ICCJ. Decizia nr. 4148/2010. Civil. îndreptare eroare materiale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4148/2010
Dosar nr. 43926/1/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 617/A din 29 martie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul I.C.I. împotriva sentinţei civile nr. 1571 din 9 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Horezu, în contradictoriu cu intimatul-pârât I.C.M.
Prin Decizia civilă nr. 1731/A din 6 septembrie 2004, a aceleaşi curţi de apel, s-a admis cererea formulată de petentul I.C.M. în sensul completării dispozitivului deciziei civile nr. 617/A din 29 martie 2004, în sensul obligării apelantului-reclamant I.C.I. la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, către petent.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs intimatul-reclamant I.C.I., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 28 octombrie 2004.
Prin încheierea de şedinţă din data de 7 iulie 2005 judecata recursului a fost suspendată în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a faptului că niciuna din părţile interesate nu a formulat vreo cerere prevăzută de dispoziţiile legale menţionate.
La termenul de judecată din 1 iulie 2010, urmare repunerii pe rol a cauzei din oficiu, la data de 4 mai 2010, Înalta Curte a rămas în pronunţare cu privire la excepţia perimării recursului.
În conformitate cu art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală care operează, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac şi are o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii (7 iulie 2005), timp în care nici una dintre părţile litigante nu au solicitat continuarea judecăţii recursului şi că, în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul I.C.I. împotriva deciziei nr. 1731/A din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4158/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4144/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
