ICCJ. Decizia nr. 4447/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4447/2010
Dosar nr. 43558/1/2004
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1182 din 4 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, în dosarul nr. 6619/2003 s-a respins plângerea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, formulată de petentul M.C.M. împotriva hotărârii nr. 10241 din 28 iulie 2003 emisă de Prefectura Mehedinţi, hotărâre prin care i s-a refuzat restituirea în natură sau plata de despăgubiri privind un locomobil şi o batoză de treierat ce au aparţinut numitului M.M., şi care au fost preluate abuziv în anul 1952, odată cu pământul proprietatea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că plângerea formulată de petiţionarul M.C.M. este inadmisibilă, fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, întrucât a fost formulată în nume propriu, cu depăşirea limitelor procurii generale date de autorul său, M.M.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel M.C.M., în calitate de procurator al bunicului său, M.M., arătând că s-a făcut dovada confiscării abuzive a bunurilor obiect al notificării, nu se cunoaşte care a fost soarta acestora, respectiv, dacă au fost distruse, casate sau înlocuite, iar Prefectura Mehedinţi a tergiversat soluţionarea cauzei inclusiv după apariţia Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Numita S.P. a formulat întâmpinare, arătând că are calitate procesuală activă, ca unică moştenitoare a defunctului M.M., decedat la 19 mai 2002, şi că, la rândul său, îl împuterniceşte pe M.C.M., fiul său şi nepotul decedatului, să o reprezinte, depunând în acest sens la dosarul cauzei procura autentificată sub nr. 847 din 26 februarie 2004 de BNP I.Ş. şi certificatul de moştenitor nr. 25/26 februarie 2004.
Prin Decizia civilă nr. 615 din 25 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în dosarul nr. 586/civ/2003, s-a admis apelul, s-a anulat sentinţa atacată şi s-a reţinut cauza spre rejudecare.
Prin Decizia civilă nr. 2344 din 08 iulie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în dosarul nr. 3348/Civ./2004, s-a respins acţiunea formulată de contestatorul M.M., prin reprezentantul său M.C.M. şi continuată de succesoarea S.P., reţinându-se că în cauză nu s-a făcut dovada că bunurile au fost preluate odată cu imobilul teren şi nici dovada preluării abuzive a acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.P., solicitând admiterea acestuia în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă astfel cum a fost formulată.
Pe parcursul soluţionării recursului a intervenit decesul reclamantei S.P., motiv pentru care judecata pricinii a fost suspendată în temeiul art. 243 alin. (1) pct. l C. proc. civ. prin încheierea din 7 iunie 2006.
La data de 10 ianuarie 2007, mandatarul reclamantei, numitul M.C.M., a formulat cerere de repunere pe rol şi introducerea în cauză a fratelui său, M.L.
Prin încheierea de şedinţă din 7 martie 2007 s-a acordat termen în vederea depunerii certificatului de moştenitor de pe urma defunctei S.P., iar prin încheierea de şedinţă din 2 mai 2007 judecarea pricinii a fost suspendată în temeiul art. 1551 C. proc. civ., pentru nedepunerea actelor solicitate de către instanţă.
Prin cererea formulată la data de 11 mai 2007, numitul M.C.M. a solicitat din nou repunerea pe rol a cauzei, iar prin încheierea de şedinţă din 19 martie 2008 s-a dispus menţinerea măsurii suspendării judecării recursului conform art. 1551 C. proc. civ.
La data de 4 mai 2010 cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării recursului.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul reclamantei a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 22 noiembrie 2004, judecata acestuia fiind suspendată iniţial la data de 7 iunie 2006, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar apoi suspendată succesiv, în temeiul art. 1551 C. proc. civ. la data de 2 mai 2007, iar apoi la 19 martie 2008, dată de la care nici una din părţi nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., părţile fiind legal citate pentru termenul din 15 septembrie 2010.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an".
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
In speţă, de la data când a intervenit ultima suspendare, respectiv, 19 martie 2008, şi până la data repunerii pe rol din oficiu, şi anume, 4 mai 2010, nici una din părţi nu a întrerupt cursul judecăţii, lăsând în nelucrare recursul.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.P. împotriva deciziei nr. 2344 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4455/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4425/2010. Civil → |
|---|
