ICCJ. Decizia nr. 3918/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3918/2010
Dosar nr. 3877/107/2008
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05 august 2008 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanţii T.A. şi T.M.R. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Alba Iulia reprezentat prin Primar, T.I.V. şi T.A., să dispună:
1. - dezmembrarea imobilului înscris în CF aaa Alba Iulia, A+444 (nr. cad. bbb) nr. top. xxx/, alei şi zone verzi în suprafaţă de 1741 mp prin formarea a două parcele cu nr. top. noi, care se vor atribui în favoarea aceluiaşi proprietar de carte funciară în cota deţinută, conform expertizei efectuată de expert L.I. şi anume:
- Parcela nr. l cu nr. cadastral yyy având nr. top. nou xxx, alei şi zone verzi în suprafaţă de 1409 mp;
- Parcela nr. 2 cu nr. cadastral yyy/2 având nr. top. nou xxx/1, alei şi zone verzi în suprafaţă de 332 mp.;
2. - să constate caducitatea parţială a Decretului de expropriere nr. 247/1982 cu privire la parcela nr. 2, în suprafaţă de 332 mp.;
3. - să anuleze parţial încheierile de intabulare ale Statului Român aferente parcelei nr. 2, restabilind situaţia anterioară de carte funciară în favoarea proprietarilor T.I.V. şi T.A., ambii în cotă de 1/l părţi în devălmăşie;
4. - să constate că, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "antecontract de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 16 septembrie 1998, între pârâţii de ordinul 2 şi 3, în calitate de vânzători, şi reclamanţi, în calitate de cumpărători, s-a înstrăinat suprafaţa de 332 mp aferentă parcelei nr. 2 (cadastral yyy/1), care comportă în prezent nr. top. nou xxx/1.
5. - să oblige pârâţii de ordinul 2 şi 3 să elibereze reclamanţilor act apt de intabulare pentru suprafaţa de 332 mp, în caz contrar sentinţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare;
6. - să dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor, conform hotărârii ce se va pronunţa;
7. - să fie obligaţi pârâţii la cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 1534/2008, Tribunalul Alba a respins acţiunea.
Prima instanţă a considerat că Legea nr. 10/2001 a suprimat posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacităţii actelor de preluare a imobilelor naţionalizate şi că, în acest cadru legislativ, nu-şi mai pot găsi aplicarea dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Pentru ca pârâţii T.I.V. şi T.A. să poată transmite proprietatea şi asupra suprafeţei de 332 mp, ar fi trebuit să urmeze calea legii speciale de redobândire a imobilului preluat abuziv de către stat, chiar dacă scopul exproprierii nu a avut efectele pentru care s-a emis actul normativ, respectiv Decretul nr. 247/1982.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, iar prin Decizia civilă nr. 175 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi, în consecinţă:
A dezmembrat imobilul înscris în CF aaa Alba Iulia sub A+444 cu nr. cad. yyy/1 şi nr. top. xxx/1, alei şi zone verzi în suprafaţă de 1741 mp în două parcele cu nr. top. noi, în favoarea aceluiaşi proprietar de carte funciară conform expertizei efectuate de inginer L.I., astfel:
- Parcela nr. 1 cu nr. cadastral yyy/1/1 având nr. top. nou xxx/2, alei şi zone verzi în suprafaţă de 1409 mp;
- Parcela nr. 2 cu nr. cadastral yyy/2 având nr. top. nou xxx/2/4, alei şi zone verzi în suprafaţă de 332 mp.;
A constatat caducitatea parţială a Decretului de expropriere nr. 247/1982, numai cu privire la parcela 2, în suprafaţă de 332 mp.
A dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâţilor T.I.V. şi T.A. asupra parcelei nr. 2, în cotă de 1/1 părţi.
A constatat că, prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la 16 septembrie 1998, între pârâţii de ordinul 2 - 3 în calitate de vânzători şi reclamanţi în calitate de cumpărători s-a înstrăinat imobilul ce formează parcela nr. 2.
A obligat pârâţii de ordin 2 - 3 să elibereze reclamanţilor act apt de intabulare pentru parcela menţionată, în caz contrar, prezenta hotărâre urmând să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor, conform hotărârii pronunţate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Imobilul în litigiu, în suprafaţă de 332 mp, a făcut parte iniţial din imobilul înscris în CF qqq Alba Iulia, nr. top. zzz/2 casă, loc de casă şi grădină, în suprafaţă de 1992 mp, având ca proprietari tabulari pe pârâţii T.I.V. şi T.A.
Prin Decretul nr. 247/1982, s-a dispus exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unei suprafeţe de teren de 105.175 mp, construcţii în suprafaţă de 1628,31 mp şi împrejmuiri de 3290 mp pe raza municipiului Alba Iulia pentru construirea de locuinţe. În anexa 1, la poziţia 14, figurează pârâtul T.I.V., de la care s-a dispus exproprierea imobilului situat în Alba Iulia, str. T., fără a se indica suprafaţa expropriată.
Ca urmare, imobilul a fost dezmembrat în două parcele, prima cu nr. top. nou zzz/2/1, casă de 460 mp, reînscrisă în CF qqq Alba Iulia pe vechii proprietari şi a doua parcelă, cu nr. top. nou zzz/2/2, de 1032 mp, transcrisă în CF aaa Alba Iulia, în favoarea Statului Român.
Ulterior, acest din urmă lot a fost unificat cu alte imobile într-un singur nr. top., respectiv xxx, fiind apoi parcelat de mai multe ori.
Suprafaţa în discuţie, de 332 mp, a fost identificată printr-o expertiză tehnică extrajudiciară. În raportul întocmit, expertul a constatat că această suprafaţă, împreună cu imobilul de 460 mp, proprietatea reclamanţilor, formează un singur corp de avere, fiind bine delimitat prin garduri de beton şi ziduri de construcţie, imobil care este situat administrativ în Alba Iulia, str. T.
Prin Hotărârea nr. 387/2008, Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia îşi însuşeşte parţial expertiza extrajudiciară depusă la dosar, în ceea ce priveşte identificarea terenului în suprafaţă de 332 mp, dar nu este de acord cu parcelarea şi transcrierea acestei suprafeţe în CF. qqq Alba Iulia. Poziţia Consiliului a fost justificată prin faptul că, pentru suprafaţa de teren expropriată, a fost eliberat titlul de proprietate nr. vvv/1994.
Procedând în acest mod, practic pârâtul a recunoscut faptul că suprafaţa de 332 mp se află în folosinţa şi posesia reclamanţilor, este bine delimitată, fiind situată administrativ pe str. T. din Alba Iulia şi, ca urmare, nu are destinaţia de " alei şi zone verzi".
Prin titlul de proprietate din 02 iunie 1994, la care face referire pârâtul, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului T.I. pentru suprafaţa de 1400 mp, teren arabil, aflat în extravilanul Municipiului Alba Iulia.
Conform declaraţiei, pârâtul T.I. a intrat în CAP în anul 1962, cu suprafaţa de 14 arii, iar ulterior, în 1982, s-a mai expropriat o suprafaţă de 1032 mp, prin Decretul nr. 247/1982. Ca atare, prin titlul de proprietate menţionat, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul preluat în 1962 de CAP, astfel că nu este dovedită susţinerea Consiliului Local Alba Iulia în sensul că, pentru terenul în litigiu, expropriat în 1982, s-a dispus reconstituirea în baza legii fondului funciar.
S-a mai reţinut în ceea ce priveşte decretul de expropriere, că pentru suprafaţa de 332 mp, acesta nu şi-a produs niciodată efectele, întrucât, aşa cum a recunoscut implicit şi pârâtul Consiliul Local Alba Iulia, pârâţii T. nu au fost niciodată deposedaţi de acest teren. Doar suprafaţa de 700 mp, din totalul de 1032 mp expropriaţi în 1982, a intrat în posesia Statului Român şi a făcut obiectul amenajărilor edilitare. Suprafaţa de 332 mp nu a ieşit din folosinţa şi posesia pârâţilor T. ci, dimpotrivă, a format corp comun cu gospodăria acestora, fiind îngrădită şi delimitată de proprietăţile învecinate, inclusiv de suprafaţa expropriată de la pârâţi prin Decretul nr. 247/1982.
Ca urmare, ulterior emiterii acestui decret de expropriere, el nu şi-a produs efecte în ceea ce priveşte suprafaţa de 332 mp, care a rămas în stăpânirea pârâţilor T., făcând parte, în continuare, din gospodăria acestora.
În aceste condiţii, Curtea de Apel a constatat că, pentru suprafaţa de 332 mp, decretul de expropriere a devenit caduc, fiind lipsit de orice efecte, ca urmare a faptului că această suprafaţă de teren nu a ieşit niciodată din posesia pârâţilor T.
Instanţa de apel a constatat că, în mod greşit, prin instanţă a considerat că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/200 întrucât ceea ce au invocat reclamanţii a fost caducitatea decretului de expropriere în condiţiile dreptului comun, ca urmare a ineficacităţii lui, iar nu exproprierea abuzivă.
Reclamanţii nu au invocat incidenţa dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, conform cărora, dacă în termen de un an, imobilul nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost expropriat, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor.
Reclamanţii au susţinut permanent că decretul de expropriere nu şi-a produs efecte pentru că terenul nu a ieşit niciodată din posesia pârâţilor T.
În ceea ce priveşte restabilirea situaţiei anterioare, Curtea de Apel a reţinut că, ulterior exproprierii, s-a dispus unificarea şi comasarea imobilului expropriat cu alte imobile şi apoi au urmat parcelări succesive, în prezent imobilul fiind înscris sub A+444, aşa încât nu mai este posibilă anularea încheierilor de intabulare.
Ca urmare, pentru restabilirea situaţiei anterioare, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâţilor T.I.V. şi T.A. asupra parcelei nr. 2, în cotă de 1/1 părţi.
Raportat la petitul în prestaţie tabulară, Curtea de Apel a constatat că, prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 16 septembrie 1998, pârâţii T.I. şi T.A. au vândut reclamanţilor imobilul situat în Alba Iulia, str. T., care include şi suprafaţa de 332 mp, ce formează parcela nr. 2.
Pârâţii T. au depus întâmpinare prin care au arătat că au vândut din 1998 întregul imobil situat în Alba Iulia, str. T. şi că sunt de acord cu admiterea acţiunii.
Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 22 şi 24 din Decretul-lege nr. 115/1938, instanţa de apel a constatat fondat şi acest petit, şi a obligat pe pârâţii T. să elibereze reclamanţilor act apt de intabulare pentru parcela nr. 2, în caz contrar, prezenta hotărâre urmând să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, dispunând intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs, pârâtul Municipiul Alba Iulia.
Prin motivele de recurs, se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Instanţa de apel a ignorat Decizia nr. 54/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, care a statuat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, rămân fără aplicabilitate dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind imobilele expropriate în perioada de referinţă (6 martie 1945 - 22 decembrie 1989).
În plus, în mod greşit a fost restituit în natură imobilului înscris în CF nr. aaa Alba Iulia deoarece acesta aparţine domeniului public de interes local, conform înscrierilor făcute în registrele de publicitate imobiliare, iar prin titlul de proprietate nr. vvv/1994, pârâţilor le-a fost dată în compensare suprafaţa de 1400 mp pentru terenul expropriat, astfel încât aceştia nu mai puteau primi şi suprafaţa de 332 mp.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au solicitat instanţei să constate caducitatea parţială a Decretului de expropriere nr. 247/1982 cu privire la o suprafaţă de 332 mp, să anuleze parţial încheierile de intabulare ale Statului Român, să constate că, prin înscrisul sub semnătură privată din data de 16 aprilie 1998 a fost înstrăinată şi suprafaţa de 332 mp. sau să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil şi să dezmembreze imobilul înscris în CF aaa Alba Iulia, A+444 cu nr. cad. yyy/1/1/1/1.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, deşi scriptic, prin Decretul nr. 247/1982 s-a expropriat o suprafaţă de 1032 mp, în fapt a fost preluată o suprafaţă de 700 mp., restul de 332 mp rămânând în continuare în folosinţa pârâţilor. Această suprafaţă a făcut ulterior obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16 septembrie 1998 între reclamanţi, în calitate de cumpărători şi pârâţii, în calitate de vânzători.
În raport de obiectul cererii care a învestit instanţele în prezentul litigiu, prima instanţă a făcut o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 329 alin. (3) teza 2 C. proc. civ. raportat la Decizia nr. LIII (53) pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 769/13.11.2007.
Prin această decizie, s-a statuat că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Înalta Curte a decis, în soluţionarea recursului în interesul legii cu care a fost sesizată, că astfel de acţiuni sunt supuse reglementărilor cu caracter special şi de imediată aplicare cuprinse în Legea nr. 10/2001, lege specială, reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere.
Date fiind prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., în cauză fiind vorba despre o cerere care are ca obiect un imobil expropriat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi care a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, aplicarea dezlegărilor date prin decizia pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, este obligatorie.
Este lipsit de relevanţă sub acest aspect faptul că reclamanţii au invocat caducitatea decretului de expropriere, iar nu caracterul abuziv al exproprierii şi că cererea nu a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 35 din Legea nr. 10/2001.
Aceste aspecte nu sunt de natură a înlătura aplicarea în cauză a deciziei în interesul legii menţionată, aşa cum se susţine prin hotărârea recurată.
După cum rezultă din extrasul de carte funciară aflat la dosarul primei instanţe, imobilul expropriat, înscris în CF aaa Alba Iulia se află în proprietatea statului, situaţie în care, pentru a putea transmite dreptul de proprietate asupra bunului, pârâţii trebuiau, în prealabil, să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru a obţine restituirea imobilului expropriat.
În considerentele Deciziei în interesul legii nr. LIII (53)/2007, Înalta Curte a arătat că, prin dispoziţiile sale, Legea nr. 10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacităţii actelor de preluare a imobilelor, şi fără a diminua accesul la justiţie, a adus perfecţionări sistemului reparator, subordonându-l controlului judecătoresc prin norme cu caracter special.
Or, caducitatea decretului de expropriere a cărei constatare se solicită instanţei prin cererea de chemare în judecată, reprezintă tocmai o cauză de ineficacitate a actului de preluare a bunului de către stat, în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, terminologia utilizată de părţi şi faptul că reclamanţii nu au încadrat în drept cererea lor pe prevederile art. 35 din Legea nr. 10/2001, nu pot înlătura aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ. raportat la decizia în interesul legii menţionată.
Faţă de dispoziţiile art. 84 C. proc. civ., pentru a califica cererea cu care este sesizată, instanţa trebuie să aibă în vedere scopul urmărit prin promovarea acţiunii. Acest scop face ca, în litigiu de faţă, acţiunea să fie supusă prevederilor Legii nr. 10/2001, cu obligarea pentru instanţa de judecată de a face aplicarea dezlegărilor cuprinse în Decizia în interesul legii nr. LIII (53)/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, constatând că, prin decizia pronunţată, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ., potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat şi, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica hotărârea recurată în sensul că, în baza art. 296 C. proc. civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva Sentinţei nr. 1534 din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului Alba.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici cuprinse în motivele de recurs formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Alba împotriva Deciziei civile nr. 175/A din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1534 din 26 noiembrie 2008 a Tribunalului Alba, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3916/2010. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3872/2010. Civil → |
|---|
