ICCJ. Decizia nr. 4155/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4155/2010
Dosar nr. 4532/110/2007
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 698 din 22 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 4532/110/2007, s-a respins ca tardivă contestaţia formulată de C.M., reţinându-se că prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. 4532/110/2007, reclamanta C.M. a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 737 din 19 decembrie 2006 emisă de Primarul oraşului Slănic Moldova judeţul Bacău în aplicarea Legii nr. 10/2001.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia nr. 737 din 19 decembrie 2006 emisă de Primarul oraşului Slănic Moldova, s-au respins cererile de restituire în natură a imobilului „Vila Şerban" situat în oraşul Slănic Moldova, formulate de notificatorii C.M., S.L. împreună cu C.M., S.V., B.E., S.I., I.S., S.R. şi T.C., S.I. şi S.R.L. - pe motiv că imobilul a fost demolat.
S-a avut în vedere referatul comisiei interne de analiză înregistrat cu nr. 12918 din 19 decembrie 2006, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin raportul de expertiză tehnică construcţii întocmit în cauză, s-a stabilit o valoare a clădirilor demolate, cu privire la care s-a dispus acordarea de despăgubiri în sumă de 316.910 lei.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii invocată de intimatul Primarul oraşului Slănic Moldova, instanţa a reţinut că Dispoziţia nr. 737 din 19 decembrie 2006 a fost comunicată contestatoarei la data 20 decembrie 2006 şi primită de aceasta la data de 22 decembrie 2006, după cum rezultă din confirmarea de primire ataşată în copie de intimat la dosar.
Or, contestaţia de faţă a fost formulată la data de 23 iulie 2007, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, a fost admisă excepţia şi respinsă contestaţia ca fiind tardiv formulată.
Împotriva sentinţei civile nr. 698 din 22 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, în termen legal, a formulat apel contestatoarea C.M.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă şi pentru cauze cu minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 141 din 9 decembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea C.M., reţinând în considerente următoarele:
Prin dispoziţia contestată nr. 737 din 19 decembrie 2006, Primarul oraşului Slănic Moldova a respins cererea de restituire în natură a imobilului „Vila Şerban" şi a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile prevederilor legii speciale (filele 32 - 34 dosar fond).
Dispoziţia a fost comunicată contestatoarei - apelante la data de 22 decembrie 2006, conform actelor aflate la fila 31 dosar fond (faţă şi verso).
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia motivată de respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptăţită în termen de 30 de zile de la comunicare.
Întrucât, contestaţia formulată de C.M. a fost înregistrată la Tribunalul Bac ău la data de 23 iulie 2007, în mod corect prima instanţă a reţinut, faţă de dispoziţiile legale invocate mai sus, tardivitatea formulării contestaţiei.
Curtea de apel constată că soluţia primei instanţe, reţinută ca temeinică şi legală în apel, face inutilă cercetarea celorlalte motive de apel invocate de contestatoare, astfel cum au fost completate prin cererile depuse la data de 16 iunie 2009, respectiv la 23 iunie 2009.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea C.M.
Criticile formulate prin motivele de recurs pot fi structurate astfel:
- Instanţa de apel nu a reţinut în nicio încheiere şi nici în Decizia pronunţată, înscrierea în fals împotriva Dispoziţiei nr. 737 din 19 decembrie 2006 a Primarului oraşului Slănic Moldova;
- Nu s-a reţinut că la notificare nu au fost ataşate actele de stare civilă ale moştenitorilor, care nu au dorit să facă dovada în acest sens;
- Nu s-a reţinut înscrierea în fals împotriva recomandatei poştale privind comunicarea Dispoziţiei nr. 737/2006, semnătura de primire neaparţinând nici contestatoarei, nici mamei sale, fiind astfel în imposibilitatea de a formula contestaţia în termen;
- Instanţa fiind sesizată cu decesul lui S.D.I., avea obligaţia conform art. 243 şi art. 155 C. proc. civ., să ceară extrasul de deces din comuna natală;
- Contestatoarea neavând apărător, instanţa de apel era obligată să o ajute pentru aflarea adevărului în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi având în vedere motivele de nelegalitate, expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.
Astfel, recurenta-contestatoare invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţine în acest sens, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 243 şi art. 155 C. proc. civ., întrucât, sesizată fiind cu decesul intimatului S.D.I., nu a suspendat cauza şi nici nu a solicitat extrasul de deces din localitatea de domiciliu a defunctului.
Cu privire la acest motiv de recurs, instanţa supremă constată că potrivit dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata se suspendă de drept prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor.
În speţă, recurenta-contestatoare C.M. nu a făcut dovada faptului că intimatul S.D.I. ar fi decedat.
Astfel, la primul termen de judecată acordat în apel la data de 16 septembrie 2009, recurenta contestatoare, în calitate de apelantă, a învederat instanţei că numitul S.D.I. nu mai locuieşte la adresa indicată şi că, ar fi necesar a se face procedura prin publicitate, instanţa de apel dispunând citarea acestei părţi şi prin afişare la uşa instanţei.
La următorul termen de judecată din 4 noiembrie 2009, apelanta-contestatoare a învederat instanţei de apel că a formulat acţiune prin care a solicitat declararea judecătorească a dispariţiei intimatului S.D.I., acţiune înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti sub nr. 6931/270/2009, împrejurare în care, a solicitat suspendarea judecăţii prezentului dosar până la soluţionarea dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Oneşti.
Instanţa de apel a pus în vedere apelantei să depună la dosar copia actului de deces pentru S.D.I. şi să formuleze cerere de introducere în cauză a moştenitorilor acestuia, pentru următorul termen de judecată.
În acest context, se reţine că pentru a opera suspendarea de plin drept a judecăţii, trebuie ca faptele ce duc la suspendare (moartea uneia din părţi) să se producă în intervalul cuprins între momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi acela al închiderii dezbaterilor.
În speţă, nu s-a dovedit moartea intimatului S.D.I. în acest interval, susţinerile recurentei în acest sens, nefiind dovedite prin niciun mijloc de probă. Mai mult, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de apel de a depune copia actului de deces, iar procedura de citare cu intimatul pentru termenul la care s-a judecat pricina în apel (09 decembrie 2009), a fost legal îndeplinită (a se vedea fila 62 dosar apel).
Art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. are în vedere ipoteza în care partea cu care s-a legat, în mod legal, procesul, a decedat ulterior introducerii acţiunii.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în mod corect, instanţa de apel nu a făcut aplicarea acestui text de lege.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 155 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a înlătura această critică, observând că în calea de atac a apelului nu s-a pus problema amânării judecăţii în temeiul învoielii părţilor, după cum nu s-a pus problema suspendării judecăţii în condiţiile art. 1551 C. proc. civ., această măsură a suspendării fiind facultativă ci nu obligatorie pentru instanţă.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 178 şi art. 184 C. proc. civ., având în vedere că nu s-a declanşat procedura verificării de scripte, Înalta Curte constată că partea a contestat semnătura de pe recipisa poştală de primire a Dispoziţiei nr. 737/2006, printr-o cerere depusă la dosar prin serviciul Registratură al instanţei de apel, la data de 26 octombrie 2009.
La următorul termen de judecată acordat la 4 noiembrie 2009, apelanta contestatoare – prezentă personal – nu a mai susţinut această cerere, astfel cum reiese din încheierea de şedinţă de la acea dată, care nu a fost rectificată sau îndreptată, iar la termenul la care s-a judecat pricina - 09 decembrie 2009, aceasta a lipsit.
În acest context, instanţa de apel a apreciat înscrisul la momentul deliberării, în raport de toate actele şi lucrările dosarului.
Asupra excepţiei de tardivitate s-a reţinut că prin adresa nr. 12224 din 20 decembrie 2006 a Primăriei oraşului Slănic Moldova, s-a transmis recurentei - contestatoare C.M. Dispoziţia Primarului nr. 737 din 19 decembrie 2006.
Conform recipisei de confirmare a primirii scrisorii recomandate din data de 22 decembrie 2006, actul menţionat a fost primit sub semnătură de către mama contestatoarei, la domiciliul indicat din judeţul Bacău.
Având în vedere că s-a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei primarului, mai sus menţionată, abia la data de 23 iulie 2007, cu mult peste termenul legal de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în mod corect s-a respins ca tardivă contestaţia astfel formulată.
Din această perspectivă, a soluţionării procesului pe excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea celorlalte critici formulate şi care vizează chestiuni de fond, cum ar fi evaluarea imobilului prin raportul de expertiză întocmit în cauză, sau ataşarea actelor de stare civilă ale moştenitorilor la notificare.
Recurenta-reclamantă invocă prin motivele de recurs şi că nu s-au respectat dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., privind exercitarea rolului activ al judecătorului cauzei pentru aflarea adevărului.
Critica nu poate fi primită, întrucât rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilităţii şi cel al contradictorialităţii părţilor în proces. În cauză, obligaţia de a-şi proba susţinerile revenea reclamantei în condiţiile art. 1169 C. civ. Aceasta, însă, contrar celor susţinute, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de apel de la fiecare termen de judecată, iar la termenul la care s-a judecat pricina, respectiv 9 decembrie 2009, apelanta-reclamantă nu s-a prezentat.
Având în vedere toate aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă C.M. împotriva deciziei civile nr. 141 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4161/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 4158/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
