ICCJ. Decizia nr. 4005/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4005/2010
Dosar nr. 234/1/2010
Şedinţa publică de la 25 iunie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
La data de 18 noiembrie 2008 Primarul municipiului Sibiu a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 653/2007 a Tribunalului Sibiu, susţinând că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa materială, situaţie prevăzută de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
S-a arătat că acţiunea a fost precizată în faţa instanţei de fond şi fundamentată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, astfel încât competenţa de soluţionare revenea judecătoriei şi nu tribunalului, însă instanţa a schimbat fără temei natura şi înţelesul lămurit şi neîndoielnic a cererii, soluţionând-o în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 604 din 2 iulie 2009, Tribunalul Sibiu, secţia civilă. a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare.
Pentru a hotăra în acest fel, s-a reţinut că A.V.P.S. Sibiu a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei din 15 noiembrie 2006 emisă de Primarul mun. Sibiu, solicitând anularea acesteia şi obligarea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren. In apel, s-a considerat că instanţa de fond a schimbat fără nici un temei natura şi înţelesul lămurit al cererii deduse judecăţii şi s-a schimbat sentinţa în sensul respingerii contestaţiei, iar în recurs, prin Decizia nr. 5672/2008 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie a fost casată decizia dată în apel, menţinându-se sentinţa instanţei de fond.
Prin raportare la temeiul de drept invocat al contestaţiei în anulare, tribunalul a reţinut că nu este îndeplinită o condiţie de admisibilitate a acestei căi de atac şi anume ca motivul să nu fi putut fi invocat pe căile de atac de reformare comune, constatându-se Primarul mun. Sibiu nu a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei sesizate.
Sentinţa a fost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin Decizia nr. 150/ A din 15 octombrie 2009 a respins apelul declarat de contestator.
Instanţa de apel a apreciat că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a contestaţiei în anulare referitoare la neinvocarea în apel sau recurs a motivelor pe care se fundamentează calea extraordinară de atac, principiul autorităţii de lucru judecat opunându-se la reexaminarea aceluiaşi motiv pe această cale extraordinară de atac.
În cauză excepţia de necompetenţă a fost discutată, s-a reţinut prin Decizia nr. 150/ A din 15 octombrie 2009, Înaltei Curţii de Casaţie şi Justişie statuând cu autoritate de lucru judecat că tribunalului îi aparţine competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a contestaţiei formulată împotriva dispoziţiei din 15 noiembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Sibiu, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât contestaţia priveşte o dispoziţie emisă de primar în baza art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, contestatorul a declarat în termen legal recurs, întemeiat pe punctul 9 al art. 304 C. proc. civ.
După ce a reluat atât istoricul litigiului ce a avut ca obiect contestaţia împotriva Dispoziţiei din 15 noiembrie 2006, cât şi soluţiile date în fond şi apel asupra contestaţiei în anulare, recurentul a apreciat că prima instanţă a respins în mod nefondat contestaţia în anulare motivat de faptul că excepţia necompetenţei materiale nu a fost invocată.
Totodată, a mai susţinut că prin decizia recurată apelul formulat împotriva sentinţei de la fond a fost respins cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare, dar aşa cum s-a arătat şi cum rezultă din lucrările dosarului, chestiunea instanţei competente a fost invocată de către contestator atât în apel, cât şi în recurs.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Contestaţia de faţă este întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ce are în vedere ipoteza în care o hotărâre irevocabilă a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Acest motiv poate fi analizat într-o contestaţie în anulare numai dacă nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. Contestaţia poate fi, totuşi, primită pentru acest motiv în cazul când a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că erau necesare verificări de fapt ori recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
În speţă, atât prin cererea de apel (fila 3 din Dosarul nr. 4475/85/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia), cât şi prin cererea de recurs (fila 6 din Dosarul nr. 4475/85/2006 al Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie) s-au formulat critici cu privire la competenţa materială în primă instanţă, aspect de altfel confirmat de recurent în dezvoltarea criticilor din recurs.
Chestiunea a fost dezlegată cu autoritate de lucru judecat de instanţa de recurs (Decizia nr. 5672 din 9 octombrie 2008 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală) în sensul că tribunalului îi aparţinea competenţa materială de soluţionare în primă instanţă în cauza având ca obiect contestaţia formulată împotriva dispoziţiei din 15 noiembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Sibiu.
La această situaţie de fapt, astfel cum a fost stabilită, instanţa de recurs constată că normele legale incidente au fost corect aplicate, în sensul că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a acestei căi de atac, astfel cum a fost întemeiată de contestator, şi anume cerinţa referitoare la neinvocarea în apel sau recurs a motivului pe care se fundamentează.
Principiul autorităţii de lucru judecat se opune reexaminării aceluiaşi motiv pe această cale extraordinară de atac, analizat deja în cauză de către instanţa de recurs, după cum, în mod corect, a constatat şi instanţa de apel.
Totodată, aşa cum în mod corect a mai constatat instanţa de apel, nu sunt întrunite situaţiile de excepţie în care contestaţia poate fi primită, menţionate în precedent, de vreme ce motivul a fost invocat prin cererea de recurs şi analizat de instanţă, iar pe de altă parte recursul a fost judecat în fond.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul Primarul municipiului Sibiu împotriva Deciziei nr. 150/ A din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4000/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4012/2010. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
