ICCJ. Decizia nr. 4092/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4092/2010
Dosar nr. 1688/109/2006
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin Decizia nr. 331/ A din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti împotriva sentinţei nr. 288 din 29 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Argeş, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea privind acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul de 400 mp.
Curtea de apel a reţinut că autorul reclamanţilor a fost proprietarul imobilului construcţie, iar pentru terenul în suprafaţă de 400 mp reclamanţii au invocat drept titlu chitanţa sub semnătură privată din data de 10 iulie 1969.
Actul invocat nu este de natură să facă dovada transmiterii legale a dreptului de proprietate asupra terenului, deoarece la data încheierii convenţiei de vânzare - cumpărare materializată sub chitanţa sub semnătură privată, terenurile aflate în municipii şi oraşe nu puteau fi vândute decât prin act autentic.
Nici în evidenţele fiscale de rol autorul reclamanţilor nu a figurat cu acest teren, la rol fiind înscrisă numai construcţia, motiv pentru care reclamanţii nu au dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul teren.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii.
Recursul este perimat, pentru următoarele considerente:
La data de 16 aprilie 2008, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului, deoarece nici o parte nu s-a prezentat la termenul sorocit.
La data de 22 ianuarie 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art 249 şi 250 C. proc. civ.
În cauza de faţă, judecata recursului a fost suspendată, aşa cum s-a arătat, la data de 16 aprilie 2008, iar recurenţii nu au dovedit nici o împrejurare de natură a duce la concluzia că lăsarea în nelucrare a cauzei nu le este imputabilă.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurenţilor, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursului după ce s-a dispus suspendarea şi observând şi faptul că nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii A.C., A.V., A.G., A.I. şi M.C. împotriva Deciziei nr. 331/ A din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4091/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4094/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
