ICCJ. Decizia nr. 4172/2010. Civil. Perimare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4172/2010
Dosar nr. 2445/1/2002
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra recursurilor de faţa, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 798 din 16 noiembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta P.Z. împotriva pârâţilor S.V.A., C.M. şi M.A.N.; s-a dispus obligarea acestora din urmă la plata, în solidar, a sumei de 300.000.000 lei daune morale şi 2.000.000 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii S.V.A. şi M.A.N. au declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin Decizia civilă nr. 10 din 5 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii S.V.A. şi M.A.N..
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 iulie 2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererilor de recurs privind Decizia nr. 10 din 5 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 9 din 15 iulie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, şi a Deciziei nr. 8 din 25 februarie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, Completul de 9 judecători, recurs în anulare soluţionat în mod irevocabil prin Decizia nr. 558 din 15 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători.
La data de 23 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civila.
De asemenea, conform art. 250 alin. (1) din acelaşi cod, cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecării, pronunţată de instanţă, printre altele, în cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ., dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea sa o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, suspendarea judecăţii recursurilor în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus până la soluţionarea recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 9 din 15 iulie 1999 a Curţii Supreme de Justiţiem, secţia penală, şi a Deciziei nr. 8 din 25 februarie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, Completul de 9 judecători, recurs ce a fost soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 558 din 15 octombrie 2008.
De la data rămânerii irevocabile a deciziei date asupra recursului în anulare, părţile aveau obligaţia să solicite repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecării, cursul perimării fiind suspendat doar până la pronunţarea Deciziei nr. 558 din 15 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civila şi de proprietate intelectuală, Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători.
În speţă, de la data pronunţării Deciziei nr. 558 din 15 octombrie 2008, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursurilor în prezenta cauză.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 15 octombrie 2009, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimate cererile de recurs cu a căror judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimate recursurile declarate de pârâţii S.V.A. şi M.A.N. împotriva Deciziei nr. 10 din 5 februarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4162/2010. Civil. Asigurări sociale.... | ICCJ. Decizia nr. 4182/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
