ICCJ. Decizia nr. 4210/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4210/2010
Dosar nr. 2500/121/2007
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 2500 din 21 martie 2007 petenta P.S.M.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Municipiul Galaţi, reprezentat prin Primar şi Consiliul local al Municipiului Galaţi, să dispună restituirea în natură a suprafeţei de 925, 87 mp situat în Galaţi, şi acordarea de despăgubiri civile conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 304,13 mp.
În motivarea contestaţiei s-a învederat că în anul 1941 a cumpărat de la P. S. fabrica de vopsitorie şi aparatură textilă, situată în Galaţi. Această situaţie rezultă din adeverinţa eliberată de fostul Sfat Popular Oraş Regional Galaţi, secţia financiară, la data de 27 ianuarie 1968, precum şi din extrasul eliberat la data de 12 iulie 2001.
Prefectura Judeţului Galaţi a comunicat petentei că imobilul ce se solicită a fi retrocedat este în proprietatea S.C.A. B. Galaţi.
Mandatarul reclamantei în numele acesteia a notificat S.C.A. B. prin executorul judecătoresc V.C. la data de 16 iulie 2001. S.C.A. B. Galaţi prin adresa din 2002 a adus la cunoştinţă reclamantei că acest imobil l-a avut în administrare operativă directă în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 155 din 09 iunie 1998 şi că, ulterior, a intrat în patrimoniul societăţii, prin cumpărare de la stat, preţul fiind virat la bugetul de stat, astfel că este proprietară de drept asupra acestui imobil, respectiv construcţie.
Totodată, terenul care formează curtea imobilului a fost dat în administrare directă, cu obligaţia plăţii folosinţei acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 699 din 26 mai 2008, Tribunalul Galaţi a admis contestaţia, a fost obligată intimata S.C.A. B. Galaţi să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 925,87 mp situat în Galaţi conform raportului de expertiză efectuat de expert B.V. şi a fost obligată intimata Primăria Municipiului Galaţi să emită dispoziţie privitor la acordarea de despăgubiri civile conform titlului VII din Legea 10/2001 pentru suprafaţa de 304,13 mp şi imobilul construcţie cu destinaţie „ fabrică de vopsitorie şi apretare textilă".
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că terenul în litigiu - de 1230 m.p. a fost dat în administrare directă noului proprietar al construcţiei - S.C.M. B. - conform raportului de expertiză identificat în Galaţi.
Din această suprafaţă, 925,87 mp se pot reconstitui în natură, iar pentru diferenţa de 304,13 mp teren şi imobilul construcţie cu destinaţie de „fabrică de vopsitorie şi apretarea textilă" se propune acordarea de despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C.M. B. Galaţi.
Prin Decizia civilă nr. 15/ A din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul reţinând, în esenţă, că apelanta nu a făcut nici o dovadă în legătură cu susţinerea că restituirea dreptului de proprietate pe terenul propus de expert îi afectează în vreun mod interesele.
Conform raportului de expertiză, efectuat de expert B.V., rezultă că suprafaţa de 1.230 mp propusă a fi restituită în natură este compusă din 848,33 mp platformă betonată cu destinaţie alee şi parcare auto şi 77,54 mp şopron metalic ( construcţie provizorie care poate fi uşor dezafectată), iar accesul la drumul public este asigurat astfel: pentru reclamanta P.S.M.A. lăţime minimă 4,35 m şi lăţime medie 4,68 m, iar pentru pârâta S.C. B. Galaţi - lăţimea la stradă 22,25 m. Rezultă că ambii au acces direct la strada X, astfel că apelanta nu poate invoca vreo afectare a intereselor sale de producţie.
Cât priveşte aspectul unei eventuale rezilieri a contractului pe care apelanta îl are cu Primăria Municipiului Galaţi, s-a reţinut că instanţa nu se putea pronunţa pentru că nu a fost investită cu un astfel de capăt de cerere.
Împotriva acestei decizii a declarat şi motivat recurs, în termen legal, pârâta S.C. B. Galaţi, fără a preciza temeiul juridic al cererii de recurs.
În dezvoltarea acesteia, s-a arătat că instanţa de apel nu a ţinut seama de interesul recurentei privitor la hala de producţie, care ar urma să fie dezafectată, fără să se precizeze pe a cui cheltuială se va realiza dezafectarea.
Deşi au fost prezentate schiţe ale terenului solicitat şi cel atribuit prin hotărâre, instanţa de apel a făcut precizarea în preambulul deciziei că „Ambii au acces direct la strada X astfel că apelanta nu poate invoca vreo afectare a intereselor sale de producţie", considerent care nu concordă cu realitatea din teren şi arătată în schiţele anexate la dosarul cauzei, din care rezultă indubitabil că bunica petentei a avut o proprietate în Galaţi, iar petenta primeşte un teren situat în Galaţi.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat în ceea ce priveşte terenul acordat de instanţa de fond, teren care nu are nimic comun cu cererea iniţială, instanţa de fond acordând ceea ce nu s-a cerut, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului nostru de apel, deşi aceasta din urmă face referire la această critică din apel în sinteza motivelor de apel, în care este menţionat că „nu s-a reconstituit terenul ce aparţine autoarei reclamantei pe vechiul amplasament, ci pe o altă suprafaţă care afectează interesele societăţii" (pag.3 alin. penultim).
În faza procesuală a recursului a fost depusă întâmpinare şi s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, pe care le încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cât şi de apărările aduse de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl constituie acţiunea în revendicare a terenului în suprafaţă de 925,87 mp şi acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren de până la 1.230 mp (respectiv 304,13 mp) şi pentru construcţia edificată pe acest teren cu destinaţie de fabrică, construcţie cu privire la care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat - prin sentinţa civilă 603/2002 a Tribunalului Galaţi, devenită irevocabilă - că se află în proprietatea S.C.M. B., societate care are un drept de concesiune şi asupra terenului aferent construcţiei, conform contractului de concesiune încheiat cu Primăria municipiului Galaţi, ceea ce îi justifică în prezenta cauză calitatea procesuală pasivă, alături de municipiul Galaţi, în calitate de actual proprietar.
În ceea ce priveşte obiectul acţiunii, atât prin motivele de apel, cât şi prin cererea de recurs, recurenta critică greşita restituire a terenului în natură în raport de vechiul amplasament.
Astfel, în apel se arată că „în loc să-i recunoască dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, instanţa a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei pe un alt teren, limitrof cu acela pentru care are vocaţie succesorală”.
La această critică instanţa de apel nu a răspuns, făcând doar referiri la concluziile raportului de expertiză efectuat de expert B.V., fără a le interpreta, singura apreciere a instanţei fiind aceea că ambele părţi au acces la stradă, motiv pentru care apelanta nu poate invoca vreo afectare a intereselor sale de producţie, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
De asemenea, verificând concluziile raportului de expertiză, răspunsul la obiecţiuni şi completarea la raport, Înalta Curte apreciază că raportul de expertiză omologat de instanţă, efectuat de expert B.V., este lipsit de claritate şi consecvenţă. Astfel, iniţial se vorbeşte despre terenul reconstituit la expertiză în suprafaţă de 1.230 mp - fila 84, iar apoi se specifică, în răspunsul la obiecţiuni, că terenul în cauză are o suprafaţă constatată prin măsurători de 4 263,77 mp - fila 112, fără a se indica în cuprinsul considerentelor raportului metoda folosită de expert pentru identificarea terenului faţă de vechiul amplasament, ceea ce dovedeşte că o astfel de identificare nu s-a realizat, căci aceasta ar fi presupus în mod necesar suprapunerea de planuri cadastrale, respectiv cel de la nivelul anului 1941, când a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 1941, în raport de limitele terenului menţionate în contract - care constituie titlul de proprietate al reclamantei - cu planul cadastral din prezent al zonei. Înalta Curte apreciază că numai în această modalitate de identificare a terenului se poate stabili cu certitudine dacă terenul, astfel cum este delimitat prin contractul de vânzare-cumpărare din 1941, este în prezent liber şi poate fi restituit în natură.
Astfel fiind, Înalta Curte consideră că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, iar hotărârea din apel este insuficient argumentată, motiv pentru care, în temeiul art. 312 pct. 5 coroborat cu art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Cu ocazia rejudecării, vor fi administrate probe, inclusiv proba cu expertiză topo pentru identificarea terenului în litigiu în raport de vechiul amplasament, prin suprapunerea planurilor cadastrale în modalitatea menţionată anterior, urmând ca verificarea aspectelor de legalitate să se realizeze numai după identificarea corectă a imobilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de apelanta-pârâtă S.C.M. B. împotriva Deciziei nr. 15/ A din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4182/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4214/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
