ICCJ. Decizia nr. 4082/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4082/2010
Dosar nr. 428/1/2002
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Constată că prin Decizia nr. 161 din 13 decembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantul Z.F. împotriva sentinţei civile nr. 468 din 5 iulie 2001 a Tribunalului Timiş, a fost schimbată în tot, sentinţa apelată şi, rejudecându-se cauza, a fost admisă, în parte acţiunea împotriva pârâţilor S.V.A., C.M. şi M.A.N., care au fost obligaţi la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de daune morale, către reclamant.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat ca fiind greşită soluţia tribunalului, de respingere a acţiunii ca fiind prescrisă, în condiţiile în care, faţă de dispoz. art. 8 din Decretul nr. 167/1958, se poate considera că reclamantul a cunoscut persoanele răspunzătoare de producerea prejudiciului (ca urmare a rănirii sale prin împuşcare în data de 17 decembrie 1989) abia după pronunţarea sentinţei penale nr. 9/1999 a Curţii Supreme de Justiţie.
Cum reclamantul a introdus acţiunea la data de 25 ianuarie 2001, rezultă că acesta s-a încadrat în termenul general de prescripţie de 3 ani.
În ce priveşte fondul cauzei, a fost găsită întemeiată doar pretenţia de acordare a daunelor morale, din probele administrate rezultând că apelantul-reclamant a fost rănit în timpul Revoluţiei de la Timişoara, pentru plaga împuşcată fiind internat timp de 30 de zile, iar după data externării acesta resimţindu-se psiho-afectiv.
Suferinţele pe plan psihic şi fizic, valoarea morală lezată prin acţiunea de represiune coordonată de către pârâţi a fost una fundamentală, vizând viaţa şi libertatea, astfel încât daunele morale solicitate au fost găsite întemeiate.
N-au fost primite pretenţiile de daune materiale, în condiţiile în care nu s-a demonstrat existenţa certă a acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii M.A.N. şi S.A.V., care au formulat critici asupra soluţiei, susţinând greşita apreciere asupra excepţiei prescripţiei extinctive, care ar fi trebuit considerată împlinită, atât raportat la momentul subiectiv, cât şi la cel obiectiv în funcţie de care ar fi început cursul acesteia.
Învestită cu soluţionarea recursurilor, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 19 aprilie 2002, suspendarea judecăţii în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la judecarea recursului în anulare (obiect al Dosarului nr. 4/2001 al C.S.J.) declarat împotriva hotărârii penale de condamnare (sentinţa penală nr. 9/1999 a C.S.J.).
Soluţia de suspendare a fost menţinută şi prin încheierea din 22 februarie 2006, dată de la care pricina a rămas în nelucrare până la 23 aprilie 2010, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării.
Înalta Curte urmează să constate intervenită sancţiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Aceasta înseamnă că perimarea operează sub condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Atunci când temeiul juridic al suspendării a fost reprezentat de dispoziţiile art. 244 C. proc. civ., cauza este în nelucrare din motive neimputabile părţii până la momentul când „când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă” (conform art. 244 alin. (2) C. proc. civ.).
Or, în speţă, dosarul a cărui judecată a ocazionat suspendarea judecăţii prezentelor recursuri a fost soluţionat irevocabil, conform Deciziei penale nr. 558 din 15 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel încât din acest moment a început să curgă termenul de perimare de 1 an reglementat de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererilor de recurs, în condiţiile în care repunerea cauzei pe rol s-a făcut potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, de către instanţă, în vederea discutării perimării.
Este neîntemeiată susţinerea recurentului M.A.N., conform căreia cursul perimării nu s-ar fi împlinit întrucât instanţa ar fi fost obligată ca, din oficiu, să verifice dacă mai subzistă motivul suspendării, având în vedere că niciun motiv de ordine publică nu subzistă, pentru a fi justificată o astfel de acţiune a instanţei, de natură să modifice situaţia procesuală a părţilor şi a dosarului.
În realitate, pasivitatea procedurală a părţilor se datorează exclusiv culpei acestora, fiind îndeplinită situaţia premisă pentru a începe să curgă termenul de perimare de la momentul soluţionării irevocabile a dosarului în vederea judecăţii căruia operase suspendarea.
În consecinţă, în condiţiile în care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, se va reţine întrunirea în cauză a cerinţelor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimate recursurile declarate de pârâţii M.A.N. şi S.V.A. împotriva Deciziei nr. 161 din 13 decembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4080/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 4083/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
