ICCJ. Decizia nr. 371/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 371/2010
Dosar nr. 7340/1/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Primarul municipiului Călăraşi a emis dispoziţia nr. 2551 din 1 aprilie 2004, prin care, în baza Legii nr. 10/2001 a fost respinsă notificarea formulată de petenţii D.L.Ş. şi D.R.T., privitoare la restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Călăraşi.
Contestaţia formulată de petenţi împotriva dispoziţiei emisă de primar a fost respinsă, prin sentinţa civilă nr. 864 din 30 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, soluţie confirmată prin Decizia nr. 1353-A din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a pronunţat Decizia nr. 10113 din 7 decembrie 2006, prin care a fost casată Decizia curţi de apel şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a pronunţat Decizia nr. 325/A din 6 mai 2008, prin care a fost respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de trimitere nu s-a conformat îndrumărilor cuprinse în Decizia de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încălcând prevederile art. 315 C. proc. civ., neadministrând toate probele necesare pentru a se stabili dacă imobilul a fost preluat de stat prin confiscarea averii sau naţionalizare şi că bunicul lor a fost în realitate condamnat politic.
Recursul este nefondat.
Conformându-se îndrumărilor cuprinse în Decizia de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa de trimitere, respectiv curtea de apel, a stăruit pentru obţinerea de la Arhivele Naţionale a sentinţei penale nr. 875 din 12 martie 1949, pronunţată de Curtea Bucureşti, secţia I penală, prin care autorul contestatorilor, D.R. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi a fost dispusă, confiscarea averii acestuia.
Din considerentele sentinţei penale rezultă că autorul contestatorilor a fost condamnat pentru crime contra umanităţii, constând în maltratarea şi torturarea unor comercianţi evrei.
Aşa fiind se constată că autorul reclamanţilor nu a fost condamnat politic.
Conform art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, sunt imobile preluate abuziv cele care au fost confiscate ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist, situaţie în care autorul reclamanţilor nu s-a aflat.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii D.L.Ş. şi D.R.T. împotriva deciziei nr. 325/A din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1168/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1167/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
