ICCJ. Decizia nr. 4160/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4160/2010
Dosar nr. 417/1/2009
Şedinţa publică de la 1 iulie 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 471 din 5 iunie 2007, a admis acţiune formulată de reclamanţii P.O.M., S.A.M., C.P., C.Ş.A. şi V.A., a desfiinţat Dispoziţia din 4 mai 2005 emisă de Primăria Craiova, a obligat pârâta să restituie reclamanţilor în natură imobilul - construcţii şi teren.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 843 din 5 noiembrie 2007, a respins apelul declarat de pârâţii Primarul municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de A.N.I.C.A.D.O.
Recursurile declarate de pârâţi şi de intervenientă au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 7930 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat contestaţie în anulare A.N.I.C.A.D.O., invocând în drept prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În motivare, contestatoarea a arătat, sub aspectul prevăzut de art. 317, că instanţa de fond a încălcat procedura prevăzută de lege faţă de cererea de intervenţie a A.N.I.C.A.D.O. şi că cererea de intervenţie a fost respinsă atât în apel, cât şi în recurs, având nevoie de verificări de fapt şi intervenientă cerând suspendarea judecării recursului, până la soluţionarea plângerii penale pentru înşelăciune depusă la Parchetul de pe lângă judecătoria Craiova.
Sub aspectul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că, decizia criticată este rezultatul unei greşeli materiale, neverificând şi nereţinând că imobilul folosit de intervenientă nu este acelaşi cu cel existent în actele de moştenire reale, de către reclamanţi. S-a arătat şi faptul că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze toate motivele de recurs şi ar fi observat că reclamanţii cer terenul de la o adresă (fosta lor moştenire) şi clădirea alăturată de la o altă adresă.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru considerentele ce urmează:
În cauza de faţă, intervenientă A.N.I.C.A.D.O. a formulat, în faza procesuală a apelului, cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei Primăria municipiului Craiova.
Potrivit prevederilor art. 49 alin. (3) C. proc. civ., cererea de intervenţie în interesul uneia dintre părţi este aceea care sprijină numai apărarea acesteia.
Prin intervenţia accesorie, intervenientul nu invocă un drept propriu şi nu urmăreşte pronunţarea unei hotărâri pentru el, ci tinde, prin apărările pe care le face, ca soluţia în proces să se dea în favoarea părţii pentru care a intervenit.
Aşadar, în cadrul procedurii de soluţionare a intervenţiei accesorii, terţul are o poziţie procesuală limitată. O atare limitare este impusă în mod expres de art. 54 C. proc. civ., text care consacră principiul dependenţei procesuale a terţului faţă de partea în folosul căreia a intervenit.
Ca urmare, în speţă, fiind vorba de o intervenţie accesorie, intervenienta are aceeaşi poziţie procesuală ca şi partea alături şi pentru care a fost făcută.
Or, pârâta Primăria municipiului Craiova nu a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs şi, faţă de cele reţinute, intervenienta accesorie A.N.I.C.A.D.O. nu poate exercita aceasta calc extraordinară de atac, deoarece are o poziţie procesuală subsidiară.
Dependenţa procesuală a intervenientei faţă de pârâta Primăria municipiului Craiova face ca exercitarea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de retractare, să fie inadmisibilă, tocmai pentru că poziţia procesuală a părţii care a intervenit este limitată şi se raportează la poziţia procesuală a părţii în favoarea căreia a formulat cererea de intervenţie accesorie.
Având în vedere considerentele expuse, nu se mai impune a fi analizate apărările formulate pe fondul contestaţiei în anulare, întrucât aceasta urmează a fi respinsă pentru motivele de ordin procedural analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.N.I.C.A.D.O. împotriva Deciziei nr. 7930 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4157/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4162/2010. Civil. Asigurări sociale.... → |
|---|
