ICCJ. Decizia nr. 3909/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3909/2010
Dosar nr. 29691/1/2005
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
1.. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 2613 din 23 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC M.C.H. SA Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 789/PI din 29 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că tribunalul a soluţionat corect excepţia autorităţii de lucru judecat deoarece prin acţiunea înregistrată la 28 iunie 1994 la Judecătoria Timişoara reclamanta SC M.C.H. SA Timişoara a solicitat în contradictoriu cu pârâţii K.M., M.K., K.N. şi K.I. să se constate dreptul său de proprietate asupra terenurilor care formează obiectul prezentei acţiuni. Prin repetate modificări ale acţiunii, obiectul acesteia a fost formulat în sensul de a se recunoaşte reclamantei un drept de superficie cu privire la aceleaşi terenuri. Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1425 din 1 februarie 2002 a Judecătoriei Timişoara.
În cadrul procesual al litigiului a intervenit pârâta D.M. care a arătat ca împreună cu S.E., L.A. şi O.T. a dobândit prin moştenire dreptul de proprietate asupra imobilelor la care face referire reclamanta. De asemenea, s-a făcut cerere reconvenţională având ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin solicitarea ca reclamanta să lase în deplină proprietate şi posesie acele terenuri moştenitorilor proprietarilor tabulari. Prin hotărârile arătate, cererea reconvenţională a fost admisă, reclamanta fiind obligată să lase în deplină proprietate şi posesie terenurile înscrise în C.F. 589, 615 şi 646 Freidorf.
Susţinerea reclamantei, potrivit căreia în acţiunea ce face obiectul dosarului nr. 876/2004, cauza este diferită de cea anterioară deoarece se pune în discuţie valabilitatea titlului în baza căruia s-a înscris în C.F. dreptul de proprietate asupra terenurilor în favoarea pârâtelor persoane fizice nu poate fi primită, corect reţinând prima instanţă că o atare împrejurare nu poate schimba cauza acţiunii ci dimpotrivă, se analizează ca un petit distinct al acesteia, rezultând astfel că alăturat acţiunii în constatare s-a promovat şi o acţiune în rectificare de carte funciară întemeiată pe nevalabilitatea titlului ce a stat la baza intabulării dreptului real în favoarea pârâtelor.
2. Recursu.
2.1. Motiv.
Reclamanta a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că în cauză există autoritate de lucru judecat întrucât există doar identitate de părţi şi de obiect, nu şi identitate de cauză.
În dosarul nr. 13128/1999 al Judecătoriei Timişoara pârâţilor le-a fost admisă cererea reconvenţională prin care au cerut să li se lase în deplină proprietate şi posesie imobilul care formează şi obiectul prezentului litigiu, întemeiat în drept pe faptul că sunt moştenitorii proprietarilor tabulari, fiind intabulaţi ca atare în cartea funciară, fără să se pună însă în discuţie valabilitatea titlurilor tabulare.
In litigiul anterior s-a discutat doar problema dreptului de superficie asupra construcţiilor care se află pe aceste terenuri, construcţii ridicate de Statul Român în anul 1984, şi care nu sunt evidenţiate în cartea funciară. In prezentul litigiu s-a pus în discuţie valabilitatea titlurilor tabulare.
2.2. Analiza făcută de instanţa de recur.
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Cauza cererii de chemare în judecată, în raport de care se apreciază existenţa autorităţii de lucru judecat, o constituie temeiul juridic al cererii, fundamentul raportului juridic litigios.
Atât în prezentul litigiu, cât şi în cel care a format obiectul dosarului nr. 13128/1999 al Judecătoriei Timişoara, temeiul juridic l-a constituit preluarea de către stat a imobilului în legătură cu care s-a declanşat diferendul - naţionalizarea în temeiul Legii nr. 119/1948 - respectiv, modul în care imobilul a intrat în patrimoniul actualei SC Z. SRL în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
În aceste condiţii, instanţele de fond au constatat în mod temeinic identitatea de cauză - singurul aspect dedus analizei în recurs - astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC Z. SRL împotriva deciziei nr. 2613 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3827/2010. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3797/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
