ICCJ. Decizia nr. 4079/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4079/2010
Dosar nr. 151/1/2009
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele: 1. Contestaţia în anulare
1.1. În fapt
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la 7 ianuarie 2009, B.C.M.I., B.G.H., B.E.D.B. şi B.A.J. au solicitat anularea Deciziei nr. 1385 din 29 februarie 2008 a instanţei supreme.
În motivarea cererii s-a arătat că autoarea contestatorilor, B.B.A.K., a avut calitatea de intervenientă în Dosarul nr. 252/43/2006, decedând la data de 12 august 2006. Apelul şi recursul reclamantului au fost judecate fără respectarea cerinţelor legii privind citarea părţilor, ambele decizii pronunţându-se în contradictoriu cu o persoană decedată.
Contestatorii au luat cunoştinţă de existenţa hotărârilor abia la momentul în care Tribunalul Harghita, la cererea contestatorilor, a eliberat copia deciziei atacată prin prezenta contestaţie.
Prin pronunţarea hotărârilor s-a cauzat contestatorilor o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea, respectiv, casarea hotărârilor.
1.2. În drept
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
2. întâmpinările
Intimaţii V.I. şi Comuna Lăzarea au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
S-a arătat că în urma Deciziei irevocabile nr. 1385 din 29 februarie 2009 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost emisă Dispoziţia de restituire din 15 septembrie 2009 privind restituirea în natură a cotei de 2/24 din imobilul înscris în C.F. Lăzarea.
V.I. a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, fiind depăşit termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi excepţia lipsei de interes a contestatorilor în promovarea căii de atac.
3. Analiza făcută de instanţa de retractare
Înalta Curte va analiza cu prioritate problema admisibilităţii contestaţiei în anulare - analiza celorlalte excepţii nemaijustiflcându-se - urmând a constata că aceasta nu este admisibilă pentru următoarele considerente:
Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate să fie exercitată numai pentru motivele şi în condiţiile anume stabilite de lege.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii".
Aşadar, prin intermediul acestei căi de atac numai persoana care a avut calitatea de parte în proces poate să invoce nelegala sa citare pentru ziua când s-a judecat pricina. Moştenitorii părţii decedate pe parcursul judecăţii sunt datori să intervină în proces şi să precizeze dacă înţeleg să continue sau nu demersul judiciar al autorului lor respectiv, să preia poziţia procesuală pasivă avută de autor. Faptul că moştenitorii nu ar avea cunoştinţă de existenţa procesului este un aspect care poate fi invocat într-un alt cadru procesual, nu pe calea contestaţiei în anulare.
Împrejurarea că hotărârea judecătorească este pronunţată în contradictoriu cu o persoană decedată în cursul procesului atrage sancţiunea nulităţii actului de procedură al instanţei - cu excepţia cazului când decesul a intervenit după închiderea dezbaterilor, aşa cum prevede art. 243 alin. (2) C. proc. civ. - din cauza lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a părţii, însă acest aspect nu poate constitui un motiv de contestaţie în anulare.
Având în vedere cele mai sus arătate, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
În raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. contestatorii vor fi obligaţi la cheltuieli de judecată către intimatul V.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorii B.C.M.I., B.G.H., B.E.D.B. şi B.A.J. împotriva Deciziei nr. 1385 din 29 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Obligă pe contestatori la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul V.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4073/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 408/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
