ICCJ. Decizia nr. 4483/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4483/2010
Dosar nr. 1213/1/2010
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 11 august 2004, reclamantul R.J. a solicitat obligarea Primăriei Municipiului Suceava la restituirea imobilelor, construcţie şi teren, aparţinând C.F. nr. 1166 şi 949, respectiv a parcelelor nr. 588/1, 588/5 şi 588/2, care au constituit proprietatea bunicilor paterni, R.L. şi R.M., fiind preluate abuziv de stat.
Deşi notificată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, pârâta nu i-a răspuns.
Prin sentinţa civilă nr. 139 din 1 martie 2005, Tribunalul Suceava a respins acţiunea ca inadmisibilă, cu motivarea că demersul reclamantului în justiţie este prematur în lipsa unei dispoziţii emisă de unitatea notificată.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Suceava prin Decizia civilă nr. 931 din 4 octombrie 2005, în baza aceloraşi considerente.
Prin Decizia civilă nr. 3133 din 24 martie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamant şi a desfiinţat ambele hotărâri pronunţate în cauză, trimiţând cauza primei instanţe pentru rejudecarea în fond.
Reinvestit astfel, Tribunalul Suceava prin sentinţa civilă nr. 122 din 24 ianuarie 2007 a admis în parte acţiunea şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă (demolat), situat în municipiul Suceava, nr. 1042, identic cu p.c. 588/1 din C.F. 1166 a comunei cadastrale Suceava, şi teren, identic cu p.f. nr. 588/5, 588/1 din C.F. nr. 1166 şi nr. 588/2 din C.F. nr. 949 a comunei cadastrale Suceava. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de 987 lei.
Prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilelor în litigiu, cât şi dovada calităţii sale de moştenitor al acestora, că imobilele au fost preluate de stat în temeiul deciziei nr. 223/1974 combinate cu dispoziţiile Decretului nr. 409/1955, ale Legii nr. 59/1974 şi ale H.C.M. nr. 1676/1959, cum rezultă din Decizia nr. 309 din 25 iunie 1979, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent, ce urmează a fi stabilite conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Sentinţa a fost criticată în apel de ambele părţi din proces.
Prin Decizia civilă nr. 115 din 09 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiului Suceava prin Primar, a admis apelul reclamantului R.J., a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 122 din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, în sensul că a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv de Statul Român, respectiv pentru imobilul casă, în suprafaţă de 188 mp, demolat, situat în municipiul Suceava nr. 1042, identic cu parcela de clădire nr. 388/1 din C.F. nr. 1166 a comunei cadastrale Suceava, şi pentru imobilele terenuri, în suprafaţă de 357 mp, identice cu parcelele funciare nr. 588/1, 588/5 din C.F. nr.1166 şi parcela 588/2 din C.F. nr. 949 ambele ale comunei cadastrale Suceava, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 1331,10 lei cheltuieli de judecată de la prima instanţă (în loc de 987 lei) şi suma de 7831 lei cheltuieli de judecată din apel.
Concluziile raportului de expertiză efectuat în apel de expert T.P., au evidenţiat că suprafaţa revendicată de reclamant este amplasamentul parcelei nr.588/1, 588/2 şi 588/5 în suprafaţă totală de 357 mp compuşi din 141 mp şi 216 mp (ocupată de Parcul Trandafirilor), suprafaţă pe care se găsesc amplasate o parte din carosabil, trotuare, parc, fiind traversate de reţele de gaz, electrică şi apă.
Faţă de aceste constatări, reclamantul a fost de acord că terenul nu poate fi restituit în natură, solicitând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată de la prima instanţă, instanţa, verificând lucrările dosarului de fond a constatat că nu au fost avute în vedere cheltuielile de transport Bucureşti - Suceava şi cheltuielile de cazare efectuate de reclamant la 17/18 ianuarie 2007, de 110 şi, respectiv, de 233,40 lei.
Contrar susţinerilor pârâtului, cererea reclamantului nu a rămas fără obiect prin emiterea dispoziţiei nr. 1317 din 28 aprilie 2006, câtă vreme la acel moment cauza se afla pe rolul primei instanţe după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu se poate reţine lipsa de obiect a cererii, întrucât aceasta a vizat şi întinderea dreptului părţii, iar terenul identificat de expertiza topo – cadastrală măsoară 357 mp, iar nu 212 mp, cât s-a menţionat în dispoziţie.
Împotriva deciziei civile nr. 115 din 09 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs pârâtul, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acesta a arătat că, instanţa de apel în mod greşit a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă nr. 1042 identic cu parcela de clădire nr. 388/1 in suprafaţă de 188 mp. Prin notificarea nr. 456/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamantul a solicitat restituirea in natură a terenului identic cu parcela de clădire nr. 588/5 aparţinând C.F. 1166 şi 588/2 aparţinând C.F. nr. 949 precum şi despăgubiri băneşti pentru casa nr. 1042 identică cu parcela de clădire nr. 588/1 din C.F. nr. 1166 a comunei cadastrale Suceava.
Se mai arată că, deşi din expertiza întocmită de către expert T.P., rezultă că suprafaţa parcelelor 588/1 clădire, 588/5 clădire şi 588/2 clădire calculată grafic are suprafaţa de 357 mp, instanţa de judecată a acordat măsuri reparatorii pentru imobilul casă nr. 1042 în suprafaţă de 188 mp (suprafaţă ce rezultă din Decizia Consiliului Popular al Judeţului Suceava nr. 309 din 25 iunie 1979 prin care a fost aprobată preluarea şi trecerea in proprietatea statului a casei de locuit cu etaj situată în municipiul Suceava, aparţinând lui J.R.), prin urmare parcela nr. 588/1 fiind înscrisă încă o dată alături de parcelele nr. 588/5 şi 588/2 pentru care instanţa de judecată a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii.
Al doilea motiv de recurs a vizat cuantumul cheltuielilor de judecată din apel care nu ar totaliza 7831 lei, ci 6641,6 lei.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 115 din 09 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 122 din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, în sensul că a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv de Statul Român, respectiv pentru imobilul casă, în suprafaţă de 188 mp, demolat, situat în municipiul Suceava nr. 1042, identic cu parcela de clădire nr. 588/1 din C.F. nr. 1166 a comunei cadastrale Suceava, şi pentru imobilele terenuri, în suprafaţă de 357 mp, identice cu parcelele funciare nr. 588/1, 588/5 din C.F. nr. 1166 şi parcela 588/2 din C.F. nr. 949 ambele ale comunei cadastrale Suceava.
În mod corect, instanţele au stabilit că, imobilele au fost preluate de stat în temeiul deciziei nr. 223/1974 combinate cu dispoziţiile Decretului nr. 409/1955, ale Legii nr. 59/1974 şi ale H.C.M. nr. 1676/1959, cum rezultă din Decizia nr. 309 din 25 iunie 1979, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent.
Instanţa de apel a stabilit drept obiective ale expertizei: măsurarea şi identificarea cu exactitate a imobilelor ce fac obiectul cererii reclamantului, stabilirea situaţiei juridice a acestora, dacă există construcţii pe terenuri şi identificarea proprietarului actual şi dacă terenurile sunt afectate de utilităţi publice.
Concluziile raportului de expertiză au evidenţiat că suprafaţa revendicată de reclamant este amplasamentul parcelei nr. 588/1, 588/2 şi 588/5 în suprafaţă totală de 357 mp compuşi din 141 mp (str. P. ce include şi trotuarul) şi 216 mp (ocupată de Parcul Trandafirilor), iar pe o parte din parcelele de teren se găsesc amplasate reţeaua electrică de 20 kw şi reţeaua de gaz, iar pe partea de carosabil şi trotuar se găsesc amplasate mai multe reţele de apă, astfel că, în mod just, instanţa de apel a stabilit că se impune acordarea de măsuri reparatorii pentru acest teren de 357 mp.
În ceea ce priveşte imobilul-casă (demolată), în suprafaţă de 188 mp, situată în municipiul Suceava nr. 1042, identică cu parcela de clădire nr. 588/1 din C.F. nr. 1166 a comunei cadastrale Suceava, din Decizia Consiliului Popular al Judeţului Suceava nr. 309 din 25 iunie 1979 rezultă că a fost aprobată preluarea şi trecerea in proprietatea statului a casei de locuit cu etaj situată în municipiul Suceava, aparţinând lui J.R., astfel că reclamantul este îndreptăţit la acordarea măsurilor reparatorii şi pentru acest imobil – casă demolată.
Faţă de aceste aspecte, se constată că instanţa de apel a soluţionat cauza în mod corect, critica de nelegalitate adusă de recurent, vizând dubla despăgubire pentru acelaşi imobil fiind nefondată.
Al doilea motiv de recurs vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de apel reclamantului.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în speţă, partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Dispoziţia legală menţionată prevede o singură condiţie pentru obligarea uneia dintre părţile litigante la plata cheltuielilor avansate de cealaltă parte pe parcursul desfăşurării procesului, anume faptul ca aceasta să fi căzut în pretenţii, adică să fi pierdut procesul.
Cu alte cuvinte, obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată se fundamentează, în mod exclusiv, pe ideea de culpă procesuală care aparţine acelei părţi care a ocazionat, în mod nelegal, declanşarea unei proceduri judiciare, iar faptul pierderii procesului se dovedeşte cu însăşi cuprinsul hotărârii judecătoreşti prin care acesta s-a finalizat.
Or, în cauză, prin atitudinea sa, pârâtul Municipiul Suceava prin Primar nu şi-a îndeplinit obligaţia legală ce îi revenea, ceea ce a dus la declanşarea acţiunii judiciare, fiind dovedită culpa sa procesuală şi, pe cale de consecinţă, acesta datorează reclamantului cheltuielile de judecată avansate la fond şi apel, cheltuieli în cuantum de 7831 lei, corect însumate de către instanţa de apel, pe baza tuturor documentelor justificative existente la dosarul cauzei.
Faţă de toate aceste considerente, nu se constată temeiuri de modificare a deciziei recurate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a se respinge, ca nefondat, recursul.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL SUCEAVA, PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 115 din 09 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul pârât MUNICIPIUL SUCEAVA, PRIN PRIMAR la plata a 1000 lei către intimatul reclamant R.J., reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4486/2010. Civil. Rectificare carte funciară.... | ICCJ. Decizia nr. 4482/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
