ICCJ. Decizia nr. 4183/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4183/2010
Dosar nr. 88/89/2009
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă, reclamanta G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Vaslui, anularea dispoziţiei nr. 869 din 19 decembrie 2008 emisă de acesta, prin care i s-a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului situat în Vaslui, compus din teren în suprafaţă de 683 mp şi construcţii în suprafaţă de 147,26 mp (din care 120,86 mp locuinţă şi 26,40 mp anexe), propunându-se acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru ¾ din imobil.
Prin sentinţa civilă nr. 353 din 24 martie 2009, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul solicitat a fost expropriat prin Decretul prezidenţial nr. 109 din 17 iunie 1986 de la proprietarii G.G., G.V., G.M., G.V. şi O.C.
După apariţia Legii nr. 10/2001 a formulat notificare pentru restituirea imobilului expropriat doar reclamanta G.G., astfel că, faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate se stabileşte în cote părţi ideale, potrivit dreptului comun.
Prin Decizia nr. 119 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanta G.G., a schimbat în tot sentinţa tribunalului, iar pe fond a admis contestaţia şi a modificat dispoziţia contestată în sensul că la art. 2 se va prevedea că se propun despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru întreg imobilul şi nu doar pentru ¾ din imobil.
În motivarea deciziei de apel s-a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că de cotele moştenitorilor care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 beneficiază ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite, care au formulat în termen cerere de restituire.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că iniţial a recunoscut dreptul reclamantei pentru întregul imobil, a fost nevoit să dispună acordarea de măsuri reparatorii doar pentru ¾ din imobil pentru că, în caz contrar, dosarul ar fi fost restituit a doua oară de Comisia locală Vaslui pentru analizarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La termenul din 2 iulie 2010, instanţa a invocat excepţia nulităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Dispoziţiile înscrise în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri, iar cele prevăzute de art. 3021 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod prescriu că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În speţă, deşi recurentul-pârât invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea acestuia nu rezultă în ce constă încălcarea sau aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel, motivarea referindu-se în realitate la alte considerente decât cele avute în vedere de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, ceea ce echivalează cu o nemotivare în înţelesul prevederilor art. 3021 C. proc. civ.
Prin motivul de recurs invocat, pârâtul nu precizează ce dispoziţii legale au fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, menţionând doar că nu a putut să dispună acordarea de măsuri reparatorii doar pentru ¾ din imobil pentru că, în caz contrar, dosarul ar fi fost restituit a doua oară de Comisia locală Vaslui pentru analizarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Ca atare, recursul declarat în cauză se constată nul în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 119 din 17 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4207/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4199/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
