ICCJ. Decizia nr. 4267/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4267/2010
Dosar nr. 2258/219/200.
Şedinţa publică din 7 septembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 283 din 05 mai 2009 Tribunalul Cluj a admis acţiunea reclamanţilor P.I. şi P.R.M. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Dej şi Comisia Locală Dej de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi, în consecinţă, a dispus obligarea pârâţilor în solidar să identifice şi să transmită în favoarea reclamanţilor dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren în intravilanul municipiului Dej, echivalentă valoric cu terenul în suprafaţă de 2000 mp înscris în C.F. 14773 Dej, în caz de refuz pârâţii fiind obligaţi la plata unei despăgubiri corespunzătoare valorii de circulaţie a terenului menţionat, de 1.437.500 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanţii sunt proprietari tabulari ai imobilului înscris în C.F. 14773 Dej, pe care l-au dobândit în temeiul sentinţei 1189/1997 a Judecătoriei Dej. Sentinţa a constatat dreptul de proprietate al numitului D.G., precum şi transferul acestui drept către reclamanţi. Probele administrate în cauză au condus la concluzia că din acest teren au fost ocupate două suprafeţe de 768 mp şi respectiv 287 mp prin construirea unor locuinţe, în baza autorizaţiilor de construire emise de Primarul municipiului Dej. Din terenul proprietatea reclamanţilor a rămas liberă o parcelă de 995 mp, cu front la stradă de 9,8 metri, improprie pentru construcţii. Prin expertiză s-a stabilit o valoare de circulaţie a terenului de 1.437.500 lei. In raport de dispoziţiile art. 998, art. 999 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., instanţa de fond a hotărât admiterea acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Comisia Locală Dej de aplicare a Legii 18/1991 solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.
In motivarea apelului a argumentat că în tot cursul procesului apelanta a identificat mai multe parcele de teren echivalente valoric cu terenul reclamanţilor, dar aceştia au refuzat ofertele. A criticat sentinţa şi din perspectiva stabilirii valorii terenului, valoare pe care a apreciat-o ca exagerată faţă de valoarea de circulaţie a terenurilor din zonă. A susţinut că reclamanţii au dat dovadă de rea credinţă, în sensul că deşi locuiesc la 200 metri de terenul în litigiu şi aveau cunoştinţă despre faptul edificării construcţiilor au stat în pasivitate. De asemenea, a susţinut că titlul de proprietate pe care l-a eliberat nu s-a suprapus peste numerele topografice deţinute de reclamanţi, iar greşeala s-a produs ca urmare a întocmirii documentaţiei cadastrale pentru înscrierea în cartea funciară a amplasamentului acestora.
Prin Decizia civilă nr. 287/A din 5 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis apelul, a schimbat sentinţa nr. 283 din 5 mai 2009 a Tribunalului Cluj, în sensul că a respins acţiunea şi a obligat intimaţii-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 8755, 8 lei.
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 998-999 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., afirmând ca pârâta Comisia Locală Dej ar fi ţinută să răspundă pe acest temei, întrucât după data de 15 iunie 1995 nu mai avea dreptul sa facă acte de punere în posesie ori să elibereze acte de proprietate cu privire la terenul din titlul de proprietate nr. 25894/1650 din 15 iunie 1995, care constituia deja proprietate privată, iar pârâtul Municipiul Dej ar fi ţinut să răspundă pentru fapta prepusului său, Comisia Locală Dej de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Analizând condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, precum şi ale răspunderii comitentului pentru fapta prepusului său, instanţa de apel a constatat că aceste condiţii nu sunt îndeplinite. Astfel, a reţinut că prejudiciul produs reclamanţilor prin faptul edificării unor construcţii de către terţe persoane pe terenul lor a fost generat de aceste persoane, iar nu prin conduita celor doi pârâţi. Pe de altă parte, a stabilit că ridurile de proprietate şi procesele-verbale de punere în posesie deţinute de reclamanţi şi de terţi se referă la terenuri diferite, cu vecinătăţi diferite. In acelaşi timp, nu a putut reţine nici culpa pârâtului Municipiul Dej în emiterea autorizaţiilor de construire, care au fost eliberate pentru alte numere top decât cele din cartea funciară care atestă dreptul de proprietate al reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii P.I. şi P.R.M., solicitând modificarea în tot a deciziei atacate, respingerea apelului pârâtei şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond. Au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul greşitei interpretări a dispoziţiilor art. 998-999 C. civ.
In motivarea recursului au argumentat că raportat la starea de fapt reţinută în speţă, respectiv la faptul ocupării terenului, generat de punerile în posesie efectuate de pârâta Comisia Locală Dej de aplicare a Legii nr. 18/1991, concluzia firească este aceea a reţinerii culpei acestei pârâte. Din simplul fapt că în actele de proprietate sunt trecute alte vecinătăţi nu se poate susţine că nu există suprapuneri între cele două terenuri, atâta timp cât expertiza efectuată în cauză constată contrariul. Stabilirea corespondenţei dintre realitatea faptică şi cea scriptică la punerea în posesie este obligaţia legală a Comisiei Locale de fond funciar Dej. Şi în ce priveşte eliberarea autorizaţiilor de construcţie există o culpă similară ca natură juridică din partea pârâtei. Din probele administrate în cauza rezultă şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptele culpabile ale pârâţilor.
Analizând recursul în limita criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-1 respinge pentru considerentele ce succed:
Pentru ca o obligaţie delictuală să ia naştere este necesar să existe o faptă ilicită, un prejudiciu, un raport de cauzalitate între fapta păgubitoare şi prejudiciu, precum şi culpa autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.
Prin urmare, analiza interpretării date de instanţa de apel dispoziţiilor art. 998-999 C. civ. trebuie să poarte asupra existenţei elementelor menţionate.
Expertiza efectuată în cauză de expert A.G. (filele 48-54 dosar fond) a identificat terenul proprietatea reclamanţilor ca fiind situat în municipiul Dej, fără număr, înscris în C.F. nr. 14773 Dej, cu număr topo 1944/1/5 pentru suprafaţa de 1271 mp şi număr topo 1944/1/3 pentru suprafaţa de 729 mp. Totodată, a concluzionat că o suprafaţă de 1005 mp a fost ocupată de două construcţii cu caracter definitiv, realizate din zidărie portantă de cărămidă cu beton armat, fundaţii din beton, şarpantă din lemn şi învelitoare din ţiglă, pe suprafeţe de 768 mp, respectiv 237 mp, iar terenul neocupat a devenit impropriu construcţiilor şi nu mai poate fi utilizat de reclamanţi.
Aşadar, în patrimoniul recurenţilor-reclamanţi s-a produs un prejudiciu constând în imposibilitatea exercitării dreptului de folosinţă asupra unei părţi a imobilului.
Pentru ca dreptul la reparaţie să ia naştere este necesar a fi stabilită o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, în sensul cauzării prejudiciului prin fapta culpabilă.
Recurenţii-reclamanţi au susţinut în mod constant că prejudiciul a fost produs de pârâta Comisia locală Dej de aplicare a Legii 18/1991, care a efectuat punerea în posesie a unor terţi pe terenul proprietatea lor, deşi anterior aceeaşi pârâtă pusese în posesie pe autorul D.G., de la care recurenţii au cumpărat imobilul în litigiu.
Verificând actele dosarului înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2000 mp (dezmembrat în două parcele de 1271 mp şi respectiv 729 mp, cu numerele top 1944/1/5 şi 1941/1/3) prin cumpărare de la D.G. Dreptul acestora a fost consfinţit de sentinţa civilă nr. 1189/97 din 14 mai 1997 a Judecătoriei Dej (filele 4-5 dosar fond).
In apel au fost depuse procesele-verbale de punere în posesie întocmite de Comisia locală Dej. Astfel, la fila 25 se află procesul-verbal nr. 25895/1650 din 27 martie 1995 referitor la punerea în posesie a numitului D.V.G., din care rezultă vecinătăţile terenului în suprafaţă de 0,49 mp, situat în tarlaua 50, parcela 8 şi anume: la nord - S.E., la est - str. C., la sud şi vest - teren IAS.
Constructorii pe terenul reclamanţilor, numiţii S.C. şi A.E., au dobândit terenul prin cumpărare de la vânzătorii D. care, la rândul lor, au cumpărat de la F.G. Procesul-verbal de punere în posesie a proprietarului iniţial - F.G. - aflat la fila 26 dosar apel, evidenţiază faptul că terenul acestuia se află în tarlaua 50, parcela 51, fiind compus din două porţiuni de câte 1500 mp fiecare, cu învecinările O.I., str. C., drum, respectiv drum, F.G., F.Z., R.M. şi T.A.
In raport de aceste înscrisuri, necontestate de recurenţii-reclamanţi, concluzia instanţei de apel în sensul că amplasamentul terenurilor din cele două titluri de proprietate, respectiv din cele două procese-verbale de punere în posesie este diferit, apare ca firească.
Pe cale de consecinţă, întocmind procese-verbale de punere în posesie asupra unor terenuri situate în tarlale diferite şi cu învecinări diferite, pârâta Comisia locală Dej de aplicare a Legii 18/1991 a acţionat într-o modalitate care exclude culpa.
Susţinerea recurenţilor-pârâţi în sensul existenţei culpei în aceste condiţii, ca urmare a faptului că expertiza topografică a constatat suprapuneri ale terenurilor, nu poate fi primită. Ocuparea de către terţi a unei suprafeţe totale de 1005 mp din terenul recurenţilor-reclamanţi a avut loc tară a se putea reţine săvârşirea vreunui fapt prejudiciabil de către intimata-pârâtă.
Or, absenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei, din care rezultă în mod necesar şi lipsa legăturii de cauzalitate cerută de dispoziţiile art. 998-999 C. civ. exclud antrenarea răspunderii civile delictuale a Comisiei locale Dej.
Pe de altă parte, nici critica referitoare la culpa pârâtului Municipiul Dej în eliberarea autorizaţiilor de construcţie nu poate fi primită.
Verificând autorizaţiile de construire eliberate constructorilor S. şi D., Înalta Curte constată că acestea au fost emise în vederea construirii unor locuinţe în parcelele cu număr top 1941/1/2 şi 1944/1/4 din C.F. 14775 Dej, respectiv 1944/1/6/6/1 şi 1941/1/4/6 din C.F. 15482 Dej, deci pentru alte numere topografice decât cele ce individualizează terenurile proprietatea recurenţilor-reclamanţi. Pe cale de consecinţă, nici în sarcina acestui pârât nu se poate reţine o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie, ca element al răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Susţinerea reclamanţilor că Municipiul Dej răspunde delictual pentru fapta prepusului său, Comisia locală Dej, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. necesită, în principiu şi analiza condiţiilor speciale prevăzute de lege referitoare la antrenarea răspunderii pentru fapta altuia.
Pe lângă condiţiile generale menţionate, un asemenea gen de răspundere are ca premisă existenţa raportului de prepuşenie între prepus şi comitent, urmat de săvârşirea faptei ilicite şi prejudiciabile de către prepus în cadrul funcţiilor încredinţate de comitent.
Or, absenţa faptei ilicite face de prisos cercetarea raportului de prepuşenie dintre cei doi pârâţi.
Pentru toate aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamanţilor, cu consecinţa menţinerii ca legală a deciziei curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.R.M. şi P.I. împotriva deciziei civile nr. 287/A din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4280/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4264/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
