ICCJ. Decizia nr. 4233/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4233/2010
Dosar nr. 946/95/2008
Şedinţa publică de la 8 iulie 2010
Asupra cauzei civile de faţă,
Prin acţiunea înregistrată la 3 septembrie 2007 reclamantul Ş.N. a chemat în judecată pe pârâta SC C.E. SA Turceni solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată aceasta la plata drepturilor de autor în suma de 184.337,81 lei, cu dobânda legală aferentă de la data introducerii acţiunii până la data plăţii, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă 205 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Gorj s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC C.E.T. SA şi s-a admis excepţia prescripţiei invocată de pârâtă pentru perioada 1 ianuarie 2003-3 septembrie 2003.
S-a admis în parte acţiunea, cu precizarea ulterioară, împotriva pârâtei SC C.E.T. SA, fiind obligată pârâta la 90.084 lei drepturi de autor aferente perioadei 3 septembrie 2004-31 decembrie 2005 ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie de la 1 septembrie 2008 până la data plătii efective.
S-au respins cererea privind acordarea dobânzilor legale şi cererile de chemare în garanţie formulate împotriva SC U.R. SA Tg. Jiu, prin lichidator judiciar SC S. SRL, SC I. SA, SC U. SA Rovinari prin lichidatori judiciar SC S. SRL Tg-Jiu, SC U.M.R. SA Rovinari.
Pârâta a fost obligată la 10.606,8 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 206 din 2 iulie 2009 a admis apelul declarat de reclamantul Ş.N. împotriva sentinţei civile nr. 205 din 29 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosar nr. 946/95/2008, în contradictoriu cu pârâta apelantă SC C.E.T. SA şi chemaţii în garanţie SC U.R. SA Tg. Jiu prin lichidator judiciar SC S. SRL Tg. Jiu, SC I.R.U.M. SA, SC U.M.R. SA Rovinari, SC U. SA Rovinari, prin lichidator judiciar SC S. SRL, reclamantului.
A schimbat în parte sentinţa civilă nr. 205 din 29 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosar nr. 946/95/2008, în sensul că a obligat pârâta SC C.E.T. SA către reclamant şi la plata sumelor reprezentând dobânda legală calculată la debitul de 90.084 lei, începând cu data introducerii acţiunii, 3 septembrie 2007, şi până la achitarea efectivă a debitului.
A fost obligată pârâta către reclamant şi la 17.606 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi onorariu expert.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a respins apelul declarat de pârâta SC C.E.T. S.A împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Din concluziile expertizei realizate în apel, susţinute cu adresele emise de pârâtă, a rezultat că în perioada 3 septembrie 2004 - 31 decembrie 2005, în carierele de lignit Jilţ Nord şi Jilţ Sud, aflate în administrai pârâtei, au funcţionat excavatoare cu rotor, acestea din urmă nemaifiind folosite în prezent. La aceste excavatoare s-au utilizat cupe cu rotor brevetate prin brevetul de invenţie din 2001, invenţie al cărei coautor este reclamantul. Dovada folosirii cupelor este dată de contractele din 17 februarie 2005 şi din 13 iunie 2005.
Expertul a arătat că pe parcursul exploatării societăţile producătoare au adus unele îmbunătăţiri tehnologice şi constructive legate de geometria, poziţionarea dinţilor pe suprafaţa cuţitului, dar ideea de bază a invenţiei nu a suferit nicio modificare, modificările nefiind de natură să creeze o personalitate distinctă a produsului, o dovadă în plus fiind şi faptul că nu a fost brevetată o nouă invenţie în materia respectivă.
Luând ca punct de pornire analiza efectuată de C.N.L.O. în C.T.E. şi Consiliul de Administraţie, expertul a concluzionat că obiectul invenţiei a adus unităţii pârâte eficienţă economică, ceilalţi coautori ai invenţiei încasând drepturile băneşti cuvenite.
Instanţa a constatat că argumentele aduse de expertul numit în apel pentru susţinerea punctului său de vedere concordă cu concluziile expertului tehnic numit la prima instanţă, concluziile ambelor lucrări fiind în sensul că în perioada de referinţă la unităţi din subordinea pârâtei s-au folosit cupe de excavator care prezintă caracteristicile tehnice ce au făcut obiectul invenţiei reclamantului. Unele utilaje au folosit cupe la care s-au adus modificări la unghiul de poziţionare a dinţilor, dar acestea nu constituie o nouă invenţie şi nu califică structural ideea de bază, astfel că eficienţa economică este determinată de utilajul inventat de reclamant.
S-a apreciat că în mod corect Tribunalul Gorj a constatat că unitatea pârâtă nu a efectuat plata drepturilor de autor pentru reclamant ca urmare a folosirii invenţiei al cărei coautor este, această unitate fiind succesorul în drepturi al C.N.L.O. Tg.Jiu, Compania Naţională fiind desfiinţată în baza H.G. nr. 103 din 29 ianuarie 2004, iar în baza dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din actul normativ s-a înfiinţat SC C.E.R. SA, alături de SC C.E.T. SA şi SC C.E.C. SA prin organizarea SC P.E.E.T.T. SA şi a C.N.L.O. SA Tg.Jiu.
De asemenea, dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ arată că societăţile comerciale nou înfiinţate vor prelua toate drepturile şi-şi vor asuma toate obligaţiile aferente societăţilor comerciale care au dispărut ca efect al organizării, precum şi ale minelor, carierelor şi exploatărilor miniere divizate în cadrul C.N.L.O. SA Tg.Jiu şi integrate în entităţile nou create, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile ce decurg din raporturile juridice ale acestora cu terţii, inclusiv în litigiile în curs.
Pârâta s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile autoarei sale, preluând astfel şi obligaţiile decurgând din contractul de cesiune din 19 mai 1999, încheiat între C.N.L.O. SA Tg.Jiu şi autorii invenţiei „Cupa pentru excavator cu cupe" (I.G., P.I. şi Ş.N.).
Cele două rapoarte de expertiză tehnică întocmite în cauza de faţă au stabilit că invenţia brevetată de către reclamant a fost folosită în cadrul procesului de producţie de către E.M. Jilţ, subunitate ce face parte din cadrul pârâtei SC C.E.T. SA.
Prin sentinţa civilă 557 din 11 octombrie 2006 a Tribunalului Gorj, irevocabilă potrivit Deciziei 1984 din 25 martie 2008 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 4681/95/2006 s-a stabilit că pârâta datorează coautorului P.I. suma de 14 337,81 lei pentru folosirea invenţiei în perioada 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2005. Cum hotărârile judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat, care nu poate fi ignorată nici chiar în procesul dintre alte părţi, instanţa trebuie sa aibă în vedere şi concluziile hotărârilor ce privesc persoanele aflate în aceeaşi situaţie cu reclamantul.
Sunt nefondate şi criticile privind soluţionarea cererilor de chemare garanţie, deoarece prima instanţă a reţinut corect că unităţile cu care pârâta are încheiate contracte de furnizare nu folosesc efectiv invenţia şi nu obţin eficienţă economică din exploatarea acesteia, ci produc utilaje folosite în procesul producţie de pârâtă.
Toate aceste argumente duc la concluzia că apelul pârâtei se impune a fi respins, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică sub aspectul obligării pârâtei la plata debitului.
Sunt întemeiate criticile aduse de reclamant sentinţei, o parte din acestea regăsindu-se în motivele de apel ale pârâtei.
Astfel, potrivit principiului nominalismului monetar, creditorul este îndreptăţit să primească de la debitorul său suma exactă de bani pe care acesta din urmă o datora. In condiţiile inflaţiei, actualizarea sumei datorate în raport de coeficientul de devalorizare a monedei naţionale reprezintă aducerea debitului iniţial la valoarea actuală a monedei, iar nu acordarea unor daune interese. Aceste daune se regăsesc în aplicarea dobânzii legale, potrivit art. 1088 C. civ., întrucât pentru neexecutarea obligaţiei de plată debitorul datorează daune căror cuantum este stabilit legal la dobândă, aceasta fiind datorată indiferent de culpa în executare.
Tribunalul a dispus corect reactualizarea debitului începând cu data când el a fost constatat, adică data efectuării expertizei, însă în mod greşit nu a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 1088 C. civ., stabilind obligaţia de plată a dobânzii legale de la data punerii în întârziere, care este data introducerii acţiunii.
Constatând că aceste dispoziţii au fost greşit aplicate, s-a admis apelul reclamantului s-a schimbat în parte sentinţa, în sensul că pârâta a fost obligată către reclamant şi la plata dobânzii legale datorate pentru suma stabilită de tribunal, începând cu data de 3 septembrie 2007 şi până la plata efectivă.
S-a apreciat a fi fondată şi critica vizând reducerea onorariului de avocat.
Deşi art. 275 C. proc. civ. dă posibilitatea instanţei să reducă onorariul de avocat, onorariul de 14 000 lei încasat de avocatul reclamantului este justificat faţă de complexitatea cauzei, de durata în timp şi de faptul că, aşa cum a rezultat din delegaţia depusă în primul dosar, angajamentul s-a făcut pentru toate fazele procesuale, în apel nemaifiind încasat un alt onorariu. Deplasarea avocatului s-a făcut în apel la o instanţă din altă localitate, pentru mai multe termene de judecată, iar reprezentarea a presupus şi formularea de cereri, întâmpinări, concluzii, astfel că nu se mai impune reducerea onorariului avocat.
Astfel, s-a schimbat sentinţa şi în sensul că pârâta a fost obligată către reclamant la plata sumei de 17 606 lei cheltuieli de judecată, în care se include integral onorariul de avocat de 14 000 lei.
S-au menţinut totodată restul dispoziţiilor sentinţei.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâta SC C.E.T. SA, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
a) S-au respins în mod greşit excepţiile invocate în şedinţa din 18 iunie 2009 referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei - recurente, precum şi lipsa contractului valabil încheiat între părţi pentru utilizarea unei invenţii.
Brevetul nemaifiind protejat de lege, prin nerespectarea termenelor de plată a taxelor de menţinere în vigoare a acestuia, nici contractul din 1994 nu îşi mai produce efectele, nu mai este valabil. Data publicării efective a decăderii reprezintă momentul în care terţii iau cunoştinţă de aceasta, pe când obligaţia de achitare a taxelor de menţinere în vigoare este una legală şi se efectuează anual.
b) S-a făcut o apreciere greşită a situaţiei de fapt şi de drept.
Instanţa nu s-a pronunţat asupra unei apărări privind identitatea celor două cupe atunci când s-au respins obiecţiunile la raportul de expertiză efectuat în apel, prin care arătau că modelul de cupă folosit de pârâtă prezintă modificări funcţionale şi constructive. Termenul şi răspunsul la obiecţiunile expertizei au fost eludate de expert P.D. şi nu au fost luate în discuţie nici de către instanţa de apel.
Nu are relevanţă susţinerea instanţei în sensul că prin modificările aduse nu s-a creat o nouă invenţie, neavând importanţă nici dacă a fost emis sau nu un brevet; dimpotrivă, instanţa trebuia să dea eficienţă juridică situaţiei prezentate de pârâtă şi susţinută parţial de expert, urmând să constate că nu există identitate între cele două cupe, respingând astfel cererea.
c) Şi soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtă este total nemotivată şi greşit justificată; s-a reţinut că aceste societăţi nu folosesc cupa ci o produc, deşi prin cererea de chemare în garanţie s-au cerut despăgubiri în temeiul contractului de furnizare a cupelor către SC C.E.T. SA
d) Nu se pot acorda atât dobânda cât şi actualizarea sumei cu indicele de inflaţie, deoarece această măsură nu este legală, potrivit principiilor de drept şi practicii judiciare recente.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
a) La termenul din data de 18 mai 2009, în faţa instanţei de apel, pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale active şi pasive, cu motivarea că nu produce efecte contractul dintre părţi în condiţiile în care brevetul este decăzut de la data de 12 iunie 1999, prin neplata taxelor de menţinere în vigoare a acestuia.
Instanţa de apel a primit critica formulată vizând nevalabilitatea contractului, sub forma unei excepţii de ordine publică, ignorând faptul că aspectul invocat vizează de fapt o chestiune de fond, respectiv de temeinicie a acţiunii.
Aceasta întrucât, deşi îmbrăcată sub forma unei excepţii de ordine publică, cererea viza analizarea valabilităţii unui contract invocat drept temei al acţiunii, pentru care este inadmisibilă formularea pentru prima dată în faţa instanţei de apel, în conformitate cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
b) Aprecierea greşită a situaţiei de fapt, imputată de către pârâtă, nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Instanţa de apel s-a pronunţat asupra apărării vizând lipsa de identitate dintre cupa folosită şi cea brevetată; a reţinut, cu referire la probele administrate, că s-au folosit cupe care prezintă caracteristicile tehnice ce au format obiectul invenţiei reclamantului, iar unora dintre acestea li s-au adus modificări la unghiul de poziţionare a dinţilor, fără ca astfel să constituie o nouă invenţie, precum şi că nu s-a modificat structural ideea de bază, astfel că eficienţa economică este determinată de utilajul inventat de reclamant.
În ceea ce priveşte termenul de efectuare a expertizei de către expert, se constată că în faţa instanţei de apel nu s-a invocat acest aspect, iar cererea de amânare formulată de expert a fost justificată tocmai pe faptul că pârâta - recurentă nu a lucrat două săptămâni, datele de analizat fiind deosebit de complexe; părţii i se putea produce o vătămare, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în ipoteza în care i s-ar fi încălcat dreptul de a lua cunoştinţă de raportul de expertiză. Or, partea a şi formulat obiecţiuni la acest raport.
Modul în care expertul a răspuns la obiecţiunile făcute, apreciat de instanţa de apel, nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs, necircumscriindu-se dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. Astfel, instanţa de apel a reţinut că în ceea ce priveşte folosirea cupelor conforme sau modificate, expertul a răspuns şi şi-a motivat punctul de vedere.
În mod corect a reţinut instanţa de apel, faţă de situaţia de fapt reţinută, că modificările cupelor brevetate, astfel cum au fost constatate, nu înlătură răspunderea pârâtei, atât timp cât eficienţa economică a acestora este determinată de utilajul inventat de reclamant.
Aceasta deoarece dacă prin aplicarea unor procedee tehnologice chiar şi cunoscute se obţine un efect tehnic nou, înseamnă că, în aplicarea propusă construcţia sau procedeul tehnologic îndeplineşte o funcţie nouă şi, drept urmare, acestea sunt noi pentru stadiul cunoscut al tehnicii.
Efectul tehnic nou este, prin urmare, criteriul cu ajutorul căruia se stabileşte dacă soluţia propusă îndeplineşte sau nu condiţia de noutate cerută de lege iar un efect tehnic superior celui cunoscut constituie un efect tehnic nou.
În schimb, dacă este vorba numai de modificarea unei construcţii, fără ca această modificare să produsă un efect tehnic nou, nu se poate susţine existenţa unei noi construcţii.
c) În ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererilor de chemare în garanţie, instanţa de apel a reţinut că unităţile cu care pârâta are încheiate contracte de furnizare produc utilajele folosite în procesul de producţie de pârâtă.
Producerea utilajelor folosite în procesul de producţie de către pârâtă prezintă importanţă în soluţionarea cererii de chemare în garanţie atât timp cât s-a apreciat că modificările aduse la unele cupe în ceea ce priveşte unghiul de poziţionare a dinţilor nu constituie o nouă invenţie şi nu modifică structural ideea de bază - eficienţa economică fiind determinată de utilajul inventat de reclamant.
În aceste condiţii, cu complinirea motivării deciziei de apel, se constată că s-a făcut o corectă soluţionare şi a cererilor de chemare în garanţie.
d) În ceea ce priveşte cumulul dobânzii legale cu actualizarea cu indicele de inflaţie, pârâta - recurentă a făcut trimitere, generică, la principiile de drept şi practică judiciară recentă. Critica nu va fi analizată de Curte, întrucât nu respectă cerinţele art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. - nu s-au arătat motivele de nelegalitate nici prin cererea de recurs şi nici printr-un memoriu separat.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC C.E.T. SA împotriva Deciziei nr. 206 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4231/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4257/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
