea acţiunii în justiţie pentru valorificarea dreptului său la reparaţie.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte, observă că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel prin soluţiile date, nu au făcut decât să soluţioneze notificarea reclamantei, iar ceea ce s-a dispus împotriva Municipiului Bucureşti nu reprezintă decât obligarea la îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, în sensul de a emite Decizia, astfel cum a fost obligată, cu propunerea de despăgubiri la nivelul sumei stabilită de instanţă şi de a trimite această decizie (care este deja motivată prin hotărârea instanţei) Comisiei pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Distinct de toate acestea, se înţelege deci, că pârâtul nu a fost obligat la valoare, ci soluţia dată este un punct de pornire în demersul reclamantei.
Aşadar, stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii, întinderea şi cuantumul despăgubirilor, se stabilesc de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru aceste argumente şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul de faţă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 556 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3687/2010. Civil. Dobînzi + penalitati. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3677/2010. Civil → |
|---|
