ICCJ. Decizia nr. 4173/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4173/2010
Dosar nr. 4507/1/2002
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra recursurilor de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 615/PI din 25 septembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă, s-a admis excepţia formulată de către pârâtul 3 Ministerul Apărării Naţionale, a constata prescris dreptul la acţiune în sens material al reclamantului V.S. împotriva pârâţilor S.V.A., C.M. şi Ministerul Apărării Naţionale şi a respins cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ., formulată de pârâţi, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul V.S. a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin Decizia civilă nr. 32 din 12 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a anulat sentinţa civilă apelată şi rejudecând în fond, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâţilor S.V.A., M.C. şi Ministerul Apărării Naţionale, a obligat în solidar pârâţii să plătească reclamantului suma de 120.991.300 lei reprezentând 100.000.000 lei daune morale şi 20.991.300 lei, despăgubiri materiale şi a respins în rest acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi V.A.S.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 februarie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 32 din 12 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 23 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 17 februarie 2006, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 23 aprilie 2010 când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi S.V.A. împotriva deciziei nr. 32 din 12 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4175/2010. Civil. LITIGIU DE MUNCĂ. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4109/2010. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
