ICCJ. Decizia nr. 3705/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3705/2010
Dosar nr. 12023/42/2005
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 919 din 19 octombrie 2005 Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.A.V., în contradictoriu cu Primăria Sinaia, vizând repunerea sa în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate abuziv, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa fondului a reţinut că termenul de 12 luni pentru notificarea unităţii deţinătoare este un termen de decădere iar nu de prescripţie extinctivă, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, care, prin decizia nr. 398 din 21 noiembrie 2006, în esenţă cu aceeaşi motivare, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
La 30 ianuarie 2007, reclamantul A.V.S. a atacat cu recurs decizia pronunţată în apel.
Prin încheierea din 29 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în acord cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului, constatând că niciuna din părţi nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecarea în lipsă.
La 21 ianuarie 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
Se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile textului mai sus citat, recursul fiind perimat de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
Astfel, perimarea sancţionează dezinteresul manifestat de părţi în îndeplinirea obligaţiilor procesuale şi se întemeiază pe o prezumţie de abandonare a judecăţii, o atare prezumţie fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.
Ca o condiţie a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancţiune al acestei instituţii de drept procesual civil.
În speţă, suspendarea judecăţii dăinuie de aproape 3 ani, interval în care, din culpa părţilor, s-a înregistrat lipsa oricărei activităţi procesuale.
Mai mult, deşi legal citate, părţile nu s-au prezentat la termenul fixat în vederea soluţionării cauzei.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul S.A.V. împotriva deciziei nr. 398 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3704/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3706/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
