ICCJ. Decizia nr. 380/2010. Civil. Stabilire paternitate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 380/2010
Dosar nr. 5946/1/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la 15 mai 2009, contestatorul N.Ş. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimaţii D.E. şi Autoritatea Tutelară – Primăria comunei Costeşti Vale, judeţul Dâmboviţa, să se dispună anularea deciziei civile nr. 410 din 6 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, să se desfiinţeze hotărârea pronunţată în recurs şi rejudecându-se să se dispună refacerea expertizei ADN, în cuprinsul căreia sunt, în opinia sa, o serie de greşeli care pot fi îndreptate de către Comisia Superioară medico – legală.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 600 pronunţată la 24 iunie 2009, a respins ca nefondată contestaţia în anulare, reţinând că motivele invocate de către contestator nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., întrucât se referă la pretinse erori determinate de aprecierea probelor şi nu la greşeli materiale evidente iar, pe de altă parte, faţă de soluţia pronunţată în recurs, respectiv constatarea nulităţii acestuia, nu se poate cenzura modul în care instanţa a stabilit situaţia de fapt.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs contestatorul N.Ş., susţinând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, instanţa nepronunţându-se asupra cererilor sale.
La prima zi de înfăţişare, Curtea din oficiu, a pus în discuţie admisibilitatea recursului, raportat la dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
Examinând excepţia invocată, Curtea va constata că aceasta este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În speţă, Decizia atacată cu contestaţie în anulare de către contestatorul N.Ş., respectiv Decizia nr. 410 din 6 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti este o decizie irevocabilă, prin care s-a constatat nul recursul formulat de acesta împotriva deciziei civile nr. 42 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Dâmboviţa.
Ca atare, şi Decizia recurată, prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare este irevocabilă, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
În aceste condiţii Decizia Curţii de Apel Ploieşti nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, Curtea va constata că recursul contestatorului N.Ş. este inadmisibil şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul N.Ş. împotriva deciziei nr. 600 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 431/2010. Civil → |
|---|
