ICCJ. Decizia nr. 4012/2010. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4012/2010
Dosar nr. 1813/1/2001
Şedinţa publică din 28 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 557 din 19 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă acţiunea precizată de reclamanta-pârâtă N.S. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC H.N. SA
A fost respinsă cererea reconvenţională a pârâtei-reclamante M.L. ca nefondată.
S-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 13 decembrie 1996 între pârâtele Primăria Municipiului Bucureşti şi M.L.
Au fost obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul - teren de 488 mp + construcţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii SC H.N. SA, Primăria Municipiului Bucureşti şi Muntean Larisa.
Prin decizia nr. 74 din 13 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins apelul pârâtei SC H.N. SA împotriva sentinţei civile nr. 557 din 19 mai 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N.S.
Au fost admise apelurile declarate de Primăria Municipiului Bucureşti şi M.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
S-au menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la cererea reconvenţională.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii N.S. şi M.L.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 mai 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs promovată împotriva Deciziei nr. 74 din 13 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns nici una dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 20 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, instanţa de recurs reţine că excepţia este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice alte cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia că timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură, în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 iunie 2005, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 13 mai 2006, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nici o cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1), teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii N.S. şi M.L. împotriva Deciziei nr. 74 din 13 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4005/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4014/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
