ICCJ. Decizia nr. 3741/2010. Civil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3741/2010
Dosar nr. 38176/1/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 14 din 14 ianuarie 2004, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamantul S.L. în contradictoriu cu pârâta SC S.P. SRL, pentru recunoaştere hotărâre. In baza art. 167 şi urm., din Legea nr. 105/1992 a dispus recunoaşterea sentinţei de arbitraj din 22 iulie 2003, definitivă şi executorie, pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Bursa de Mărfuri Viena, prin care s-a dispus ca pârâta S.P. SRL este vinovată sub sancţiune de executare să plătească reclamantului suma de 63.861,26 Euro, împreună cu dobânda de 10% pe an, începând cu data de 29 decembrie 2001, precum şi cheltuieli de judecată, calculate la suma de 4.423,70 Euro (din care 374,64 Euro impozit pe venit şi 632,64 Euro impozit din taxa de timbru). A încuviinţat executarea silită a sentinţei de arbitraj. A obligat pe pârâtă la 7.871.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 526/A din 16 aprilie 2004, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală la data de 22 iunie 2004.
La 21 iunie 2006, Înalta Curte a suspendat judecata recursului pentru lipsa părţilor, constatând întrunite condiţiile impuse de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 22 ianuarie 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare de la 21 iunie 2006, data suspendării judecării cauzei pentru lipsa părţilor, în condiţiile în care nu s-a solicitat judecata în lipsă şi până la 22 ianuarie 2010, data repunerii, din oficiu, a cauzei pe rol, din vina părţilor nefiind întocmit nici un act de procedură, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC B. SRL (fostă SC S.P. SRL) împotriva deciziei nr. 526/A din 16 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3748/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3744/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
