ICCJ. Decizia nr. 4480/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4480/2010
Dosar nr. 24937/3/2008
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
La data de 12 aprilie 2008, reclamantul D.I. a chemat în judecat Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, pârâta să fie obligată la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 433 mp, situat în Bucureşti, sector 1, sau la restituirea unui alt teren în echivalent iar în subsidiar despăgubiri.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că terenul a aparţinut părinţilor săi, D.M. şi G., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat şi transcris sub nr. 3073 din 06 septembrie 1951 pe care au edificat o construcţie din cărămidă, care a fost apoi preluat de stat, imobilul intrând într-o zonă de sistematizare a oraşului.
S-a depus notificare la Primăria Municipiului Bucureşti, în temeiul Legii nr. 10/2001 care a rămas fără răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 7183 din 29 mai 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cauza a fost declinată spre soluţionare instanţei competente, Tribunalul Bucureşti, unde a primit numărul de dosar 24937/3/2008.
S-au administrat probele cu înscrisuri, ataşându-se dosarul administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 807 din 27 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 24937/3/2008, s-a admis în parte acţiunea şi s-a constatat că reclamantul D.I. este persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul care a fost situat în Bucureşti, sector 4, compus din teren în suprafaţă de 433 mp.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut că părinţii reclamantului deţineau dreptul de proprietate asupra terenului de 433 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 03 septembrie 1951, de la vânzătoarea R.P., iar potrivit notei de reconstituire nr. 18250 din 02 februarie 2008 întocmită de Primăria Municipiului Bucureşti - Direcţia Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală - Serviciul Cadastru, imobilul a fost identificat în şos. O. nr. 138, fiind afectat de elemente de sistematizare, respectiv un bloc de locuinţe, spaţiu verde aferent blocului, trotuar pietonal.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel Primăria Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivarea apelului, s-a arătat că în mod greşit s-a admis acţiunea în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 coroborat cu art. 22 din Legea nr. 10/2001, este un termen de recomandare, de soluţionare a notificării, depăşirea lui putând fi sancţionată, eventual cu despăgubiri, or, în speţă, nu s-a dovedit existenţa unui prejudiciu.
Soluţionarea notificării trebuia să aibă loc numai după depunerea tuturor actelor doveditoare ale dreptului de proprietate şi calităţii de moştenitor.
S-a solicitat admiterea apelului şi respingerea acţiunii ca nefondată. La solicitarea Curţii, SC A.V.L. Berceni SA a comunicat cu adresă la dosar (fila 11) că pentru terenul în cauză s-au acordat despăgubiri de 1083 lei la data de 05 ianuarie 1982, iar evaluarea se stabilea în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 467 din 28 decembrie 1979 (2,50 lei/mp).
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 679A din 14 decembrie 2009 a respins apelul ca nefondat.
În considerente s-a reţinut că criticile privind greşita admitere a acţiunii, întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este de recomandare, că numai după depunerea tuturor actelor privind dovedirea calităţii de moştenitor şi a dreptului de proprietate, se impunea soluţionarea notificării, nu pot fi primite în condiţiile în care, acestea nu sunt veritabile critici vizând netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei, ele constituind mai mult simple justificări privind nesoluţionarea notificării.
Notificarea a avut loc în 2001, care nu a primit o soluţionare într-un timp rezonabil, astfel că, în 2008, reclamantul s-a adresat instanţei de judecată, obţinând o soluţie de fond a notificării, cu respectarea deciziei nr. 22/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în recursul în interesul legii.
Se mai constată şi faptul că reclamantul, dimpotrivă, depusese toate actele de proprietate pentru imobil şi dovada calităţii sale de moştenitor în dosarul administrativ de notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte.
- Termenul de 60 zile, pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire poartă două date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
Reclamantul nu a depus odată cu notificarea şi actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi drept urmare termenul de soluţionare a notificării va începe să curgă de la data depunerii acestor acte.
- În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care s-a dispus măsuri reparatorii prin echivalent, pentru terenul situat în sos. O. nr. 138, în favoarea reclamanţilor, se susţine că acesta din urmă avea obligaţia să depună dovezi prin care să ateste că nu s-au încasat despăgubiri la momentul preluării în proprietatea statului a terenului în dispută.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce succed.
Criticile ce vizează termenul de 60 zile pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra notificării, care în opinia recurentei, are două date de referinţă, (data depunerii notificării şi data depunerii actelor), nu vor fi primite, având în vedere că în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare a imobilului preluat în mod abuziv de stat are obligaţia de a răspunde la notificarea ce i s-a transmis de persoana îndreptăţită în termen de 60 de zile.
Modalitatea de răspuns la notificare, cât şi termenul în care trebuie să aibă loc, sunt imperative, iar nu cu caracter de recomandare, pentru că altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor.
Aşadar, opinia contrară a recurentei, prin care susţine că termenul de 60 de zile are două date de referinţă, este nelegală şi în afara dispoziţiilor imperative ale art. 23 din Legea nr. 10/2001, mai sus enunţate.
Referitor la depunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate şi ale calităţii de moştenitor, contrar celor susţinute prin motivele de recurs, trebuie arătat că, termenul de depunere a actelor doveditoare, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu este unul de decădere, iar principiul realizării dreptului prevalează în raport de cel al respectării procedurii.
Criticile recurentei ce privesc obligaţia reclamantului să depună dovezi care să confirme că, nu s-au încasat despăgubiri la momentul preluării în proprietate statului a terenului, au fost invocate pentru prima dată în calea de atac a recursului şi drept urmare nu pot face obiectul controlului judiciar.
În consecinţă, hotărârea recurată este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale şi nefiind, în cauză pendinte, incidente dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 679/A din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 4481/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4478/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
