ICCJ. Decizia nr. 4481/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4481/2010
Dosar nr. 44302/3/2008
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 504 din 08 aprilie 2009 Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta P.N.A. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., având ca obiect contestaţia întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 formulată împotriva deciziei nr. 347 din 15 octombrie 2008 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele.
Prin notificarea nr. 164 din 15 februarie 2007 comunicată pârâtei A.V.A.S. prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc „N.T.", reclamanta P.N.A. a solicitat conexarea dosarului format ca urmare a cererii sale la dosarul unchiului său A.C.M. înaintat A.V.A.S. de către SC F.B. SRL Bicaz, format ca urmare a notificării nr. 7754 din 06 septembrie 2005 şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri băneşti, pentru imobilul teren în suprafaţă de 5.543 mp din care 2.157 mp teren arabil şi 3.386 mp fânaţ, situat pe raza oraşului Bicaz, judeţul Neamţ, în perimetrul F.A.B. (actuala SC F.B. SRL Bicaz).
Prin notificarea nr. 164 din 20 noiembrie 2007 comunicată SC F.B. SA prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc „N.T.", reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul menţionat mai sus.
SC F.B. SA a înaintat către pârâta A.V.A.S., spre competentă soluţionare, notificarea nr. 164 din 20 noiembrie 2007 formulată de reclamantă.
Prin Decizia nr. 347 din 15 octombrie 2008 emisă de pârâtă a fost respinsă notificarea nr. 164/2007 formulată de reclamantă, întrucât notificarea nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţia ce formează obiectul cauzei de faţă, solicitând anularea deciziei şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 5.543 mp din care 2.157 mp arabil şi 3.386 mp fânaţ, situat pe raza oraşului Bicaz, judeţul Neamţ, în perimetrul F.A.B., actuala SC F.B. SRL Bicaz.
Examinând Decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de reclamantă, în raport cu probele administrate şi dispoziţiile legale aplicabile, tribunalul a apreciat că contestaţia nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1)-(3) din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările şi completările ulterioare, persoana îndreptăţită trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare a imobilului, în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a legii prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului.
Termenul de şase luni prevăzut de art. 22 (art. 21 în forma iniţială a legii) a fost prelungit cu trei luni, prin OUG nr. 109/2001 şi apoi cu încă trei luni, prin OUG nr. 145/2001, împlinindu-se astfel la data de 14 februarie 2002.
Prin Legea nr. 247/2005 nu s-au adus modificări dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi nici nu s-au prevăzut noi termene de formulare a notificărilor pentru cei care nu s-au adresat persoanelor deţinătoare ale imobilelor în termenul legal.
Având în vedere că termenul prevăzut de dispoziţiile art. 22 (fost art. 21) din Legea nr. 10/2001 este un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia atrage decăderea persoanei îndreptăţite din dreptul de a solicita măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, împrejurare care rezultă, de altfel, din dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
În speţă, notificarea formulată de reclamantă a fost comunicată pârâtei A.V.A.S. la mai mult de cinci ani de la expirarea termenului prevăzut de lege.
În atare condiţii, în mod corect pârâta A.V.A.S. a respins notificarea nr. 164/2007 formulată de reclamantă ca fiind tardivă.
A înlăturat susţinerea reclamantei, în sensul că cererea sa de restituire a imobilului ar fi trebuit admisă, ca urmare a conexării notificării nr. 164/2007, formulată de ea la notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005, formulată de unchiul său A.C.M. Astfel, trebuie avut în vedere, pe de o parte, că nici notificarea formulată de numitul A.C.M. nu a fost formulată în termenul legal - care, aşa cum a mai arătat mai sus, a expirat la data de 14 februarie 2002, iar, pe de altă parte, chiar dacă notificarea ar fi fost formulată în termen, admiterea acesteia nu ar fi putut produce efecte decât în privinţa unchiului reclamantei. În acest sens, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 prevede că, de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III (deci nu au formulat notificări în termenul legal) profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire.
A mai reţinut că, nu are nicio relevanţă în cauză Decizia civilă nr. 203/2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 26/103/2006, întrucât reclamanta nu a fost parte în acea cauză, hotărârea nefiindu-i opozabilă; pe de altă parte, prin Decizia respectivă nu s-a reţinut că notificarea formulată de unchiul reclamantei ar fi fost depusă în termenul legal, ci doar că ar fi trebuit să fie soluţionată de unitatea deţinătoare a imobilului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea căii de atac formulate, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, arătând în esenţă următoarele:
Tribunalul Bucureşti în mod greşit a apreciat contestaţia neîntemeiată motivat de faptul că nu au fost respectate prevederile art. 22 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora, persoana îndreptăţită trebuie să notifice persoana juridică deţinătoare a imobilului, în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a legii, prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului pentru următoarele considerente:
În fapt, în calitate de nepoată a defunctului A.N.C. şi M., au solicitat în conformitate cu prevederile art. 653, art. 654, art. 661, art. 662, art. 664 şi art. 665, art. 669 şi urm. C. civ. acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 5.543 mp, din care 2.157 mp teren arabil şi suprafaţa de 3.386 mp fânaţ, situat pe raza oraşului Bicaz, judeţul Neamţ în perimetrul F.A.B., actuala SC F.B. SRL Bicaz, motivat de faptul că, în anul 1953 prin Decretul nr. 326/1953 bunica apelantei împreuna cu cei şapte copii, bunicul fiind decedat în anul 1951, au fost expropriaţi pentru cauză de utilitate publică din satul Bicaz în satul Capşa, deoarece urma să fie construită F.A.B. Bicaz.
În satul Bicaz, bunicii apelantei au avut în proprietate o casă de locuit, un grajd şi suprafaţa de 5.543 mp teren, din care 2.157 mp teren arabil şi suprafaţa de 3.386 mp fânaţ.
Ca urmare a exproprierii pentru utilitate publică, bunicii acesteia au primit în satul Capşa o casă de locuit, un grajd şi suprafaţa de 920 mp teren curţi - construcţii, iar diferenţa de teren în suprafaţă de 4.623 mp din care 2.157 mp teren arabil şi 3.386 mp fâneţe situat în perimetru F.A.B. a fost evaluată la aceeaşi sumă, respectiv 0,30 bani, sumă care a fost plătită la data de 31 decembrie 1958.
Faţă de această situaţie, Curtea de Apel Bacău prin Decizia civilă nr. 203/2007 pronunţată în şedinţa publică din 07 mai 2007, a admis apelul promovat de fratele tatălui apelantei, A.C.M., a anulat dispoziţia nr. 430 din 26 iunie 2006 emisă de Primarul oraşului Bicaz şi a obligă Primarul oraşului Bicaz să înainteze notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005 formulată de A.C.M. spre competentă soluţionare SC M. SA Bicaz, actuala SC F.B. SRL Bicaz.
Faţă de această situaţie, având în vedere prevederile art. 653, art. 654 art. 661, art. 662, art. 664, art. 665, art. 669 şi urm. C. civ., în calitate de moştenitor legal al bunicului apelant A.N.C., tatăl acesteia fiind decedat la data de 10 februarie 1998, a solicitat conexarea, notificării formulată de apelantă înregistrată sub nr. 164/2007, dosar intern nr. CB/18986 din 04 decembrie 2007 aferent notificării, la dosarul petentului A.C.M., dosar înaintat instituţiei de către SC F.B. SRL Bicaz, respectiv notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005.
Intimata A.V.A.S. a formulat întâmpinarea, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă ca fiind legală şi temeinică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 652 A din 3 decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.N.A.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă următoarele:
Prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 condiţionează beneficiul măsurilor reparatorii (în natură sau echivalent) de formulare a unei notificării de către persoanele îndreptăţite în termen de 6 luni, termen care a fost succesiv prelungit de legiuitor până la data limită de 14 februarie 2002.
Sancţiunea nerespectării acestui termen imperativ este reglementată de dispoziţiile alin. (5) al art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi constă în decăderea solicitantului din dreptul de a cere în justiţie măsuri reparatorii în natură sau echivalent.
Făcând aplicarea corectă a acestor prevederii legale, Curtea a apreciat că soluţia de respingere ca tardivă a notificării şi respectiv de respingere ca nefondată a contestaţiei de către prima instanţă este legală şi temeinică.
De asemenea, în mod corect prima instanţă a argumentat în sensul că Legea nr. 247/2005 nu a modificat în nici un fel prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi nici nu a stabilit termene noi pentru formularea notificărilor de către cei care nu au depus cererii de acordare a măsurilor reparatorii în termenul legal.
În mod corect a reţinut prima instanţă că Decizia nr. 203/2007 a Curţii de Apel Bacău nu are nicio înrâurire asupra soluţiei din prezenta cauză. Prin Decizia sus-menţionată, Curtea de Apel Bacău a admis apelul formulat de A.M. a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul admiterii contestaţiei si anularii dispoziţiei nr. 430/2006 emisă de Primăria Oraşului Bicaz cu obligarea Primarului oraşului Bicaz să înainteze notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005 formulată de apelant spre competentă soluţionare către SC M. SA.
Aşa cum a reţinut şi Tribunalul Bucureşti, susţinerile reclamantei în sensul că cele două notificări ar fi trebuit conexate nu sunt relevante în prezenta cauză, date fiind soluţia pronunţată de respingere ca tardivă, prin Decizia A.V.A.S. contestate.
Conexarea celor două notificări ar fi constituit o măsură în interesul unei soluţionări unitare a cererilor de acordare a măsurilor reparatorii, însă nu ar fi putut schimba soluţia dată asupra notificării depuse de reclamantă. Chiar dacă notificarea formulată de A.M. ar fi fost depusă în condiţiile de regularitate procedurală (ceea ce, în realitate nu este cazul, fiind înregistrat tardiv), nu ar fi putut, prin conexare, să confere această calitate şi notificării reclamantei - apelante. Faţă de prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dreptul de notificare trebuie exercitat de fiecare persoană îndreptăţită şi conferă doar personal dreptul la măsuri reparatorii şi nu si altei persoane (chiar dacă este vorba de acelaşi imobilul revendicat şi există o legătură de rudenie între solicitanţi).
Limitarea temporală a exerciţiului dreptului de notificare se înscrie în marja de apreciere recunoscută statului de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că această limitare nu aduce atingere substanţei dreptului şi nu reprezintă un impediment pentru valorificarea dreptului în condiţii de rezonabilitate. Un argument în plus în sensul convenţionalităţii dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 îl reprezintă posibilitatea solicitantului notificator de a supune controlului judiciar, pe calea contestaţiei reglementate de prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001 a dispoziţiei sau deciziei emise de autoritatea componentă în soluţionarea notificării.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta P.N.A., susţinând în esenţă următoarele:
Că, în calitate de nepoată a defunctului A.N.C. şi M., a solicitat în conformitate cu prevederile art. 653, şi urm. C. civ. acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 5543 mp, din care 2157 mp teren arabil şi suprafaţa de 3386 mp fânaţ, situat pe raza oraşului Bicaz, judeţul Neamţ în perimetrul F.A.B., actuala SC F.B. SRL Bicaz, motivat de faptul că, în anul 1953 prin Decretul nr. 326/1953 bunica mea împreuna cu cei şapte copii, bunicul fiind decedat în anul 1951, au fost expropriaţi pentru cauză de utilitate publică din satul Bicaz în satul Capşa, deoarece urma să fie construită F.A.B. Bicaz.
În satul Bicaz, bunicii săi au avut în proprietate o casă de locuit, un grajd şi suprafaţa de 5543 mp teren, din care 2157 mp teren arabil şi suprafaţa de 3386 mp fânaţ.
Ca urmare a exproprierii pentru utilitate publică, bunicii săi au primit în satul Capşa o casă de locuit, un grajd şi suprafaţa de 920 mp teren curţi construcţii, iar diferenţa de teren în suprafaţă de 4623 mp din care 2157 mp teren arabil şi 3386 fâneţe situat în perimetru F.A.B. a fost evaluată la aceeaşi sumă, respectiv 0,30 bani, sumă care a fost plătită la data de 31 decembrie 1958.
Faţă de această situaţie, Curtea de Apel Bacău prin Decizia civilă nr. 203/2007 pronunţată în şedinţa publică din 07 mai 2007, dosar nr. 26/103/20006, în conformitate cu dispoziţiile art. 21, art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările şi completările ulterioare a admis apelul promovat de fratele tatălui acestuia, A.C.M., a anulat dispoziţia nr. 430 din 26 iunie 2006 emisă de Primarul oraşului Bicaz şi a obligat Primarul oraşului Bicaz să înainteze notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005 formulată de A.C.M. spre competentă soluţionare SC M.T. SA Bicaz, actuala SC F.B. SRL Bicaz.
Având în vedere prevederile art. 653, şi urm. C. civ., în calitate de moştenitor legal al bunicului său A.N.C., tatăl fiind decedat la data de 10 februarie 1998, recurenta a solicitat conexarea notificării înregistrată sub nr. 164/2007, dosar intern nr. CB/18986 din 04 decembrie 2007 aferent notificării, la dosarul petentului A.C.M., dosar înaintat instituţiei de către SC F.B. SRL Bicaz, respectiv notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005.
Având în vedere considerentele sus menţionate, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, în sensul modificării hotărârii atacate pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 ca fiind nelegală.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor invocate în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
La data de 15 februarie 2007, reclamanta P.N.A. a notificat intimata-pârâtă A.V.A.S. pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 3386 mp, situat pe raza oraşului Bicaz, Judeţul Neamţ, în perimetrul F.A.B., actuala SC F.B. SRL Bicaz.
Prin Decizia nr. 347 din 15 octombrie 2008, pârâta-intimată A.V.A.S. a respins notificarea reclamantei ca fiind tardiv formulată.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 (art. 21 în forma iniţială a legii) termenul de formulare a notificării s-a împlinit la data de 14 februarie 2002.
În speţă, recurenta-reclamantă a formulat notificare la data de 15 februarie 2007.
În aceste condiţii, în mod legal ambele instanţe au reţinut că reclamanta a formulat notificare cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de textul de lege mai sus-menţionat.
Nefondată este şi critica recurentei că, cererea sa de restituire a imobilului din litigiu ar fi trebuit admisă, ca urmare a conexării notificării înregistrată la nr. 164 din 15 februarie 2007 la cea înregistrată la nr. 7754 din 6 septembrie 2005, notificare formulată de unchiul său A.C.M., dat fiind că demersul acestuia din urmă nu are nici un efect în privinţa reclamantei care nu a formulat notificarea în termenul legal prevăzut de lege.
În sensul celor de mai sus sunt şi prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că, de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.N.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.N.A. împotriva deciziei civile nr. 652/A din 03 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4482/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4480/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
