ICCJ. Decizia nr. 3701/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3701/2010
Dosar nr. 18930/3/2008
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1600 din 17 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V -a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei propunere de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 282 m.p., situat în Bucureşti, str. C.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V -a civilă, sub nr. 18930 din 3 decembrie 2008, la data de 20 mai 2008, reclamanta A.A. a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, formulând contestaţie împotriva dispoziţiei din 18 aprilie 2008, prin care i s-a respins notificarea formulată privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, str. C.
La data de 3 iulie 2008, reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a arătat că solicitarea sa se referă la terenul proprietatea sa în suprafaţă de 282 m.p., situat în Bucureşti, str. C., iar nu şi la construcţia care într-adevăr i-a fost distrusă din cauza inundaţiilor.
Analizând probatoriile administrate în cauză Tribunalul a constatat:
Prin notificarea din 14 mai 2001 trimisă prin Biroul Executorului Judecătoresc P.S. contestatoarea A.A. a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de teren de 280 m.p. din fostul raion G.G.D., str. C. actuală L.M.
Prin dispoziţia din 18 aprilie 2008, intimata Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General a respins notificarea, apreciind că aceasta nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Prin raportul asupra notificării s-a reţinut că în urma inundaţiilor din anul 1975 imobilul a fost distrus iar proprietarii au primit altă locuinţă, însă fostul imobil sau proprietarii nu figurează în anexa Decretului nr. 242/1986 care aprobă amenajarea râului Dâmboviţa.
Tribunalul a mai constatat că această decizie este nelegală şi netemeinică.
Astfel, contestatoarea a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 15 ianuarie 1957 dreptul de proprietate asupra unui teren viran în suprafaţă de 282 m.p. cu faţada de 12 ml. şi adâncimea de 23,5 ml. situat în raionul G.G.D. str. C.
Din adresa din 4 mai 2001 eliberată de CN Apele Române SA rezultă că terenul solicitat de contestatoare şi identificat prin planul de amplasament, este afectat de lucrările din cadrul investiţiei „acumularea L.M.". Din aceeaşi adresă rezultă că nu figurează contestatoarea cu acest imobil în anexa 6 prin Decretul nr. 242/1987, cuprinzând proprietarii ale căror imobile au fost expropriate şi trecute în proprietatea statului pentru efectuarea lucrărilor de amenajare a râului Dâmboviţa în Municipiul Bucureşti.
Din adresa din 19 septembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General - Serviciu Evidenţă Proprietăţi a rezultat că nu se regăsesc date în legătură cu actul normativ de trecere în proprietatea statului a terenului solicitat de contestatoare situat în str. C.
Din adresa din 3 august 2005 emisă de SC O. SA a rezultat că nu s-au plătit despăgubiri contestatoarei pentru acest imobil. Din adresa din 13 iunie 2008 emisă de Primăria sectorului 6 Bucureşti - Serviciul Public pentru Finanţe Publice Locale, rezultă că terenul în suprafaţă de 282 m.p. situat la adresa mai sus menţionată a fost impus în evidenţele fiscale pe numele A.G. pe baza declaraţiei din 14 februarie 1957 la care a fost anexat actul de vânzare-cumpărare autentificat din 15 ianuarie 1957. Mai rezultă că începând cu cererea introdusă de proprietarul A.G. a fost impusă şi construcţia edificată pe teren. Rezultă de asemenea că prin cererea din 22 decembrie 1975 A.G. a solicitat scutirea de la plata impozitului aferent imobilului, întrucât acesta a fost distrus în urma inundaţiilor proprietarul primind în schimb altă locuinţă.
Tribunalul a constatat deci că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului pretins prin notificare, potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi că acest teren se regăseşte în prezent în proprietatea publică a Municipiului Bucureşti fiind afectat de lucrarea de investiţie acumularea Lacul M., fără ca intimata să poată justifica vreun titlu pentru preluarea acestui teren şi fără să facă dovada că reclamanta a fost despăgubită în mod corespunzător. În consecinţă sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Împrejurarea că pentru construcţia edificată pe teren, distrusă ca urmare a inundaţiilor, s-a primit un apartament cu chirie nu atrage inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 şi 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, cu privire la teren.
În consecinţă, Tribunalul a admis contestaţia, a anulat dispoziţia contestată şi a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei propunere de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 282 rn.p., situat în Bucureşti, str. C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Bucureşti iar prin decizia civilă nr. 428 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins apelul, reţinându-se următoarele considerente:
După cum rezultă din probele de la dosar, terenul cu construcţie au fost inundate în 1975, dar reclamantul nu a primit despăgubiri, ci o altă locuinţă.
Imobilul nu a rămas sub ape, ci a fost amenajat pe acel loc o investiţie Lacul M. în prezent fiind amenajarea complexă a râului Dâmboviţa.
Deci, nu se poate reţine că urmare a inundaţiilor din 1975 a dispărut şi imobilul, ci ulterior a fost cuprins într-o investiţie (chiar dacă nu s-a mai găsit în anexele actelor normative) iar efectiv reclamantul a făcut dovada proprietăţii imobilului cât şi faptului că nu a primit despăgubiri pentru acesta.
Ca atare, motivele de apel nu pot fi primite.
Aşa fiind cum motivele de apel sunt neîntemeiate, conform art. 298 C. proc. civ. apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi art. 298 C. proc. civ.;
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte:
Recurenta susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor art. 21-23 din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuia însoţită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi actele doveditoare ale calităţii de moştenitori ai foştilor proprietari.
Or, în lipsa unor astfel de acte, instanţele în mod greşit au soluţionat cauza, cu atât mai mult cu cât imobilul din litigiu nu face obiectul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Notificarea reclamantei vizează acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul teren de 280 m.p. din fostul raion G.G.D., str. C., actuală Lacul M.
Terenul solicitat şi identificat prin planul de amplasament (dosarul instanţei de fond) este afectat de lucrările din cadrul investiţiei „Acumularea Lacul M." (dosarul instanţei de fond).
Din chiar adresa din 19 septembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General - sectorul Evidenţa Proprietăţii, dosarul instanţei de fond, rezultă că nu au fost găsite date şi informaţii în legătură cu actul normativ de trecere în proprietatea statului a imobilului de la adresa din str. C. (terenul obiect al notificării).
Or, faţă de aceste aspecte, de actele depuse, prin care se face dovada atât a calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, cât şi a situaţiei terenului de 282 m.p. (dosarul instanţei de fond) instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Astfel faţă de cele expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul formulat de recurentul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 428 A din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3700/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3702/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
