ICCJ. Decizia nr. 4187/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4187/2010
Dosar nr. 4877/118/2008
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, reclamantul I.F. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul comunei Comana şi comuna Comana, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 şi anularea dispoziţiei nr. 192/2004 emisă de pârâtul Primarul comunei Comana, prin care i-a fost respinsă notificarea privind acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul casă de locuit, anexe şi terenul aferent, situate în comuna Comana, preluate abuziv de Statul Român.
Prin sentinţa civilă nr. 1258 din 10 noiembrie 2008, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, a respins capătul de cerere privind anularea dispoziţiei nr. 192/2004 emisă de pârâtul Primarul comunei Comana şi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta comuna Comana, prin primar, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a mai solicitat anularea aceleiaşi dispoziţii prin cererea adresată Tribunalului Constanţa, ce a format obiectul dosarului nr. 933/2004, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1093 din 6 iulie 2005.
În acest dosar a fost analizată temeinicia cererii de chemare în judecată sub aspectul stabilirii calităţii de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii, acţiunea fiind respinsă, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat.
Această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 943 din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6263 din 26 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Constatând existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, faţă de dispoziţiile art. 1201 C. civ., instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.
În ce priveşte excepţia tardivităţii, tribunalul a reţinut că, faţă de împrejurarea că reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul dispoziţiei în iunie 2004, contestaţia a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamantul I.F. a fost respins de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 135 din 20 mai 2009.
În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut în esenţă că, raportat la sentinţa civilă nr. 1093/2005 a Tribunalului Constanţa, rămasă irevocabilă, problema calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului a fost soluţionată irevocabil, soluţia având autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Împotriva deciziei curţii de apel, la data de 12 august 2009, reclamantul a formulat cerere de recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La data de 21 ianuarie 2010, moştenitorii reclamantului au solicitat introducerea lor în cauză, depunând la dosar certificatul de deces al reclamantului, precum şi motivele de recurs.
La termenul din 2 iulie 2010, instanţa a invocat excepţia nulităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile înscrise în art. 3021 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prescriu că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar art. 306 alin. (1) din acelaşi cod prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Recurentul-reclamant nu a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ., potrivit căruia calea de atac se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În cauză, comunicarea deciziei de apel s-a efectuat către reclamant la data de 6 august 2009 (fila 28 dosar apel).
De la acea dată, recurentul ar fi trebuit să motiveze calea de atac în termenul procedural de 15 zile, respectiv până la data de 22 august 2009, ceea ce nu s-a întâmplat, motivele de recurs fiind depuse la 12 ianuarie 2010 de către moştenitorii acestuia.
Nu prezintă relevanţă faptul că recurentul a decedat, în condiţiile în care decesul a survenit la data de 12 octombrie 2009, cu mult după expirarea termenului legal pentru motivarea recursului.
Faţă de considerentele expuse, constatând că recursul nu a fost motivat în termenul arătat, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect invocată din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul I.F., continuat de moştenitorii I.E. şi G.R., împotriva deciziei nr. 135/C din 20 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4191/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4161/2010. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
