ICCJ. Decizia nr. 4182/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4182/2010
Dosar nr. 34967/3/2007
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Prin sentinţa nr. 1192 din 23 iunie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanta F.A. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., sens în care a modificat în parte Decizia nr. 266 din 11 septembrie 2007 emisă de A.V.A.S., cu privire la cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent propus, care va fi de 8.486 euro - echivalent în lei la data păţii, în loc de 3.563,62 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, deşi potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. avea numai competenţa de a propune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, iar nu şi pe aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, cât timp instituţia menţionată a procedat totuşi în această modalitate, nu se poate nega dreptul persoanei îndreptăţite de a contesta cuantumul despăgubirilor, pentru că altfel i s-ar îngrădi accesul la justiţie.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor propus de A.V.A.S. pentru două valturi de grâu, tribunalul a apreciat că acesta a fost stabilit cu nerespectarea criteriului prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, impunându-se astfel a fi modificat.
Prin Decizia nr. 610 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelurile declarate de ambele părţi împotriva sentinţei susmenţionate, pe care a desfiinţat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin notificarea din 04 februarie 2002, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul moară de cereale, utilaje şi obiecte de inventar, specifice activităţii de morărit, precum şi pentru suprafaţa de 2012,45 mp teren, bunuri evidenţiate în prezent în patrimoniul SC l. SA Călăraşi.
Soluţionând această notificare, A.V.A.S. a emis Decizia nr. 266 din 11 septembrie 2007, prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul moară, clădire şi anexe, în suprafaţă construită de 385,30 mp, şi teren în suprafaţă de 2.012,45 mp, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 (art. 1), iar pentru utilaje (2 valţuri de grâu), a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 3.565,62 lei la data de 31 iulie 2007, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
La baza emiterii acestei decizii a stat adresa emisă de SC l. SA Călăraşi la 2 noiembrie 2006, prin care această societate a comunicat A.V.A.S.-ului că din toate utilajele naţionalizate se mai regăsesc fizic în patrimoniul său doar două valţuri.
Cu prilejul efectuării expertizei la fond s-a constatat, însă, că în patrimoniul SC l. SA Călăraşi, în prezent, se mai regăsesc fizic şi sunt în stare de întrebuinţare şi alte utilaje şi instalaţii în afara celor două valţuri, şi anume: un set transmisie principală, 2 seturi transmisie secundară, o curea de 16 m, trei curele de 11 m, 5 elevatoare, 5 seturi curea cu cupe, un curăţitor E. şi un plansihter, un motor B. de 60 hp, pietre de 42 ţoii - 3 perechi, un uruitor şi 2 pompe de tras apa din bazin.
Aceste utilaje sunt dintre cele preluate la naţionalizare, regăsindu-se în procesul-verbal din 17 noiembrie 199 şi în inventarul întocmit cu prilejul preluării proprietăţii naţionalizate.
Judecata în faţa prime instanţe a purtat numai cu referire la cele două valţuri de grâu avute în vedere şi la emiterea deciziei contestate, nu şi asupra celorlalte utilaje şi instalaţii, a căror existenţă fizică a fost probată cu certitudine prin expertizele efectuate în cauză.
Aceasta deoarece, în mod nelegal prima instanţă a considerat tardivă şi nu a soluţionat cererea completatoare depusă în faţa sa de reclamantă, prin care solicita acordarea de despăgubiri şi pentru aceste alte utilaje.
Procedând astfel, instanţa a ignorat obiectul concret al cauzei, care trebuie raportat la obiectul notificării, în care intră acordarea de despăgubiri pentru toate bunurile, instalaţii şi utilaje, preluate abuziv de stat, conform procesului-verbal din 17 noiembrie 1949 şi inventarului întocmit la preluarea proprietăţii naţionalizate
Reclamanta nu a cunoscut şi nici nu putea să cunoască, până la momentul efectuării expertizei la fond, faptul că şi alte utilaje şi instalaţii dintre cele naţionalizate mai există fizic în patrimoniul SC l. SA Călăraşi, în condiţiile în care această societate a comunicat A.V.A.S. -ului că mai există doar 2 valţuri.
Aşa fiind, cererea sa completatoare trebuia primită şi judecată de instanţă.
Întrucât tribunalul nu a intrat in cercetarea rondului pretenţiilor din această cerere, se impune reluarea judecăţii de către această instanţă, care urmează a se pronunţa asupra tuturor utilajelor şi instalaţiilor a căror existenţă fizică a fost dovedită prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, inclusiv asupra celor 2 valţuri, luând în considerare şi criticile formulate de A.V.A.S. pe aspectul modului de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru aceste bunuri. De asemenea, instanţa de trimitere va lămuri şi dacă mai există fizic încă un valţ în afara celor 2 asupra cărora a dispus A.V.A.S., faţă de menţiunile neclare pe acest aspect din expertize.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către pârâtă, care a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că soluţia de desfiinţare a sentinţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca tribunalul să se pronunţe şi asupra altor utilaje, altele decât cele din cererea introductivă de instanţă, este nelegală.
Aceasta deoarece, cererea completatoare formulată de reclamantă pentru alte utilaje este tardivă, fiind depusă la termenul din 07 martie 2008, după prima zi de înfăţişare, consumată la termenul din 04 ianuarie 2008, când s-au încuviinţat probele.
Pe de altă parte, utilajele ce au făcut obiectul cererii completatoare nu au fost solicitate prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, aşa încât A.V.A.S. nu poate fi obligată la măsuri reparatorii pentru aceste bunuri, neputând acorda mai mult decât i s-a cerut.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, lipsa de interes a pârâtei A.V.A.S. în exercitarea căii de atac a recursului, faţă de faptul că apelul acestei părţi a fost admis prin decizia recurată. In subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Excepţia lipsei de interes, invocată prin întâmpinare, nu poate fi primită, recurenta-pârâtă justificând interes în atacarea deciziei curţii de apel, atâta timp cât criticile formulate vizează soluţia de admitere a apelului părţii adverse.
Recursul pârâtei este nefondat, potrivit celor ce succed.
Contrar susţinerilor recurentei, în obiectul notificării ce i-a fost adresată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 intră toate utilajele şi instalaţiile aferente imobilului moară, solicitarea formulată în acest sens de reclamantă fiind neechivoc exprimată în cuprinsul notificării din 2002.
Prin această notificare (filele 83-84 dosar fond), reclamanta a solicitat recurentei să-i acorde „măsuri părătorii prin echivalent pentru imobilul moară de cereale, utilaje şi obiecte de inventar specifice activităţii de morarit, precum şi suprafaţa de teren de 2.012, 45 mp, situate în comuna Independenţa, sat Potcoava, judeţul Călăraşi."
Prin urmare, în mod neîntemeiat susţine recurenta ca nu a fost învestită prin notificare cu cererea de restituire a tuturor utilajelor aferente morii şi că astfel ar fi în situaţia de a acorda mai mult decât s-a cerut dacă ar fi obligată să acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceste bunuri.
Această critică este cu atât mai neîntemeiată cu cât prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv sentinţa civilă nr. 162 dein 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, (filele 42-45 dosar fond), recurenta a fost obligată să emită în favoarea reclamantei „decizie privind măsuri reparatorii prin echivalent pentru moara şi obiectele precizate în inventarul întocmit la data de 13 iunie 1948 şi existente fizic în patrimoniul unităţii deţinătoare."
Neîntemeiată este şi critica prin care se impută curţii de apel că a apreciat greşit în sensul legalei învestiri a primei instanţe cu cererea completatoare prin care reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii şi pentru alte utilaje şi instalaţii decât cele din cererea introductivă de instanţă.
Recurenta susţine că cererea completatoare, prin care reclamanta şi-a întregit cererea iniţială de chemare în judecată sub aspectul obiectului, este tardivă, fiind formulată după prima zi de înfăţişare, aşa încât respectiva cerere nu a învestit în mod legal instanţa.
În dezlegarea acestei chestiuni sunt incidente dispoziţiile art. 103 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cavţul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, termen în care vor fi arătate şi motivele împiedicării.
În speţă, cererea completatoare a fost formulată la data de 03 martie 2008 - data transmiterii prin poştă a actului de procedură, conform plicului de la fila 123 dosar fond, dată care se situează, într-adevăr, după prima zi de înfăţişare, moment procesual care, în conformitate cu art. 134 C. proc. civ., s-a consumat în primă instanţă la termenul de judecată din 04 ianuarie 2008, când părţile, legal citate, au fost în măsură să pună concluzii pe probe.
Formularea cererii completatoare cu depăşirea termenului prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. s-a datorat, însă, unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, în sensul tezei a II-a din art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Sub acest aspect, trebuie avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 10/2001 care reglementează acordarea măsurilor reparatorii pentru bunurile de natura celor care fac obiectul cererii completatoare - utilaje şi instalaţii preluate de stat odată cu imobilul.
Astfel, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevede că măsurile reparatorii privesc utilajele şi instalaţii preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse, ceea ce înseamnă că pot fi acordate măsuri reparatorii numai pentru utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul care mai există fizic în prezent şi care nu au fost casate, sens în care sunt şi prevederile pct. 6.2 lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Pentru ipoteza utilajelor şi instalaţiilor care sunt evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, art. 6 alin. (5) din Legea nr. 10/2002 prevede că, în vederea emiterii deciziei de restituire în echivalent, societăţile comerciale privatizate vor transmite, la solicitarea entităţii implicate în privatizare, informaţiile privind existenţa şi valoarea utilajelor şi instalaţiilor.
În aplicarea acestui din urmă text de lege, SC l. Călăraşi SA a comunicat A.V.A.S.-ului, cu adresa din 02 noiembrie 2006 (fila 41 dosar fond), că din utilajele şi instalaţiile preluate la naţionalizarea morii autorului reclamantei se mai regăsesc fizic în patrimoniul său numai două valţuri, or faţă de această comunicare, reclamanta nu putea solicita prin cererea introductivă de instanţă măsuri reparatorii pentru alte utilaje în afara celor două valturi.
Prin expertiza efectuată în faţa instanţei de fond s-a constatat, însă, că în patrimoniul SC l. SA mai există şi alte utilaje şi instalaţii dintre cele preluate prin naţionalizare, care sunt în stare de întrebuinţare.
Rezultă că, până la depunerea expertizei la dosar, respectiv până la data de 22 februarie 2008, reclamanta s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a cunoaşte despre existenţa acestor alte utilaje şi instalaţii în patrimoniul unităţii deţinătoare şi, implicit, de a solicita măsuri reparatorii pentru ele, deoarece anterior, faţă de dispoziţiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, posibilitatea cunoaşterii acestor date era limitată la relaţiile comunicate de unitatea deţinătoare entităţii implicate în privatizate.
Reclamanta a formulat cererea completatoare vizând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilajele şi instalaţiile identificate prin expertiză la data de 03 martie 2008, deci înăuntrul termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării, aşa cum prevede art. 103 alin. (2) teza I C. proc. civ. Prin această cerere, reclamanta a arătat şi motivul care a împiedicat-o să facă anterior o asemenea solicitare, respectiv necomunicarea de către unitatea deţinătoare a situaţiei reale a utilajelor şi instalaţiilor existente în patrimoniul său, fiind astfel îndeplinită şi cerinţa prevăzută de art. 103 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
În aceste condiţii operează repunerea reclamantei în termenul de formulare a cererii completatoare, sancţiunea decăderii fiind astfel înlăturată în privinţa acestei cereri, ceea ce obliga prima instanţă să păşească la judecarea ei, după cum corect a concluzionat şi curtea de apel.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele anterior arătate, care suplinesc, în parte, motivarea curţii de apel, soluţia acestei instanţe de desfiinţare a sentinţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecarca şi a cererii completatoare apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ.
Nefiind astfel îndeplinite condiţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 610 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4172/2010. Civil. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4210/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
