ICCJ. Decizia nr. 379/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 379/2010
Dosar nr. 913/103/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului B.S., la liberă circulaţie, în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentinţa nr. 173/C din 16 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a fost respinsă cererea, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 55 din 18 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că a fost făcută o greşită aplicare a art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, raportat la faptele grave săvârşite de pârât în Belgia.
Recursul este fondat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr.248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Din însăşi declaraţia pârâtului (fila 5 din dosarul tribunalului) rezultă că acesta a fost condamnat în Belgia, la o pedeapsă de 4 ani, pentru complicitate la furt.
Pe de altă parte, pârâtul a mai fost returnat din Belgia la data de 27 aprilie 2007.
În atare situaţie, se constată că se impune restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie, în Belgia, pe o perioadă de 3 ani, pentru ca prin activitatea sa să nu aducă atingere ordinii publice şi în vederea prevenirii faptelor penale.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, a fi modificată Decizia curţii de apel, în sensul că va fi admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, care va fi schimbată în tot, prin admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID .
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 55 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Modifică Decizia recurată.
Admite apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 173/C din 16 martie 2009 a Tribunalului Neamţ, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite acţiunea şi interzice pârâtului B.S. exercitarea dreptului la liberă circulaţie în Belgia, pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data pronunţării prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1185/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1182/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
