ICCJ. Decizia nr. 4445/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4445/2010
Dosar nr. 38379/1/2004
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 163 din 11 februarie 2004, Tribunalul Harghita, secţia civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul T.I., prin mandatar T.E., în contradictoriu cu Primăria Corund.
A dispus restituirea în natură a imobilului situat în comuna Corund nr. 866, înscris în CF 1301 Corund, nr. top. 130/1 şi 130/2.
A respins cererea reclamantului privind restituirea inventarului conform listei de inventariere din decembrie 1959 sau acordarea de despăgubiri.
A respins cererea reclamantului privind obligarea Primăriei Corund la plata sumei de 200.000.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru folosirea imobilului moară în perioada 1959 - 1986.
A obligat Primăria Corund la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că imobilul ce a aparţinut foştilor proprietari tabulari T.I. şi T.B. a fost preluat abuziv de Statul Român, iar restituirea în natură este posibilă, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte utilajele şi instalaţiile, tribunalul a reţinut că reclamantul nu a dovedit că a avut astfel de bunuri în proprietate şi că ele există şi în prezent.
A mai reţinut tribunalul, că suma solicitată pentru lipsa de folosinţă a morii nu poate fi acordată, deoarece, prin cererea de chemare în judecată, nu s-a indicat temeiul juridic al solicitării, iar măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 sunt strict reglementate.
Prin Decizia nr. 394/A din 28 mai 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut că utilajele solicitate nu sunt bunuri imobile prin destinaţie, iar reclamantul nu a făcut dovada că aceste bunuri au fost proprietatea sa şi că ele existau la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reclamantul a arătat că a făcut dovada faptului că a avut în proprietate nu doar moara, ci şi instalaţiile acesteia, care au existat după anul 1990, dar au început să dispară după ce a formulat notificare.
Recursul declarat este perimat, pentru următoarele considerente:
La data de 12 aprilie 2006, conform art. 1551 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului, având în vedere că mandatarul recurentului-reclamant nu a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă în sarcina sa la un termen anterior, de a depune copia certificatului de deces al părţii pe care o reprezintă şi copia certificatului de moştenitor.
La data de 4 mai 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În cauza de faţă, judecata recursului a fost suspendată, aşa cum s-a arătat, la data de 12 aprilie 2006.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an, timp în care nu s-a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării recursului după ce s-a dispus suspendarea şi observând şi faptul că nu a operat niciunul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamantul T.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul T.I. împotriva Deciziei civile nr. 394/A din 28 mai 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4/2010. Civil. Divorţ. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4444/2010. Civil. Ieşire din indiviziune.... → |
|---|
