ICCJ. Decizia nr. 4177/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4177/2010
Dosar nr. 47185/3/2005
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 99/A din 15 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii B.G. şi B.A. şi însuşit de S.G., conform contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 1515 din 15 decembrie 2005 la BNP D.C., Bucureşti, sector 3, împotriva sentinţei civile nr. 145 din 31 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunal Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, prin care s-a respins ca inadmisibilă acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi, prin care au solicitat retrocedarea imobilului situat în Municipiul Bucureşti, imobil compus din teren în suprafaţă de 410,50 mp, preluat de stat în baza Decretului nr. 338 din 1 noiembrie 1980.
Împotriva deciziei respective, la data de 19 februarie 2007, a declarat recurs reclamantul S.G., susţinând că este nelegală, cale de atac pe care însă nu a motivat-o.
Prin încheierea din 2 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a dispus suspendarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în condiţiile în care s-a constatat lipsa părţilor care au fost legal citate şi care nu au solicitat soluţionarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea din 21 ianuarie 2010, instanţa, din oficiu, a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea verificării condiţiilor perimării, instituţie reglementată de dispoziţiile art. 248-254 C. proc. civ., acordându-se termen în acest sens pe data de 21 mai 2010.
Prin încheierea de la data respectivă, constatându-se lipsa de procedură cu recurentul-reclamant S.G., faţă de împrejurarea că a fost citat greşit la etajul 11, în loc de etajul 1, în raport de dispoziţiile art. 85 şi art. 100 alin. (1) pct. 4 şi alin. (3) C. proc. civ., s-a acordat termen pe data de 2 iulie 2010.
La termenul respectiv, s-a invocat, din oficiu, excepţia perimării recursului declarat de reclamant, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că judecata căii de atac a fost suspendată pe data de 2 noiembrie 2007, precum şi excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile 306 alin. (1) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că recursul nu a fost motivat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspective celor două excepţii invocate, Înalta Curte constată că nu este întemeiată excepţia perimării, întemeiată pe dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., ci excepţia nulităţii recursului conform dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză nu operează excepţia perimării, întrucât, în mod greşit, prin încheierea pronunţată la data de 2 noiembrie 2007 instanţa de recurs a dispus suspendarea căii de atac promovată de reclamantul S.G., neobservându-se faptul că, pentru data respectivă, părţile nu au fost legal citate.
Astfel, observând dovada de îndeplinire a procedurii d e citare a recurentului-reclamant S.G. din data de 17 septembrie 2007, pentru termenul din 2 noiembrie 2007, şi aflată la fila 7 în dosarul instanţei de recurs, coroborată cu adresa corectă a acestuia rezultată din contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 1515 din 15 decembrie 2005 şi aflat la fila 11 în dosarul Curţii de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, se constată faptul că acesta a fost citat greşit la etajul 11, în loc de etajul 1 al imobilului situat în Municipiul Bucureşti, sector 1.
În condiţiile arătate, s-a dispus, în mod greşit, suspendarea cauzei, părţile nefiind legal citate pentru termenul din 2 noiembrie 2007.
În consecinţă, nu poate opera excepţia perimării reglementată de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an.
În schimb, în cauză, operează excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor când există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de către instanţa de recurs.
Or, în speţă, reclamantul S.G. nu a formulat motive de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi cum nu există motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul S.G. împotriva deciziei nr. 99/A din 15 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi B.A. şi B.G. şi intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4199/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4179/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
