ICCJ. Decizia nr. 4090/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4090/2010
Dosar nr. 5800/44/2005
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Constată că prin Decizia nr. 869/ A din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul F.C.P. împotriva sentinţei civile nr. 325 din 7 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Brăila.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut ca fiind corectă soluţia tribunalului, de respingere a plângerii reclamantului îndreptate împotriva dispoziţiei primarului, în condiţiile în care a fost respinsă irevocabil solicitarea de anulare a actului de înstrăinare întocmit cu privire la imobilul a cărui restituire în natură se ceruse.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul - reclamant, care a susţinut nelegalitatea soluţiei întrucât aceasta a menţinut o rezolvare greşită a cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 17 octombrie 2007, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a rămas în nelucrare până la 21 ianuarie 2010, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării.
Înalta Curte urmează să constate intervenită sancţiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Ca atare, perimarea operează sub condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 17 septembrie 2007, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii.
În condiţiile în care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, se va reţine întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul F.C.P. împotriva Deciziei nr. 869/ A din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4088/2010. Civil. Legea nr.10 / 2001... | ICCJ. Decizia nr. 4091/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
