ICCJ. Decizia nr. 442/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 442/2010
Dosar nr. 6229/3/2007
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4945 din 6 iunie 2000 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul S.A. a chemat în judecată pe pârâtele SC F. SA şi SC S. SA, solicitând ca, în baza probelor ce se vor administra şi prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor să-i lase în deplină proprietate şi posesie bunurile imobile situare în Bucureşti, sector 5, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că este proprietar al imobilelor situate în Bucureşti, compuse din teren în suprafaţă de 5341 mp şi mai multe corpuri de casă, că bunurile au fost preluate abuziv, neexistând un titlu legal de trecere în proprietatea statului şi că în prezent sunt deţinute cu rea credinţă de părţile sus menţionate, care refuză să le restituie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ., art. 492 şi urm. C. civ., art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, art. 135 alin. (1) şi (6) Constituţie, art. 1 al Primului Protocol Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
După un prim ciclu procesual, în rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1524 din 7 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC F. SA.
A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu SC F. SA, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A admis acţiunea aşa cum a fost precizată, formulată de reclamanţii S.A., S.G. şi S.S.A.I. în contradictoriu cu SC Q.A.B. SRL.
A constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 5.
A obligat pe pârâta SC Q.A.B. SRL să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor imobilul situat în Bucureşti, sector 5, compus din teren în suprafaţă de 5341 mp aşa cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert A.V. în dosarul nr. 3489/2001 al Curţii de Apel Bucureşti, pe care l-a omologat.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta SC Q.A.B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1524 din 7 decembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 933 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, următoarele:
Calitatea procesuală activă a reclamanţilor a fost stabilită irevocabil prin Decizia civilă nr. 1985 din 8 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a stabilit că autorul reclamanţilor are titlu valabil asupra imobilului în litigiu.
Imobilul revendicat a fost preluat de către stat ca efect al Decretului nr. 92/1950, figurând la poziţia nr. 6847 din anexa la acest decret, iar titlul statului nu este valabil, actul normativ de preluare încălcând dispoziţiile Constituţiei României din 1948.
Având în vedere că titlul pârâtei SC Q.A.B. SRL este un titlu intabulat ulterior titlului reclamanţilor, că bunul a fost preluat de către acesta de la un neproprietar şi fără titlu oneros, preferabil este titlul reclamanţilor ce deţin proprietatea bunului prin dobândirea acestuia de la un adevărat proprietar, cu titlu oneros şi a fost intabulat în Cartea Funciară anterior titlului pârâtei SC Q.A.B. SRL.
În mod corect prima instanţă a avut în vedere doar suprafaţa de teren revendicată şi nu a dispus restituirea bunurilor imobile construcţii aflate pe teren, deoarece corpurile de casă solicitate prin cererea de chemare în judecată nu au fost identificate, iar din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că pe acest teren nu se identificată nicio construcţie.
Împotriva deciziei nr. 933 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta SC Q.A.B. SRL invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi formulând, în esenţă, următoarele critici:
Este profund greşită motivarea instanţei de apel conform căreia buna credinţă a dobânditorilor invocată de pârâtă, nu ar putea opera, deoarece titlul statului nu era un titlu valabil, iar SC F. SA a dobândit imobilul de la stat în mod neoneros. În cauză reclamanţii nu au făcut nicio dovadă cu privire la reaua credinţă a celor două pârâte.
În condiţiile în care SC S. SA, înfiinţată 1991 (actualmente SC Q.A.B. SRL) a obţinut de la SC F. SA iniţial, dreptul de folosinţă asupra terenului, iar, ulterior, dreptul de proprietate asupra acestuia cu respectarea strictă a prevederilor legale de la momentul încheierii actelor, subdobânditor de bună credinţă.
În considerentele deciziei recurate, instanţa de apel nu face nicio distincţie între titlul deţinut de SC Q.A.B. SRL, actuala proprietară şi titlurile SC F. SA şi SC S. SA.
Decizia atacată nu a ţinut cont de faptul că intimaţii-reclamanţii au urmat şi calea deschisă de Legea nr. 10/2001, astfel cum rezultă din notificarea adresată, prin executor judecătoresc, Primăriei municipiului Bucureşti şi depusă la dosarul nr. 2208/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, astfel că în această cauză era legală şi pe deplin justificată aplicarea principiului specialia generalibus derogant.
Recursul este nefondat în sensul considerentelor ce succed:
În mod corect, s-a reţinut de către instanţa de apel împrejurarea potrivit căreia calitatea procesuală activă a reclamanţilor a fost stabilită irevocabil prin Decizia civilă nr. 1985 din 8 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, decizie prin care s-a reţinut că autorul reclamanţilor are titlu valabil asupra imobilului în litigiu.
Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, imobilul revendicat a fost preluat de către stat ca efect al Decretului nr. 92/1950, iar dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 republicată calificată drept abuzive preluările de imobile în temeiul Decretului nr. 92/1950, acest act normativ de preluare încălcând dispoziţiile Constituţiei României din 1948.
Se constată că, în speţă, în mod corect au reţinut instanţele că titlul statului nu este valabil, iar imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu. Fiind vorba de o preluare abuzivă, statul nu putea să înstrăineze imobilul ulterior, în mod valabil, către subdobânditori. În aceste condiţii titlul de proprietate al reclamanţilor este mai bine caracterizat decât cel al pârâtei, care a dobândit bunul de la un non dominus, iar buna credinţă a dobânditorilor (invocată de către pârât) nu le conferă acestora preferabilitate în cadrul unei acţiuni în revendicare formulată de adevăraţii proprietari. Astfel fiind, se constată că, în mod corect a reţinut instanţa de apel că buna-credinţă în prezenta cauză nu poate opera deoarece titlul statului nu era un titlu valabil, dobândirea bunului făcându-se de către SC F. SA acţionar în cadrul SC S. SA, al cărui patrimoniu, ca urmare a unei fuziuni prin absorbţie a revenit SC Q.A.B. SRL fără titlu oneros, iar pârâta din prezenta cauză, SC Q.A.B. SRL, avea cunoştinţă de faptul că Decretul nr. 92/1950 încălca dispoziţiile constituţionale ale Constituţiei României de la 12948 şi că a dobândit bunul de la un neproprietar. Totodată se reţine că Decizia instanţei de apel cuprinde considerentele pentru care s-a acordat eficacitate titlului dobândit de reclamanţi, astfel că nu se justifică susţinerile recurente-pârâte potrivit cărora instanţa de apel nu face nicio distincţie între titlul deţinut de SC Q.A.B. SRL şi titlurile SC F. SA şi SC S. SA.
De asemenea, se constată a fi nefondată şi critica recurentei-pârâte privind neaplicarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 6 septembrie 2000, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ.
Instanţa de apel, în cadrul contractului de legalitate cu care a fost investită prin declararea apelului şi-a îndeplinit obligaţia de a verifica hotărârea pronunţată de prima instanţă sub aspectul admisibilităţii cererii formulate de reclamanţi, întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.
Art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică în sarcina instanţei obligaţii de a efectua o examinare efectivă a cererilor, a mijloacelor de apărare şi a argumentelor părţilor în asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil.
Decizia instanţei de apel este pronunţată cu respectarea acestor dispoziţii, precum şi a principiului disponibilităţii, rezultat din prevederile art. 298 raportat la art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte constată neincidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC Q.A.B. SRL împotriva deciziei nr. 933 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4419/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4278/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
